Aceasta înseamnă că istoria nu ne duce înspre neant. Viaţa noastră nu-și va pierde niciodată valoarea incredibilă pe care o are în ochii lui Dumnezeu.
Indiferent dacă în această lume virusată de păcat vom suferi mai mult sau mai puţin consecinţele prezenţei acestei anomalii, încrederea noastră că Dumnezeu deţine controlul și că viaţa noastră nu va fi irosită este cea mai puternică ancoră pentru sănătatea noastră spirituală și emoţională.
Dumnezeu Își va îndeplini, fără greșeală, planul de salvare a acestei lumi. El va vindeca universul de boala generată de cel mai persistent virus din istoria lumii. Și, odată eradicată această cea mai longevivă și agresivă dintre pandemii, El ne va arăta o dată pentru totdeauna că deţine controlul și că viaţa noastră nu a însemnat niciodată mai puţin decât absolut totul pentru El.
Înţelegem deci despre Dumnezeu că este alături de noi în vreme de criză și că ne apără, după înţelepciunea Sa. Dar înţelegem și că, dacă în anumite situaţii va permite suferinţei să se atingă de noi, tot nu există motive intelectuale sau emoţionale să ne simţim abandonaţi de El, uitaţi sau pedepsiţi.
În cartea lui Daniel din Vechiul Testament, cei trei tineri care urmau să fie aruncaţi în cuptorul încins, pentru că nu s-au închinat unui idol la porunca împăratului, ne oferă cel mai profund model de credinţă și rugăciune într-un timp de criză: „Iată”, spun ei, „Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins și ne va scoate din mâna ta, împărate. Și chiar dacă nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi” (Daniel 3:17-18).
Tinerii aceștia știau trei lucruri: că Dumnezeu poate să-i scape din criză, că Dumnezeu îi va scăpa și că, dacă în planul lui Dumnezeu este loc pentru un răspuns diferit, acesta nu este unul mai puţin bun și nu-i va face să se îndoiască de El. Acești tineri au exprimat în două fraze esenţa credinţei – Dumnezeu deţine controlul și, indiferent de aparenţe, nu ne vom îndoi, pentru că știm, dincolo de aparenţe, în cine am crezut.
Aceste ultime cuvinte, de altfel, au un ecou peste veacuri în cuvintele apostolului Pavel, care, spre finalul vieţii, confirmă simplu, plin de încredere și cu o liniște absolut mobilizatoare: „Știu în cine am crezut.” Și adaugă el: „Și sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea” (2 Timotei 1:12).
Acest lucru îl face Dumnezeu acum – după ce a murit pentru noi ca să ne poată salva –, păzește fără greș ce I-am încredinţat, până în ziua revenirii Lui, când tot ce a fost greu de înţeles sau uneori de neînţeles va căpăta sens. Vom ști atunci toate detaliile care vor confirma că n-am greșit atunci când, fiind încă în partea aceasta a universului, am continuat să spunem: Dumnezeu deţine controlul.