De multe ori, când auzim termenul „tehnologie”, ne gândim în primul rând la internet și la gadgeturile din viaţa noastră de zi cu zi. Iar în ultima perioadă, asocierea cu inteligenţa artificială este aproape inevitabilă.
Fiind un beneficiar nativ al tehnologiei, rar m-am oprit să mă întreb ce înseamnă, de fapt, tehnologia și cum a apărut. Tehnologia s-a infiltrat atât de adânc în vieţile noastre, încât nici măcar nu mai suntem curioși de unde vine și cum funcţionează. Doar atunci când nu funcţionează ne mai trezim puţin la realitate și realizăm că, de fapt, este vorba doar de un dispozitiv, o linie de cod, un circuit, o unealtă.
Totuși, aceasta este doar o faţetă a relaţiei noastre cu tehnologia. Așa cum ne preocupăm de funcţionarea tehnologiei, ar trebui să ne întrebăm și cum ne afectează tehnologia starea de bine, inclusiv sănătatea mintală. După cum funcţionarea optimă a unei mașini este vitală pentru a ajunge la destinaţie cu ea, starea noastră mintală, capacitatea de a funcţiona normal (care trasează linia între normal și patologic), este esenţială pentru a trăi o viaţă împlinită. În psihiatrie, există aproximativ 600 de diagnostice posibile, dar factorul-cheie nu este numărul de simptome pe care le avem, ci gradul în care acestea ne afectează capacitatea de a funcţiona în societate, în familie, la muncă și în viaţa personală. Așadar, este esenţial să explorăm în ce măsură tehnologia ne afectează, în mod direct sau indirect, sănătatea mintală. Cum ne poate ajuta tehnologia să devenim mai funcţionali sau cum ne poate crea disfuncţionalităţi? Acesta este miezul problemei cu care ne confruntăm.
Să definim tehnologia
Pentru a înţelege corect subiectul, este esenţial să definim în mod clar termenii utilizaţi. „Tehnologia”, din punct de vedere etimologic, provine din cuvintele grecești technē „artă, abilitate, pricepere” și logia „știinţă” și se referă la o colecţie de tehnici, abilităţi, metode și procese utilizate la producerea de bunuri sau servicii sau la îndeplinirea unor obiective, cum ar fi cercetarea știinţifică. Totuși, această definiţie oferă doar o înţelegere incipientă a complexităţii tehnologice a lumii moderne.
În practică, ne bazăm pe tehnologie pentru a ne simplifica viaţa. Apelăm la tehnologia comunicaţiilor pentru a ne asigura o comunicare mai eficientă, la tehnologia construcţiilor pentru a construi cu mai multă ușurinţă și la tehnologia auto pentru a ne facilita deplasarea. Dar, când vine vorba de inteligenţa artificială, care este scopul ei? O folosim pentru a ne amplifica gândirea, pentru a ne adânci înţelegerea? Este un instrument creat pentru a spori inteligenţa naturală? Vom explora împreună aceste întrebări și vom căuta răspunsuri.
Comoditatea a omorât pisica
Cunoscutul proverb britanic „curiozitatea a omorât pisica”, care e folosit de regulă pentru a avertiza împotriva curiozităţii excesive sau a investigaţiilor inutile, are o istorie interesantă. Forma originală („Care killed the cat”) nu se referea la curiozitate, ci la „grijă” sau „îngrijorare” pentru alţii. Ambele versiuni sunt utile când vrem să ilustrăm consecinţele excesului. Dar, pe măsură ce tehnologia se integrează tot mai mult în viaţa noastră cotidiană, observ o schimbare în modul în care percepem grija și curiozitatea. În lumea digitală, au fost mutate de pe lista exceselor pe lista valorilor de încurajat și promovat. Pe lista exceselor populare a intrat, în schimb, o meteahnă rezervată în trecut doar elitelor: excesul de comoditate.
Așa cum am menţionat anterior, omenirea a dezvoltat tehnologia pentru a ne face vieţile mai confortabile. Totuși, acest confort vine cu un preţ. Pe măsură ce devenim tot mai dependenţi de tehnologie, rezilienţa noastră – capacitatea de a ne adapta și de a face faţă adversităţilor – poate fi diminuată. Toleranţa noastră la disconfort și inconvenienţă scade și, atunci când inevitabil ne confruntăm cu dificultăţi, constatăm că ne lipsește pregătirea necesară pentru a le înfrunta.
