Etichetă: dragoste

Douăzeci de ani a fost vârsta când am început să fiu curioasă despre Dumnezeu.

Henri Nouwen a scris cândva despre niște acrobaţi la trapez care i-au devenit prieteni, subliniind sincronizarea perfectă dintre cei doi și încrederea deplină pe care o are cel care sare atunci când dă drumul trapezului și rămâne pentru o secundă în aer, așteptând să fie prins de coechipierul său. Dar, dacă în ultimul moment, când...

A cere iertare este unul dintre cele mai demne lucruri pe care le poate face un om care a greșit.

Poveștile de dragoste au abilitatea de a ne cuceri prin detaliile unei frumuseţi mereu proaspete, de a umbri incertitudinile legate de trăinicia lor, de a introduce pe ușa din faţă speranţa că, într-o zi, vom trăi și noi scenariul uneia dintre ele și că semnătura eternităţii va rămâne lizibilă pe el.

În timp ce scriu acest articol, casa este plină de copii. Fiica mea și-a invitat verișorii la o petrecere în pijamale. Se aud glasuri vesele și casa este plină de un zumzet de bucurie, în timp ce copiii se joacă împreună. Se tachinează, râd și își cer scuze prompt atunci când lezează sentimentele cuiva. Mânâncă...

În secolul al XIII-lea, regele Siciliei, Frederic al II-lea, a efectuat un experiment diabolic, menit să descopere ce limbă vor vorbi copii cărora nu li s-a vorbit niciodată. De fapt, înainte de a derula experimentul, regele credea că, în mod evident, va fi vorba de ebraică, greacă, latină sau arabă.

„…ceea ce contează nu e sensul vieţii în general, ci mai degrabă sensul specific al vieţii omului la un anumit moment…” (Viktor E. Frankl)

Iubim oamenii pentru ceea ce sunt. Există însă un fel de dragoste prea înaltă ca să-i putem cuprinde cu adevărat toate nuanţele, un fel de dragoste care se manifestă faţă de oameni indiferent de ceea ce sunt sau au devenit. O astfel de dragoste rezumă frumos povestea lui Ian și a Larissei.

Poveștile de iubire au modalitatea lor de a se insinua în prim-plan și de a ne convinge că debutul lor scânteietor e doar uvertura unei căsnicii ce va reaprinde mereu, la altă intensitate, același foc de artificii al începuturilor. Însă repeziciunea cu care ambalajul strălucitor al iubirii începe să se ponosească strecoară bemoli pe portativul...

Am crescut într-un oraș mic, numit Utsunomiya, la trei ore distanţă de Tokyo. Atunci când eram doar o copilă, aveam certitudinea că există un Dumnezeu și că mă iubește.

Nu apar la televizor, nu scrie nimeni despre ei și își trăiesc viaţa frumos și în liniște. Sunt toţi acei oameni de la care învăţăm, pe care îi admirăm și care ne înfrumuseţează existenţa.

Multe familii au descoperit că avea să fie mult mai complicat să crească spiritual în cuplu decât spuneau instrucţiunile din manualul de utilizare.

Au citit că dragostea se epuizează în doi-trei ani și, deși și-au adunat toate argumentele pentru care acest lucru nu li s-ar putea întâmpla lor, nu și-au mai putut scoate cu totul din minte această posibilitate.

Kent Hansen a acceptat cu bunătate să discutăm despre cel mai dureros episod din viaţa sa, pierderea soţiei. O discuţie care, dincolo de tristeţe, e bogată în multe emoţii și lecţii pentru fiecare dintre noi. 

Denisa Selagea a pierdut de la chei și telefon până la răbdare și ocazii. A pierdut din vedere și multe cuvinte care trebuiau spuse. Așa că, de data aceasta, le-a așezat într-o scrisoare.

Soarele strălucea în acea duminică minunată de iulie în care te bucurai de „vacanţa mare”. Părinţii erau alături de tine la plimbare prin parc și te priveau în timp ce pedalai la bicicletă fără nicio grijă în lume. Zâmbetul lor îţi dădea indicii despre iubirea cea mai pură de părinte.

Dumnezeu e bun și puternic. În mod absolut. Ceea ce înseamnă că El trebuie să urmărească binele maxim al fiecăruia și al tuturor, simultan. Aceasta este premisa aproape necontestată care generează marile noastre frustrări. Dacă e bun și atotputernic, de ce suferim?

În viaţa fiecăruia dintre noi este posibilă schimbarea emoţională. Avem nevoie să ne amintim asta mai ales în mijlocul furtunilor emoţionale care ne contrazic.

Cum ne ajută dragostea, cum ne influenţează, cum să o arătăm faţă de cei din jurul nostru și cum să o primim?

Fanatismul se dovedește a fi o sămânţă latentă în fiecare dintre noi, după cum în fiecare dintre noi există celule canceroase.

„Theodicy of Love“ reprezintă una dintre cele mai clare explicaţii ale teodiceei dintr-o perspectivă biblică.