Etichetă: bunatate

Îmi amintesc de o întrebare (deghizată într-o provocare) primită demult, care m-a încurcat mai mult decât altele de-a dreptul dificile. Trebuia să descriu o zi fericită, și, scotocind prin desaga mea cu zile mulţumitoare, interesante sau de-a dreptul glorioase, nu-mi era foarte limpede după ce criterii trebuia să aleg una.

Un act neașteptat de bunătate ne poate schimba ziua, dacă suntem destinatarii lui, dar și dacă suntem cei care îl iniţiază. Iar schimbarea poate reverbera dincolo de graniţele unei zile, pentru că, măsurându-le prin efectele lor, actele de bunătate nu sunt vreodată, dincolo de limbajul care le-a consacrat, cu adevărat mici.

Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, protestantismul german încetase de mult să fie o torţă aprinsă. Acceptat de nobili și de gloată, el devenise o instituţie ecleziastică, seculară și politizată, ca toate celelalte. În noaptea înstrăinării, Dumnezeu a făcut să răsară din cenușă lumina unei noi dimineţi.

Maica Tereza a refuzat comoditatea și liniștea atât de dorite și căutate azi pentru că a văzut nevoile oamenilor simpli și, fără să vrea, a stârnit o revoluţie a dragostei.

Dumnezeu e bun și puternic. În mod absolut. Ceea ce înseamnă că El trebuie să urmărească binele maxim al fiecăruia și al tuturor, simultan. Aceasta este premisa aproape necontestată care generează marile noastre frustrări. Dacă e bun și atotputernic, de ce suferim?

Într-o lume cinică, formulările corecte, pentru că pot fi ușor bănuite de ipocrizie, dezvoltă și mai mult cinismul, precum anumiţi nutrienţi altminteri sănătoși dezvoltă cancerul.

Mii de strigăte de ajutor se ascund în fiecare zi în spatele violenţei extreme sau al revoltei. Puţine dintre ele depășesc zidul indiferenţei și al prejudecăţilor noastre, iar și mai puţini dintre cei care au nevoie primesc a doua șansă. Povești ca cea a lui Sephton Henry arată ce înseamnă să oferi ajutor chiar și...

Criza morală din timpul războiului este o amplificare a tendinţelor personale de răspuns la provocări morale cotidiene.

„De ce nu pot oamenii buni să-i înveţe pe oamenii răi să fie buni?” și-a întrebat Madeleine mama, cu inocenţa celor șapte ani ai ei.

Câteodată viaţa ne pune în faţa unor schimbări radicale. Pe Narayanan Krishnan un astfel de moment l-a determinat să vină în ajutorul celor neajutoraţi.

Stresul zilnic este o scuză cât se poate de bună pentru a glisa pe lângă nevoile celor din jur, dar această alegere echivalează cu o dublă pierdere. Pentru că bunătatea cu care facem ziua celuilalt mai frumoasă rămâne un antidot foarte puternic pentru nivelul ridicat de stres pe care îl experimentăm zi de zi.

Conflictele maritale nu ocolesc nici măcar cuplurile fericite, doar că acestea deţin instrumente simple, dar eficiente, de a-și cimenta relaţia într-un mod care să nu permită episoadelor conflictuale să derapeze, distrugând conexiunea emoţională dintre parteneri.

Pe vremea adolescenţei mele, un autor elveţian, Erich von Daniken, a făcut vâlvă cu teoriile lui despre influenţe extraterestre asupra omenirii la începuturile ei. Versiunea românească a cărţii lui principale s-a numit Amintiri despre viitor. Desigur, ideile lui nu au astăzi nicio susţinere, dar expresia a rămas: amintiri despre viitor. Ceva din trecut spune ceva...

Tendinţa noii generaţii de a se replia asupra sinelui, uzurpând rolul central pe care l-au avut relaţiile cu ceilalţi în constelaţia valorilor vechilor generaţii, a fost semnalată și analizată de cercetători sau de simpli observatori ai acestui proces. În spatele acestei realităţi am putea regăsi însă mesajele confuze pe care adulţii le transmit despre succes...

Anul 2018 nu a fost unul sărac în momente sau gesturi care ne-au inspirat. Faptul că au ajuns să fie cunoscute de milioane de oameni demonstrează din nou că împărtășim admiraţia pentru bunătate, solidaritate și curaj. Mai mult de atât, fiecare oferă speranţa unui efect de domino care să răspândească binele într-o lume în care,...

Dacă fiecare dintre noi am face o faptă bună pentru fiecare ajutor pe care îl primim de la cineva, lumea ar fi, cu siguranţă, un loc mai bun. Știm lucrul acesta și ni se pare de dorit, doar că în tăvălugul necazurilor noastre zilnice, deși am vrea să îl punem în aplicare, avem tot felul...

Am avut întotdeauna o slăbiciune pentru fotografiile de familie, mai ales pentru cele vechi, care îţi îngăduie să te plimbi nestingherit prin ciornele unor timpuri și vieţi prea puţin cunoscute, totuși nu atât de străine.

O călătorie în jurul lumii, pe biciclete, i-a condus pe doi tineri americani la concluzia greșită că „oamenii sunt buni.”

Tim Cook este obișnuit să fie singur și să se descurce singur. Dar, pentru un bărbat surd și orb, chiar și cu toată iscusinţa deprinsă în timp, călătoriile cu avionul sunt în mod particular dificile. Din fericire, există încă oameni dispuși să ajute.

Privind vieţile unor oameni, nu poţi să nu te întrebi dacă nu sunt cumva făcuţi din alt „material” decât noi, majoritatea. Curajul în faţa provocărilor, rezilienţa, viziunea şi realizările lor sunt atât de impresionante, încât imaginaţia te poartă spre cum ar arăta lumea dacă pasiunea lor ar fi multiplicată.

Ura și separarea. Sunt cele două cuvinte la care se rezumă sursa amărăciunii pe care am simţit-o recent.