De exemplu, când dorim să învăţăm pentru un examen, ne pregătim markerele, facem conspecte, schiţe, citim și recitim, în speranţa că se va prinde ceva printre sinapse. Însă aceste eforturi ne oferă adesea doar falsa impresie că am fost productivi, deși în realitate ne este greu să ieșim din zona de confort și să facem ce știm că trebuie să facem de la bun început. Adevărata învăţare presupune să punem neuronii la treabă și să învăţăm activ, să ne testăm, să fim curioși, să punem întrebări, să fim responsabili, să reușim să integrăm și să reflectăm la informaţiile citite. Fără aceste acţiuni, suntem prizonierii „iluziei cunoașterii”, cum a numit-o Mircea Miclea în conferinţa „Cum gândim propria noastră educaţie pentru lumea de mâine”.
În lumea digitală, memoria noastră a fost externalizată pe diverse medii de stocare. Avem acces la o mulţime de informaţii, dar provocarea constă în a ști cum și de unde să le accesăm. Și, într-o eră în care informaţia este copleșitoare și dificil de sortat, digerat și aplicat, am creat inteligenţa artificială (IA) pentru a-i delega aceste responsabilităţi. Trebuie doar să identificăm o problemă, iar IA ne va ajuta să o rezolvăm. Însă problema actuală este că ajungem să nu mai putem identifica problemele și, astfel, în curând, soluţia noastră se va transforma în problemă.[1]
O bună analogie este vorbitul în public. Suntem tentaţi să evităm vorbitul în public pentru a evita stresul asociat. Cu excepţia celor care au această abilitate integrată în genele lor, pentru majoritatea dintre noi, a ţine un discurs în faţa unui public este o sursă majoră de stres. Am putea argumenta că nu avem nevoie de această abilitate pentru a supravieţui și că nu este util să ne expunem la stres atunci când îl putem evita fără mari consecinţe. Totuși, o asemenea abordare ne privează de oportunitatea de a dezvolta abilităţi valoroase și de a ne întări rezilienţa. Expunerea progresivă la situaţii în care trebuie să vorbim în public ne întărește, ne crește încrederea în propriile abilităţi și, astfel, nu ne mai simţim traumatizaţi atunci când participăm la un interviu de angajare, când prezentăm o temă la școală sau când ţinem un discurs motivaţional pentru coechipieri.
În aceeași manieră, tehnologia ne invită și ne ajută să evităm stresul sau disconfortul, dar dependenţa de tehnologie are un efect negativ asupra rezilienţei noastre și asupra capacităţii noastre de a face faţă disconfortului. Deși aduce multe beneficii, IA poate avea și un impact negativ dacă nu e folosită cu discernământ.
Oboseala frontală și tulburările de sănătate mintală
O capacitate diminuată de a face faţă traumelor duce invariabil la o creștere a nivelului de stres și la o vulnerabilitate crescută la dezvoltarea tulburărilor de sănătate mintală. În acest context, este important să ne întrebăm cum ne influenţează viaţa progresul tehnologic și cel social, ca piloni ai modernităţii, în era postmodernă de astăzi.
Cortexul prefrontal, o componentă esenţială a creierului nostru, se confruntă cu dificultăţi în situaţii de stres. Acesta este susceptibil la diverse boli psihice atunci când se confruntă cu stresul. Cu toate funcţiile sale extinse, cortexul prefrontal prezintă două deficienţe majore. Prima, sensibilitatea la stres, a fost deja menţionată. A doua deficienţă se referă la corelaţia puternică dintre disfuncţia cortexului prefrontal și psihopatologie, așa cum arată numeroase studii. Amy Arnsten, profesor de neuroștiinţe la Yale, susţine că orice tulburare psihică implică de obicei cortexul prefrontal.[2]
Viaţa agitată din zilele noastre aduce cu sine un stres intens asupra cortexului prefrontal, expunând un număr mare de persoane la riscul de tulburări mintale sau agravând starea celor deja afectaţi. Acest fenomen, denumit „oboseală frontală” (analizat în amănunt în cartea Frontal Fatigue, de dr. Mark Rego[3]), ne face pe toţi mai predispuși la tulburări de sănătate mintală. Dar cum ne putem apăra de această „oboseală frontală”? Primul pas este recunoașterea momentelor de stres, manifestate prin pierderea șirului gândurilor, lapsusuri frecvente, iritabilitate nemotivată, nevoia de a reciti propoziţii sau dificultăţi ale memoriei de lucru (memoria pe termen scurt) – de exemplu, atunci când intri într-o cameră și uiţi ce aveai de făcut. Asemenea programelor de recuperare în 12 pași, cum ar fi Alcoolicii Anonimi, primul și cel mai important pas este recunoașterea problemei. Pașii următori sunt mai ușor de realizat odată ce ai făcut primul pas.
