Rata de mortalitate a COVID-19 rămâne una ridicată, dar nu pe măsura creșterii vertiginoase a infectărilor, iar această veste bună are nevoie de nuanţări și de explicaţii.
Date și statistici despre cazurile de COVID-19 se rostogolesc permanent în spaţiul public, disecate, politizate și interpretate în nenumărate moduri. Aceiași indicatori par să spună lucruri diferite, mânuiţi de tabere cu puncte de vedere divergente.
Nu e mai puţin adevărat că adesea autorităţile comunică mai degrabă pomelnice de cifre, în loc să explice cât mai clar ce semnifică acestea și să le așeze în contextul potrivit, scrie medicul Vlad Mixich, expert independent în boardul Agenţiei Europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă.
Se întâmplă și la case mai mari ca indicatorii să fie confundaţi sau folosiţi ca și cum ar fi interșanjabili, dar pentru a avea o imagine precisă asupra mortalităţii din cauza COVID-19 trebuie să detaliem contextul în care sunt prezentate cifrele și să știm ce anume măsoară fiecare indicator în parte.
Indicatorii care măsoară mortalitatea din diferite unghiuri
Nu avem niciun instrument perfect cu care să comparăm impactul pandemiei asupra diferitelor ţări, iar cel mai adesea a fost citat numărul de decese pentru a arăta care e anvergura crizei în diferite state, scrie dr. Kent Sepkowitz, medic specialist în boli infecţioase. Cifra brută nu spune însă foarte mult despre evoluţia pandemiei în fiecare ţară, având în vedere diferenţele de dimensiune a populaţiilor, motiv pentru care se apelează mai degrabă la indicatori decât la cifre.
Doi dintre indicatorii cei mai folosiţi sunt rata de fatalitate a infecţiei (IFR), care reprezintă procentul deceselor cauzate de COVID-19 comparativ cu numărul de persoane diagnosticate, și rata fatalităţii cazurilor (CFR), care exprimă proporţia deceselor în rândul tuturor persoanelor infectate, inclusiv nediagnosticate.
Rata fatalităţii cazurilor poate fi importantă, de exemplu, pentru o persoană infectată care ar vrea să știe cât de mare este probabilitatea ei de a muri din cauza COVID-19, arată Sepkowitz. Oricine poate calcula ușor indicatorul, făcând raportul dintre numărul de decese dintr-o ţară și cel al persoanelor diagnosticate cu COVID-19.
Dezavantajul însă constă în faptul că CFR se modifică destul de repede într-o pandemie, pe măsură ce se modifică numărul deceselor sau cel al testărilor (de exemplu, pe 9 iulie, în România, CFR urcase aproape de 6%, iar la data scrierii acestui articol era de aproximativ 4,5%). Într-o situaţie în care cifrele se schimbă atât de repede, cum este pandemia, probabil că indicatorul nu redă fidel riscul real de deces al unei persoane infectate, scrie site-ul Our World in Data, subliniind că tot ce poate face CFR este să reflecte severitatea bolii la un anumit moment, într-o anumită populaţie.
În plus, datele culese de la primele cazuri de infectare arată că pot trece între 2 și 8 săptămâni de la primele simptome până la deces, ceea ce înseamnă că, în timpul unui focar, informaţiile sunt incomplete. În timpul focarului SARS din 2002, CFR a fost calculat la 3-5% în primele etape, dar a ajuns la 10% în final. Astfel, calculele de etapă pot fi confundate cu cele finale, subestimând gravitatea focarului.
Rata de fatalitate a infecţiei (IFR) poate fi folosită pentru a calcula cu acurateţe mai mare probabilitatea de deces în cazul infectării cu COVID-19. Problema pe care o întâmpinăm aici este că nu se cunoaște numărul total de cazuri de COVID-19, așa că specialiștii îl estimează pentru a putea calcula IFR. În luna iulie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a evaluat că rata de fatalitate a infecţiei (IFR) ar fi de circa 0,6%.
Revista PLOS Medicine a publicat recent un studiu care încearcă să răspundă la întrebarea cu privire la modalitatea cea mai bună de a estima mortalitatea prin COVID-19.
