Johnny și-a câștigat numele de „Domnul Fericit” după ce a rămas blocat la intersecţia de intrare în orașul Hamilton. În loc să se enerveze și să comenteze pe treaba asta el a văzut situaţia ca pe o oportunitate de a-i însenina și pe ceilalţi „colegi de suferinţă”, făcându-le cu mâna și urându-le o zi frumoasă. 28 de ani mai târziu rutina sa nu s-a schimbat.
„Salut oamenii și le spun că viaţa e frumoasă. Indiferent ce se întâmplă în viaţă, e întotdeauna bine să fii în viaţă. Bucură-te de soare, de flori, de păsări, ele sunt fericite. Bunul Dumnezeu și cu mine doar încercăm să aducem fericire oamenilor”, spune Jonny într-un documentar de scurt metraj realizat de regizorul Matt Morris.
„Johnny te inspiră nu doar datorită atitudinii sale altruiste, dar mai ales datorită dedicării sale formidabile de a aduce fericire în vieţile celor din jur printr-un mecanism care pentru mulţi ar părea un ritual ciudat, dar care înseamnă mult pentru cei care trec pe lângă el”, a declarat Morris pentru Huffington Post.
O mulţime de oameni nu au înţeles de ce face Johnny asta. „De ce s-ar duce cineva cu noaptea în cap, pe ploaie, pe furtună, el e acolo cu o umbrelă sau o pelerină și mulţi oameni nu înţeleg de unde vine asta. El face asta din dragoste frăţească, în fiecare zi, pentru oricine care trece pe lângă el”, spune un martor în documentar. Dar mai mult decât atât, după propriile lui cuvinte, Johnny se consideră „doar un instrument în mâna lui Dumnezeu, pentru a fi folosit în orice scop vrea El”.
„Era o dimineaţă când trebuia să vin în oraș și nu era o dimineaţă fericită. L-am văzut de la distanţă pe Johnny Barnes și mă decisesem să nu mă uit la el pentru că vroiam să ţin de momentul nefericit, dar până la urmă m-am uitat și m-a forţat să zâmbesc și să îmi aduc aminte că aveam o alegere pentru ziua aceea: să zâmbesc și să fiu fericită, sau să car după mine mânia. De asta îmi aduce el aminte în fiecare zi, că putem să alegem cum să ne începem ziua”, declară în film o altă persoană.
Trecând 28 de ani de când Johnny face asta, locuitorii din Hamilton îl cunosc foarte bine și îl apreciază. Știu la ce oră trebuie să fie acolo și la ce oră pleacă, iar „când nu e acolo se creează panică”. Oamenii ţin la el și își fac griji pentru el dacă nu îl văd mereu la locul lui din intersecţie.
Impacul gesturilor lui Johnny este atât de puternic asupra celor din jur încât „toţi și-ar dori ca el să fie acolo pentru totdeauna” și având în vedere vârsta înaintată pe care o are, un sculptor local i-a făcut o statuie, care va fi amplasată în intersecţie, pentru comemorarea lui. Oamenii speră că și amintirea lui le va influenţa în continuare vieţile și îi va face să fie puţin mai mult ca el, să zâmbească mai mult, să fie mai calzi și mai umani faţă de cei din jur.