Persoanele cu predispoziţii genetice sau cu un istoric de stres sunt mai susceptibile să dezvolte tulburări de sănătate mintală. Pe fondul accentuării dependenţei de tehnologie în viaţa modernă, oboseala frontală se amplifică, contribuind la creșterea incidenţei problemelor de sănătate mintală.
Tulburările mintale au fost o constantă în societate de-a lungul timpului. Cele mai severe, precum schizofrenia și tulburarea bipolară, au fost analizate în profunzime. Acestea se manifestă la un nivel relativ constant în diverse culturi, deși impactul lor poate varia. Tulburările mai puţin severe – anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă, depresie, abuz și dependenţă de substanţe, tulburări de personalitate, stres posttraumatic – au fost cândva considerate rezultatul societăţilor industrializate, dar cercetările arată că sunt întâlnite la nivel global.
Lupta cu o tulburare de sănătate mintală presupune un cost semnificativ pentru pacient și pentru comunitatea din care face parte. Acest cost, numit „morbiditate”, acoperă consecinţele tulburărilor mintale, cum ar fi dificultăţile de funcţionare socială și lipsa realizărilor personale. Tulburările mintale afectează fiecare domeniu al vieţii unei persoane, de la activitatea profesională la relaţii și starea de sănătate. Depresia, de exemplu, nu este doar o problemă care se rezolvă în intimitate, alături de terapeut, ci o afecţiune care se extinde în aproape toate aspectele vieţii pacientului, afectând munca, relaţiile, viaţa de familie și sănătatea.
Chiar și tulburările considerate mai puţin severe pot provoca o suferinţă considerabilă pe termen lung. Costul social al bolilor mintale este enorm. Pierderea locului de muncă, realizări slabe, absenteism, creșterea cheltuielilor medicale și multe altele contribuie la un cost economic de aproape 1 trilion de dolari numai în SUA.[4]
În ultimele șapte decenii și jumătate, societăţile industrializate au consemnat o creștere a incidenţei și severităţii tulburărilor mintale, fenomen adesea asociat cu stresul vieţii moderne. Chiar dacă beneficiem de confortul și avantajele secolului al XXI-lea, ne confruntăm cu presiuni de timp și cerinţe decizionale pe care bunicii noștri nu și le-ar fi putut imagina. Astfel, deși percepem viaţa modernă ca o sursă de stres, puţini dintre noi conștientizează criza de sănătate pe care o generează ea – creșterea alarmantă a bolilor mintale este o evoluţie cu care ne-am familiarizat deja de o bună bucată de timp.
Plus și Minus…
În niciun caz nu trebuie să concluzionăm din acest text că tehnologia ar trebui demonizată sau considerată singura cauză a problemelor de sănătate mintală. Studiile arată că utilizarea tehnologiei are un efect dublu asupra sănătăţii noastre mintale, aducând atât beneficii, cât și dezavantaje. Privind partea pozitivă a lucrurilor, tehnologia ne facilitează accesul la servicii de sănătate mintală, eficientizează sistemul medical și permite gestionarea și procesarea unei cantităţi uriașe de date, accelerând astfel progresele în cercetare.
