Ca să-mi isprăvesc alergarea
Rost, rostire, rostuire... „rostul” românesc și derivatele lui. Un cuvânt mai generos în limba noastră decât sinonimele „sens”, „scop”, „semnificaţie”, după cum îl prezintă Constantin Noica în volumul din 1970, Rostirea filosofică românească.[1]
Scopul care apare când îl atingi
Îmi place să privesc în urmă. Când sunt pe munte, poate fi și un pretext ca să mă odihnesc, însă o fac și ca să văd pe unde am trecut, cât am urcat.
Franz Hasel | Arma îngerului păzitor
În cele mai grele momente ale vieţii, Franz Hasel s-a rugat: „Doamne, dacă voi fi atacat, nu voi avea niciun mijloc de apărare. Va trebui să mă încred în Tine. Viaţa mea e în mâinile Tale.“
„De ce alţii Îl iubesc pe Iisus altfel decât noi?”
Viaţa de credinţă este frumoasă doar atunci când este vie și când bucuria de a fi împreună cu ceilalţi la închinare devine contagioasă.
Sunetele spun slava lui Dumnezeu
Anul 1685 a oferit lumii doi dintre cei mai mari compozitori ai ei: Johann Sebastian Bach și Georg Friedrich Händel. Prezenţa marilor subiecte biblice în capodoperele creaţiei lor nu...
Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!
M-am născut într-o familie adventistă. Asta însemna destul de multe, inclusiv sentimentul că propria tradiţie religioasă reprezintă singurul adevăr.
Cred în Dumnezeu și când tace
Nu am avut experienţa unei convertiri cu tunete și fulgere, ci mai degrabă Dumnezeu mi S-a descoperit ca „un susur blând și subţire“. (1 Împăraţi 19:12).
De ce există suferinţa?
Poate că nu-ţi dai seama, dar suferinţa ta face parte dintr-o mare dramă care se desfășoară de milenii pe scena lumii noastre.
Ucenicii după Ghetsimani. Mică psihologie a îndoielii
„Atunci toţi ucenicii L-au părăsit și au fugit." Cu doar câteva cuvinte, evanghelistul Marcu deschide cititorilor săi perspectiva unui abis cunoscut: îndoiala. Nu durează însă mult și, același evanghelist al acţiunii arată cum această îndoială devine, paradoxal, primul pas spre o credinţă de nezdruncinat.
Artemis II: Uimirea și destinaţia ascunsă la vedere
Undeva deasupra ecuatorului, la câteva ore după lansarea de la Kennedy Space Center, astronauţii Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și canadianul Jeremy Hansen au văzut pentru prima dată ceea ce puţini ochi omenești au contemplat vreodată nemijlocit: Pământul întreg, mic, luminos, suspendat în întunericul absolut al spaţiului cosmic.
Iubirea care ne caută în ciuda imperfecţiunii noastre
Una dintre operele de artă și stil ale Bibliei este Evanghelia după Ioan. În ultima vreme am perceput această capodoperă ca fiind evanghelia întâlnirilor personale, decisive, dintre Domnul Iisus și diferiţi oameni.
Iisus, Dumnezeul care mă înţelege
Sunt momente când mă întreb cum aș arăta dacă aș semăna mai mult cu Iisus. Și, mai ales, cum ar proceda El în situaţia în care mă aflu. Trebuie să admit că aceste întrebări mă pun uneori în încurcătură.
Daniel, omul ales de Dumnezeu
Daniel a făcut din Dumnezeu izvorul puterii sale, iar teama sfântă de Dumnezeu îi călăuzea toate deciziile și toate împrejurările vieţii.
O viaţă sub cruce și o moarte pe rug
Pentru înlănţuit mai existau acum doar două opţiuni: supunere fără rezerve în faţa conciliului sau condamnare. Retractare sau moarte. Afară, rugul era deja pregătit.
Comoara ascunsă la vedere
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găsește, o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără ţarina aceea. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Și, când găsește un mărgăritar de mare preţ, se duce de...
„Ce au văzut în casa ta?”
Într-un moment de autosuficienţă, putem rata ocazia vieţii noastre. Cine suntem, unde ne aflăm și de ce existăm ar trebui să fie în acord cu planurile veșnice ale lui Dumnezeu pentru viaţa noastră, nu cu dorinţele noastre trecătoare
Problema răului: poate credinţa rezista criticii moderne?
Dacă acceptăm că există realităţi pe care nu le percepem direct, atunci credinţa în Dumnezeu nu mai este o absurditate, ci o ipoteză care merită luată în serios.
Copacul care a umbrit pământul
Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în ţarina sa. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face...
Urmele (ne)credinţei
Consider că îndoiala este o componentă a credinţei și nu opusul ei. Mi-au trebuit mulţi ani ca să pot spune asta fără o mare vinovăţie.
Chipul iubirii care așteaptă în pragul raiului
Cu Iisus a fost mereu altfel. Într-o bună parte a vieţii mele, mi-a fost imposibil să Îl văd pe Dumnezeu Tatăl altfel decât printr-un filtru legalist. Dar cu Iisus a fost mereu altfel.
Harul de a avea un Dumnezeu vulnerabil
„Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu știu: cei ce nu știu mai amarnic ca cei ce știu. Flămândul își închipuie că umblă după pâine: dar îi e foame de Tine; însetatul crede că vrea să bea apă: dar îi e sete de Tine; bolnavul se mângâie că râvnește sănătate: dar boala lui...
