În primul rând, prin sinceritatea dorinţei de schimbare. Sinceritatea schimbă nu doar natura motivelor cuiva, ci și intensitatea cu care acestea influenţează conștiinţa, voinţa și creativitatea unei persoane.

Sinceritatea nu schimbă simplist strategiile pe care le alege un lider, ci schimbă în profunzime liderul. Îi schimbă gândirea, emoţiile și, implicit, acţiunile. De aceea, eliminarea oricărei motivaţii false din conduita liderului duce la o creștere în progresie geometrică, nu aritmetică, a șanselor realizării schimbării. Chiar diferenţele aparent insurmontabile dintre ideologii devin invitaţii la complementaritate atunci când susţinătorii lor sunt motivaţi de dorinţa sinceră de a găsi cele mai bune căi pentru creștere. Problema e că, pe cât de ușor de clamat, pe atât de greu de probat e sinceritatea liderilor. Există însă o soluţie. Îi putem ajuta pe lideri să preţuiască sinceritatea dacă refuzăm să credem ceea ce doar sună a adevăr și alegem să susţinem doar ceea ce este demonstrat ca fiind adevărat – nu interpretare, nu opinie, nu realitate alternativă, ci fapt.

În al doilea rând, prin competenţă. E limpede că dorinţa sinceră a cuiva nu este de ajuns pentru a aduce schimbarea. Dar la fel de adevărat e că dorinţa sinceră creează și cadrul propice identificării surselor de competenţă și premisele dezvoltării acesteia. În final, viziunea schimbării durabile se va așeza pe fundaţia competenţelor celor care trudesc la alcătuirea ei.

Ca să ne vindecăm de populismul post-adevăr care mătură lumea și a contagiat și România avem nevoie să cerem sinceritate și competenţă de la orice lider, indiferent de culoarea lui politică. Nu ne ajută să devenim partizani politici. Ne ajută, în schimb, să fim partizanii nevoii de a ne schimba ţara în bine, pe baza sincerităţii și a competenţei. Iar dacă suntem exigenţi cu noi înșine, recunoaștem că rezultatele sincerităţii și ale competenţei sunt ușor de identificat. Și atunci, ce ne rămâne de făcut este să respingem prompt și ferm orice alt fel de rezultate, motivaţi nu de interesul propriu, ci de interesul ţării, pentru că de binele ei depinde în atât de mare măsură binele nostru.

Acest articol a fost publicat în ediţia ianuarie 2019 a revistei Semnele Timpului.

Norel Iacob este redactor-șef Semnele timpului.