Poveștile acestor oameni ajung rareori în presa internaţională, așa cum s-a întâmplat anul trecut cu istoria lui Brittany Maynard, care a ales să nu își lase mintea pradă cancerului cerebral de care suferea. Însă experienţele lor trebuie spuse pentru că ele sunt un exemplu tăcut și cutremurător de putere interioară.
Anul trecut, Kara Tippetts, în vârstă de 38 de ani, o ruga pe Brittany să nu facă pasul final, într-o tulburătoare declaraţie de dragoste faţă de viaţă și faţă de Dumnezeu. „Suflet scump, nu sunt de acord cu tine“, scria ea. „A grăbi moartea nu a fost niciodată intenţia lui Dumnezeu.“
În urma Karei, cuvintele ei, adunate într-o carte încurajatoare, The Hardest Peace: Expecting Grace in the Midst of Life’s Hard, sunt o mărturie puternică a demnităţii unei alte alegeri în faţa morţii: aceea de a accepta suferinţa. Iar mesajul Karei a căpătat o forţă de proporţii culturale, într-o direcţie mai puţin promovată. Despre sursa acestei forţe, femeia spunea că este Dumnezeu: „Corpul meu mic a obosit în luptă, iar tratmentul nu mai ajută. Însă ceea ce văd, ceea ce știu, ceea ce am este Iisus. El mi-a dat în continuare suflare și cu ea mă rog să trăiesc bine și să mă sting bine.“
În decembrie, înainte să își anunţe cititorii care îi urmăreau blogul Mundane Faithfulness că va apela la serviciile unui hospice, Kara scria că la timpul pe care Dumnezeu îl consideră potrivit „unele uși se vor deschide, iar altele se vor închide, așa cum se cuvine“. Ultima postare de pe blog, scrisă de un apropiat, confirma despre Kara că „nu a ezitat să împărtășească momentele grele cu ceilalţi, însă și-a îndreptat întotdeauna cititorii spre Cel spre care privea ea însăși: Iisus“.
Duminica trecută, Kara a murit din cauza unui cancer la sân metastazat. Soţul ei, pastorul Jason Tippetts, a rămas singurul părinte al celor patru copii ai lor.