Un alt beneficiu îl reprezintă aplicaţiile pentru sănătatea mintală, care pun la dispoziţia utilizatorilor tehnici de terapie cognitiv-comportamentală (TCC), exerciţii de mindfulness și comunităţi de sprijin direct pe dispozitivele lor mobile. Telemedicina – în special telepsihiatria sau teleterapia susţinută de tehnologia de videoconferinţă – facilitează accesul la servicii profesionale de la distanţă, ceea ce diminuează disparităţile pentru cei care, altfel, s-ar confrunta cu obstacole legate de distanţă sau stigmatizare.
Pe de altă parte, impactul negativ al tehnologiei devine din ce în ce mai vizibil. Utilizarea excesivă a reţelelor de socializare poate declanșa sentimente de inadecvare, anxietate și depresie, în special printre adolescenţi. Conectarea permanentă, facilitată de dispozitivele noastre, poate induce o presiune de a fi „mereu în alertă”, generând astfel stări de epuizare. În plus, o dependenţă prea mare de tehnologie poate favoriza un sentiment de izolare, persoanele optând pentru interacţiuni digitale în defavoarea legăturilor umane directe. Exemplul extrem este fenomenul hikikomori, care s-a răspândit la nivel global.
Hikikomori este un termen japonez care se referă la fenomenul social al tinerilor care se retrag din societate, preferând să trăiască în izolare, uneori ani de zile. Tinerii hikikomori, în mare parte bărbaţi, se izolează în camerele lor pe perioade extinse, evitând contactul direct cu lumea exterioară. Ei preferă să-și petreacă timpul cu activităţi digitale – jocuri video, navigarea pe internet, vizionarea de filme sau animaţii (animé) –, în loc să-și construiască relaţii sociale reale. Deși hikikomori pare a se referi la un comportament extrem, el este emblematic pentru unele dintre efectele nedorite ale tehnologiei.
…egal Echilibru
Este esenţial să menţinem un echilibru în utilizarea tehnologiei pentru a ne păstra sănătatea mintală la un nivel optim. Un mod eficient de a face acest lucru este să folosim tehnologia într-o manieră informată și să fim conștienţi cu privire la implicaţii. Aceasta presupune să abordăm utilizarea tehnologiei cu un plan clar și un scop bine definit, în loc să o lăsăm să ne distragă atenţia sau să o folosim ca mijloc de evadare din realităţile cotidiene. A fi ancorat în realitate reprezintă un semn al unei sănătăţi mintale bune.
De asemenea, e necesar să definim graniţe clare între viaţa noastră digitală și cea reală. Acest lucru poate implica stabilirea unor perioade specifice ale zilei drept „ore fără ecrane” sau crearea unor spaţii în casele noastre unde tehnologia să nu fie permisă. De asemenea, este important să acordăm prioritate interacţiunilor din lumea reală și activităţilor care ne fac plăcere, fie că este vorba de o plimbare, de cititul unei cărţi sau de petrecerea timpului cu cei dragi.
Un proces eficient în gestionarea utilizării tehnologiei este detoxificarea digitală, care presupune luarea de pauze regulate de la tehnologie pentru a ne reconecta la lumea reală. Nu este necesar să ne deconectăm complet zile sau săptămâni întregi, dar este util să avem intervale de timp zilnice în care să ne deconectăm.
O altă strategie utilă este utilizarea tehnologiei în favoarea noastră, în sensul gestionării stresului, nu al amplificării acestuia. Există numeroase aplicaţii concepute pentru a promova relaxarea, somnul și concentrarea, care pot fi folosite ca instrumente eficiente în gestionarea stresului.
În concluzie
Relaţia dintre utilizarea tehnologiei și sănătatea mintală este complexă și cu faţete multiple. Deși tehnologia are potenţialul de a ne îmbunătăţi foarte mult viaţa, ea poate duce de asemenea la provocări semnificative pentru sănătatea mintală, dacă nu este utilizată cu atenţie și cu moderaţie. Este esenţial să continuăm să cercetăm și să înţelegem această relaţie, pentru a maximiza beneficiile tehnologiei, reducând în același timp la minimum potenţialele sale efecte negative. Pe măsură ce tehnologia continuă să evolueze, la fel trebuie să facă și strategiile noastre pentru a ne menţine sănătatea mintală în era digitală.
Ovidiu Balaban-Popa susţine că o abordare atât raţională, cât și reflectivă a utilizării tehnologiei va contribui la crearea și susţinerea unei societăţi sănătoase din toate perspectivele.