Sunt momente în care viaţa ne pune în faţa unor schimbări radicale. Pe Narayanan Krishnan un astfel de moment l-a determinat să își dedice viaţa hrănirii oamenilor săraci și bolnavi mintal de pe străzile Indiei.
Krishnan s-a născut în anul 1981, în Madurai, un oraș care face parte dintr-o aglomeraţie
urbană a Indiei. Pentru că făcea parte dintr-o castă superioară, educaţia primită în familie
a fost una aleasă. La doar 21 de ani, era bucătar-șef la unul dintre hotelurile de 5 stele
ale Grupului Taj, un lanţ hotelier faimos în India, dar și la nivel internaţional, iar abilităţile sale fuseseră premiate de mai multe ori.
În anul 2002, talentul i-a fost confirmat de o ofertă de muncă de la un lanţ hotelier din Elveţia. Era șansa vieţii lui, acel lucru care avea să răsplătească munca intensă, dar și eforturile părinţilor. Înainte de plecarea în Elveţia însă, s-a întors în orașul natal pentru a-și lua la revedere de la rude și de la prieteni.
Se afla în curtea unui templu aproape de casă atunci când a văzut ceva care l-a cutremurat. Un bătrân cerșetor, slab, murdar și bolnav mintal își mânca fecalele. I-a cumpărat imediat ceva de mâncare, iar viteza cu care bătrânul înghiţea, dar și lacrimile de fericire pe care le-a văzut în ochii acestuia l-au determinat să-și schimbe planurile. Elveţia nu mai era atât de importantă, visul lui devenise acum altul: să hrănească oameni asemenea acelui bătrân, oameni care aveau mult mai multă nevoie de el decât oamenii cu bani pe care îi hrănise până atunci. „Când i-am dat de mâncare acelui om, am decis că asta este ceea ce ar trebui să fac toată viaţa“, povestește Krishnan.
Cum era de așteptat, familia și-a retras ajutorul oferit până atunci, așa că nu i-a rămas altceva de făcut decât să gătească din economiile lui și din donaţii. În fiecare zi, Krishnan se trezea la ora 4 dimineaţa pentru a pregăti o mâncare simplă, apoi, cu un microbuz donat, parcurgea peste 200 de kilometri pentru a-i hrăni pe cei care fl ămânzeau pe străzi. Pe mulţi dintre ei îi și tundea și îi bărbierea, pentru a le reda puţin din demnitatea umană pe care o pierduseră de mult.
A chemat-o și pe mama lui să vadă ce făcea el, pentru a o convinge că luase cea mai bună decizie. Impresionată de munca lui, familia a decis să îl susţină din nou financiar. O mare parte din bani ajungeau de fiecare dată în alimentele necesare pentru masa cerșetorilor; el nu avea nevoie de prea multe lucruri.
În anul 2010, cu ajutorul unei echipe pe care o formase în jurul organizaţiei nonprofit Akshaya, Krishnan le oferise deja celor săraci peste un milion de mese. Vestea despre activitatea lui s-a răspândit peste hotare, iar postul de televiziune CNN l-a inclus în lista eroilor anului 2010. Cu banii veniţi în urma acestei distincţii, a construit un centru, inaugurat în 2013, pentru acei cerșetori pe care nu îi mai putea lăsa în mizerie pe stradă. Cei care ajung acolo beneficiază de asistenţă medicală, de fizioterapie și de hrană. Nu îi este ușor, mai ales că echipa se mărește constant și problemele nu lipsesc nici ele, dar este mulţumit.
„Acum mă simt foarte bine și sunt foarte fericit. Am o pasiune, iubesc ceea ce fac. Vreau doar să trăiesc printre oamenii mei.“ Mesajul său pentru oricine îl aude este un apel de a nu lăsa compasiunea umană să piară, apel cuprins chiar în numele organizaţiei sale, care în sanscrită înseamnă „nepieritor“.