Cercetătorii de la Universitatea din Berna au dezvoltat un model de calcul al dinamicii transmiterii noului coronavirus și al mortalităţii asociate COVID-19, luând în considerare perioada dintre infectare și deces, creșterea numărului de cazuri cu simptome severe și datele stratificate în funcţie de vârstă. Concluzia a fost că rata fatalităţii cazurilor (CFR) nu reprezintă un bun predictor al mortalităţii globale din cauza SARS-CoV-2, sugerând că rata fatalităţii cazurilor simptomatice (sCFR) și rata de fatalitate a infecţiei (RFI) sunt modalităţi mai bune de monitorizare a epidemiei. Astfel, studiul a arătat că, în timp ce CFR a variat în Europa de la 3,9% la 17,8%, estimările IFR au variat între 0,5% și 1,4% (mai multe informaţii privind letalitatea COVID-19 pot fi găsite în articolul „Șase luni de pandemie: cât de letal este COVID-19 și alte întrebări la care nu avem răspuns”).
SARS-CoV-2, mutaţii și putere de contagiune
În timp ce discuţia despre indicatorii prin care este măsurată mortalitatea are sens pentru public doar în măsura în care elucidează concluziile diferite la care se ajunge folosind măsuri de calcul diferite, subiectul care ne interesează pe toţi este dacă mortalitatea cauzată de SARS-CoV-2 scade sau crește. Bineînţeles, vrem să știm și cât de contagios este virusul în prezent.
În primele 6 luni de pandemie, cercetătorii au identificat aproximativ 100 de mutaţii ale SARS-CoV-2. Întrebarea care a preocupat pe toată lumea a fost dacă, pe măsură ce își schimbă caracteristicile, virusul devine mai agresiv sau mai inofensiv.
O tulpină a coronavirusului (D614G) a devenit dominantă la nivel global încă de la jumătatea lunii martie, fiind detectată în 97% din eșantioanele din întreaga lume. Din ce în ce mai mulţi cercetători cred că tulpina are „un avantaj selectiv” faţă de versiunea iniţială, afirmă dr. Howhn de Silva, de la Universitatea din Sheffield, explicând că nu există destule dovezi care să arate că este mai contagios, deși, în mod sigur, „nu este neutru”.
La rândul său, profesorul Bette Korber, de la Laboratorul Naţional din Los Alamos, SUA, a subliniat faptul că informaţii recente fac tot mai puţin controversată ideea că mutaţia a crescut încărcătura virală a pacienţilor. De fapt, dominanţa noii tulpini poate fi un indiciu că virusul a devenit mai bun la răspândirea de la om la om decât în versiunea iniţială.
Riscul de coronavirus rămâne unul foarte ridicat, a transmis Organizaţia Mondială a Sănătăţii într-un comunicat recent. Comitetul de urgenţă a OMS, reunit vineri pentru a evalua pandemia, a declarat că „durata sa va fi cu siguranţă foarte lungă”.
Ce se întâmplă cu mortalitatea
În ultimile 3 săptămâni, numărul cazurilor de COVID-19 la nivel global a crescut cu aproximativ 6 milioane. Statele Unite, de exemplu, au înregistrat peste 1,9 milioane de infectări în luna iulie, adică aproape 42% din totalul de cazuri raportate la nivel naţional de la începutul pandemiei (4,5 milioane). Infectările au crescut în iulie cu peste 50% în Japonia, în timp ce ţări precum Hong Kongul, Israelul și Spania se confruntă cu al doilea val al pandemiei.
În timp ce procentul de decese în rândul celor diagnosticaţi cu noul coronavirus (CFR) este de 4%, mortalitatea reală este în jur de 0,6%, din cauză că foarte multe cazuri ușoare rămân neidentificate, a declarat șefa unităţii de boli emergente din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Maria Van Kerkhove. Chiar dacă mortalitatea pare destul de mică, OMS consideră că e vorba de o „cifră încă foarte mare”, având în vedere capacitatea de transmitere ridicată a virusului. Mike Ryan, directorul executiv al departamentului de Urgenţe Medicale al OMS, a explicat că este vorba de un virus cu mult mai letal decât cel gripal: în prezent, aproape 1 pacient din 100 moare de COVID-19, în timp ce în pandemia de gripă A din 2009, rata de mortalitate a fost de 1 persoană la 10.000.
