Credință

Când fratele Donnei a murit, ea și soţul ei, Alun, au petrecut o oră la morgă, rugându-se împreună pentru învierea bărbatului care suferise un infarct.

Prima parte a vieţii mele a fost marcată de multiple bariere care mă plasau într-un statut minoritar.

Din când în când, mass media aduce în atenţie câte un studiu care urmărește să calibreze balanţa dintre inteligenţă și religiozitate și, de obicei, descoperirile duc la ironizarea religioșilor și la asocierea religiei cu nerozia. Ca și cum motive pentru ironizat ateii nu ar exista.

În momentele în care durerea ne însoţește și ne găsim singuri în miezul nopţii, oare și Dumnezeu varsă lacrimi alături de noi?

Povestea lui Sundari este o poveste adevărată despre cum au reușit cuvintele unui psalm să salveze o persoană de la moarte, transformând-o dintr-o victimă a abuzului într-o piatră preţioasă, spre slava lui Dumnezeu.

Am fost crescut în Onehunga, o suburbie plină de culoare a orașului Auckland din Noua Zeelandă. Muzica și compunerea cântecelor au fost întotdeauna pasiunile mele și, de la o vârstă fragedă, am avut aspiraţii ambiţioase.

„M-am dus la locul meu de strajă și stăteam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul” (Habacuc 2:1).

Efectul, sau influenţa, pe care un anumit lucru îl are asupra noastră depinde, în mare măsură, de locul ocupat de respectivul lucru pe scara valorilor noastre. Este una să-ţi pierzi evantaiul într-o ţară străină şi alta este să îţi pierzi paşaportul.

Cele mai multe credinţe ale noastre sunt uşor de păstrat atâta timp cât nimic nu le pune la încercare. La fel ca mulţi alţii, Henry Gerecke a descoperit cât de mult credea în ceea ce predicase ani de-a rândul atunci când a fost pus în faţa unei alegeri dificile.

Biblia este suficient să fie citită, nu și studiată, ar putea afirma mulţi dintre cei obișnuiţi cu răsfoirea paginilor sfinte. Pe de altă parte, există creștini implicaţi activ în cercetarea minuţioasă a textului sacru. Însă, fără metodă. Alţii aleg să nu o citească deloc, chiar dacă sunt conectaţi la tradiţiile religioase. O sintagmă acceptată la...

Miracolul face parte din așteptările pe care mulţi le avem de la viaţă. Dacă el se realizează ca răspuns la rugăciuni, ne simţim încurajaţi. Exact aceasta este situaţia unei mame, care a primit cadou o mașină. Dumnezeu a fost invocat în poveste, însă de aici derivă și dilemele.

În anul 1961, Londra este locul de debut al piesei de teatru „Luther”, scrisă de John Osborne (1929-1994). Autorul nu-şi propune redarea vieţii lui Luther din punct de vedere istoric, iar întreaga piesă e doar un pretext pentru promovarea ideilor ce frământau mintea de căutător disperat a lui Osborne.

Viaţa este o scenă pe care intrăm fără un scenariu predefinit, deși suntem permanent influenţaţi de forţe variate, uneori mai mult, alteori mai puţin vizibil: forţe sociale, educaţionale, religioase, economice și politice.

Douăzeci de ani a fost vârsta când am început să fiu curioasă despre Dumnezeu.

În inima grădinii Eden, unde totul părea perfect, se ascunde o luptă veche între libertate și restricţie; o luptă pe care, probabil, am trăit-o cu toţii.

„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28).

Când aveam 20 de ani, viaţa mea spirituală era ca un examen la care îmi picase subiectul pentru care nu mă pregătisem.

A trăi o zi după planul lui Dumnezeu este o idee bună pentru început. Dar a învăţa să trăiești o astfel de zi în fiecare zi este altceva.

În căutarea frenetică după răspunsuri sau confirmări miraculoase, uităm adesea că cele mai profunde miracole se ascund în detaliile aparent banale ale vieţii noastre.

La 20 de ani absolveam Seminarul Teologic Ortodox din Tulcea. Mă consideram talentat, eram convins de mine și îmi trasasem destul de clar drumul pe care credeam că-l voi urma în viaţă. Aveam toate răspunsurile. Sau poate nu-mi pusesem suficiente întrebări.

Există un poem tulburător despre pericolul irosirii vieţii, aparţinându-i tânărului Nicolae Labiș, un gânditor profund, vizionar, decedat la vârsta de 21 de ani. Recitirea lui recentă ne-a inspirat să concepem acest mesaj către tânăra generaţie, luându-i în calcul anumite particularităţi bio-psiho-cognitive relevante, pentru a face unele sugestii, sperăm, cât mai utile. Le-am concentrat ca și cum...