- La început, învăţăm să mergem și să vorbim. Apoi, pentru tot restul vieţii, învăţăm să privim.
Oricât s-ar strădui părinţii, nu vom învăţa niciodată să privim exact ca ei. Din fiecare punct în care ne vom afla pe parcursul vieţii, perspectiva noastră rămâne unică. Uimitor de asemănătoare, într-o manieră tranzitorie, cu a altora, dar unică și irepetabilă. Și pentru că ne e imposibil să știm în mod absolut când și dacă am cuprins cu totul o fărâmă de realitate pe care ne-am concentrat privirea, rămânem fascinaţi și intrigaţi de căutare.
Privim cu nesaţ toată viaţa. Totul se întâmplă în urma privirii. Toţi ceilalţi formează în jurul nostru un labirint de oglinzi complexe, fluide, în continuă transformare. Privindu-i, ne căutăm involuntar pe noi înșine, ne străduim subconștient să nu ne pierdem din vedere. Privind, devenim. Ne transformăm privindu-i, chiar când încercăm să nu ne lăsăm transformaţi, ne punem la îndoială sau ne afirmăm propria perspectivă în ciuda a tot ce vedem diferit, ne întristăm sau ne entuziasmăm, ne descurajăm sau ne mobilizăm. Orice am face, a trăi înseamnă a nu putea rămâne cu ochii închiși. Refuzăm uneori să ne mai privim în oglinzi. Dar în cele din urmă, ajungem să ne căutăm din nou chipul în ele. Instinctiv, irezistibil. Vrem să știm pe unde e drumul către ieșire.
Viaţa este căutarea acestui drum. Nu e de mirare că în labirint abundă teoriile despre ieșire: că drumul e unic pentru fiecare, dependent de cum privim noi; că drumul poate fi văzut corect doar de unii, în timp ce restul trebuie să-i urmeze; că labirintul nu are ieșire; că labirintul se mișcă încontinuu și la fel și ieșirea din el; că nu merită să cauţi de fapt vreo ieșire…
Ne-ar prinde bine o privire de sus, care să cuprindă tot ce trebuie văzut. Nu ne este însă dat momentan să privim de deasupra. Nu avem decât opţiunea să credem în perspectiva Altcuiva, care nu este ca noi și care poate să o facă. Apoi să învăţăm să privim totul prin prisma indiciilor pe care El ni le dă despre realitate. De aceea, de fapt, viaţa este o căutare a Celui care poate să vadă de sus. Cine L-a găsit pe El a găsit ieșirea. Cine L-a văzut pe El a văzut ieșirea. Și a învăţat să privească totul – labirintul, oamenii, pe sine – diferit. Așadar, e tot o chestiune de privire.
Norel Iacob este redactorul-șef al revistelor Semnele Timpului și ST Network.