Un fost drogat şi o femeie cu un trecut întunecat nu sunt tocmai genul de persoane pe care să le admiri. Evgheni şi Svetlana Isaev au demonstrat însă că trecutul nu împiedică pe nimeni să îşi schimbe complet viaţa şi să devină mândria unei naţiuni.
Distracţia era singurul scop al lui Evgheni. Viaţa și-o irosea printre petreceri, prieteni dubioși și heroină. La doar 19 ani, a aflat în cel mai dur mod care e consecinţa distracţiei lui. Credea că are pneumonie când s-a internat în spital cu febră mare, dar analizele au
arătat că era infectat cu HIV. Svetlana nu a consumat droguri niciodată, nici nu a avut probleme cu alcoolul, iar colegiul l-a terminat cu note foarte bune. Pe parcurs însă, lucrurile au luat-o la vale și tinereţea nu i-a fost nici frumoasă, nici liniștită.
Într-un centru de dezintoxicare creștin, unde a fost primit în ciuda bolii sale, Evgheni a cunoscut Biblia. A început să-L caute pe Dumnezeu, simţind că de la El ar putea primi pacea și vindecarea sufletească. Inima i-a fost cuprinsă de dragostea divină și a început o viaţă nouă. Pe Svetlana a întâlnit-o la biserică, dar ideea unei căsătorii era exclusă de toţi cei din jur, din pricina bolii lui. Nu doar că riscul era foarte mare ca ea să se îmbolnăvească, dar și copiii lor ar fi putut avea de suferit. Au făcut însă pasul înainte, convinși că Dumnezeu nu i-a adus întâmplător împreună.
La doar o zi după nuntă, Svetlana a fost dată afară de la locul de muncă, o cafenea, pentru că managerul aflase că soţul ei era infectat cu HIV. Câteva luni mai târziu, familia lor a fost supusă unui test mult mai greu. Fericirea de a aștepta două gemene sănătoase le-a fost umbrită de moartea la naștere a uneia dintre ele.
Lunga perioadă petrecută în spital i-a dat Svetlanei ocazia de a întâlni tot felul de cazuri, unele mai triste decât altele. Acolo a văzut o mamă seropozitivă și pe bebelușul ei, infectat și el, care urma să fi e dat spre adopţie. A aflat apoi că în Ucraina nicio familie nu adoptase vreodată un copil infectat cu HIV. A discutat cu Evgheni și împreună au decis să adopte un băieţel seropozitiv.
Gestul lor era unic în Ucraina. La scurt timp, au adoptat un alt băieţel, infectat și el, care îi
implora să îl ia din orfelinat. Familia Isaev era acum completă sau, cel puţin, așa credeau Svetlana și Evgheni. Nu au putut totuși să spună „nu“ atunci când au fost rugaţi să adopte alte două surori seropozitive. De-a lungul timpului, familia s-a mărit mai mult. Astăzi, numără nu mai puţin de 11 copii: două fete biologice, ambele sănătoase, și nouă copii seropozitivi adoptaţi.
În aprilie 2012, familia Isaev a primit premiul Mândria Naţiunii, în cadrul unei gale televizate care adună anual cei mai importanţi oameni din Ucraina. Povestea lor impresionantă a motivat și alte familii să le urmeze exemplul. Chiar dacă nu mulţi au curajul lor, de a lua copii infectaţi cu HIV, numărul adopţiilor a crescut în Ucraina.
În 2014, conflictul din estul ţării i-a afectat teribil. Casa din Doneţk pe care reușiseră să o
cumpere pentru copiii lor cu ajutorul donaţiilor a fost bombardată și distrusă în întregime. Din fericire, nimeni nu a fost rănit. Și, o dată în plus, familia Isaev a trebuit să o ia pe drumul greu, de la capăt. Nu le este deloc ușor, dar se au unii pe alţii. Și, mai presus de toate, au încrederea că Dumnezeu este mereu prezent în viaţa lor.