Peste o cincime dintre pacienţii cu COVID-19 trataţi în spitalele din Germania în acest an au murit, arată un studiu al institutului de cercetare știinţifică WldO al AOK. În rândul pacienţilor ventilaţi mecanic, rata de mortalitate a fost de 53%.
Pe de altă parte, un studiu britanic publicat în revista Anesthesia la 30 iunie a arătat că rata mortalităţii pacienţilor cu COVID-19 internaţi la Terapie intensivă a scăzut cu o treime de la începutul pandemiei. De la peste 50% în martie, rata mortalităţii COVID-19 din unităţile de terapie intensivă a scăzut la 42% în mai, arată studiul.
Nu este vorba de un declin înregistrat doar în Marea Britanie, ci de un fenomen global, iar experţii cred că printre factorii care explică această scădere se numără o mai bună înţelegere a simptomelor și complicaţiilor COVID-19, îmbunătăţirea tratamentelor pentru cazurile mai grave și accesul la resurse care nu erau disponibile la izbucnirea pandemiei.
Deși aceasta este o veste bună, medicul pneumolog Jonathan Siner avertizează că avem de-a face totuși cu „o boală periculoasă în ceea ce privește riscul de deces, precum și riscurile de invaliditate pe termen lung”.
Rata mortalităţii prin COVID-19 a celor internaţi la Terapie intensivă (42%) rămâne încă dublă faţă de mortalitatea generată de alte pneumonii virale, a explicat Eric Cioe-Pena, directorul organizaţiei Northwell Health din New Hyde Park, New York.
Deși numărul de cazuri în creștere ar putea pune presiune asupra sistemului medical, Siner rămâne optimist, apreciind că este posibil ca mortalitatea să scadă în continuare, pe măsură ce medicii obţin mai multă experienţă în lupta cu COVID-19 și în timp ce steroizii și remdesivirul, medicamentele folosite în tratarea bolii, par să aibă beneficii reale.
Nu putem avea încă toate datele care să lămurească diminuarea mortalităţii, dar ar trebui să ţinem cont și de decalajul care există între creșterea numărului de infectări, creșterea numărului de cazuri grave și decese, punctează o analiză din The Atlantic. Ar putea exista mai multe explicaţii legate de modul în care evoluează mortalitatea, una dintre ele fiind legată de faptul că pacientul tipic afectat de COVID-19 devine tot mai tânăr.
În timp ce veștile bune se înlănţuie cu cele mai puţin bune în acest nou val al crizei, ceea ce nu s-a modificat este necesitatea precauţiei și a prevenţiei. Chiar și ţări care credeau că au depășit partea cea mai grea a pandemiei se luptă acum cu o nouă creștere a numărului de cazuri de infectare. Consiliul știinţific din Franţa, de exemplu, avertizează într-un document remis guvernului că ţara este într-o situaţie de control fragilă și se poate aștepta oricând la reluarea necontrolată a epidemiei. Melbourne, al doilea oraș ca mărime al Australiei, a impus restricţii dintre cele mai dure pentru a controla un nou val de infectări. Restricţiile sunt resimţite de mulţi ca un bombardament aerian al cărui final nu se mai întrevede, scrie The New York Times.
În România, pandemia a luat o turnură îngrijorătoare în ultimele două săptămâni. Numărul total de persoane confirmate cu COVID a ajuns la 55.241, marţi, 4 august, zi în care numărul cazurilor grave aflate la Terapie intensivă a ajuns la 436, iar cel al deceselor din ultimele 24 de ore, la 48, ceea ce înseamnă un deces cauzat de COVID-19 la fiecare jumătate de oră.
„O soluţie miraculoasă” la criza de sănătate cu care se confruntă planeta ar putea să nu fie găsită niciodată, a avertizat recent directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus. Și tocmai pentru că drumul spre normalitate ar putea fi lung și anevoios, respectarea măsurilor sanitare deja bine cunoscute rămâne singura armă la îndemână.
Respectând liniile orientative ale prevenţiei facem, de fapt, tot ce putem pentru a ne proteja pe noi și familiile noastre, dar și comunitatea din care facem parte, subliniază dr. Penny Stern, director al Departamentului de Medicina Muncii, Epidemiologie și Prevenţie din Northwell, New York, reamintindu-ne că aceasta este o luptă pe care o ducem împreună mai degrabă decât pe cont propriu.
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.