În aprilie 1961, cosmonautul rus Yuri Gagarin a devenit primul om care a călătorit în spaţiu. Era perioada Războiului Rece, iar competiţia dintre Statele Unite și Rusia era acerbă pe mai multe planuri. Entuziasmul legat de ceea ce am putea descoperi „acolo”, odată ce omul ar fi depășit bariera spaţială, era și el uriaș.
În timp ce orbita planeta, Gagarin ar fi transmis un mesaj prin radio camarazilor săi de pe Pământ: „Nu văd niciun Dumnezeu aici sus”.
Știinţă, raţiune și Dumnezeu
Este interesant că noi, oamenii, avem tendinţa de a crede că tot ce nu putem vedea, auzi, atinge, mirosi sau măsura nu există. Și totuși, experienţele nevăzute ne însoţesc mereu. Nu putem vedea undele radio din jurul nostru, dar ascult radioul. În adâncul sufletului, știm că realitatea este mai mult decât ceea ce vedem cu ochii.
Nu mă înţelegeţi greșit. Iubesc știinţa. Este reconfortant să te bazezi pe dovezile empirice, să poţi conta pe lucruri măsurabile. Așa cum este, de pildă, cazul gravitaţiei: dacă aș păși în gol, atunci când stau pe o stâncă, acest lucru mi-ar provoca moartea, așa că evit să fac o asemenea greșeală. Știinţa îmi oferă o înţelegere extrem de utilă a lumii materiale. În acest sens, ea este de încredere, nu-i așa? Dar din această premisă se naște uneori un raţionament eronat: din moment ce am explorat universul cu nave spaţiale și telescoape și Dumnezeu nu s-a „arătat”, atunci înseamnă că El nu există.
Unde este Dumnezeu?
Yuri Gagarin a trecut cu vederea un lucru: dacă Dumnezeu există, cu siguranţă nu-L vom găsi ca pe o entitate materială, fizică, plutind în spaţiu sau ascunzându-se în spatele unei nebuloase îndepărtate. După cum spune Iisus, „Dumnezeu este Duh” (Ioan 4:24); El nu face parte din creaţia materială, ca să poată fi observat de oamenii de știinţă.
Dacă am reprezenta întregul cosmos creat printr-un cerc care să includă timpul, spaţiul și materia și ne-am întreba: „Unde se află Dumnezeu în acest cerc?”, răspunsul evident ar fi: „Nicăieri”. Nu-l găsim acolo ca fiinţă sau substanţă materială. Chiar dacă am putea cerceta fiecare centimetru pătrat al universului cu toate instrumentele noastre știinţifice, nu l-am găsi pe Dumnezeu ca pe o entitate cuantificabilă.
Biblia întreabă retoric: „Poţi să-L găsești pe Dumnezeu căutând?” (Iov 11:7). Răspunsul evident, implicit, este: „Nu, cel puţin nu printr-o căutare fizică”. Ceea ce sugerez este că răspunsul se află în altă parte – în semnătura Lui.
Esenţa geniului
Să luăm un exemplu din viaţa de zi cu zi. Toată lumea își amintește de Steve Jobs și de incredibila echipă Apple care a creat produse „inedite”, precum Mac, AirPods și iPhone. Pe măsură ce mitul Apple a crescut, am ajuns să-l cunoaștem cu toţii pe omul din spatele acestei genialităţi. Dar nu ne-am așteptat să-l găsim pe Steve Jobs în interiorul celui mai recent iPad. Nu l-am căutat în creaţiile sale. Atunci când examinăm produsele Apple, este cert că semnătura lui Steve Jobs e peste tot. Nu în sens literal, ci prin stilul său unic, prin exigenţa lui, prin orientarea spre inovaţie. Acum că el nu mai este, există îngrijorarea că, deși geniul moștenirii sale continuă să trăiască, noile produse Apple nu mai păstrează acel factor X care le făcea să spargă paradigmele. Îngrijorarea că semnătura lui Steve Jobs – esenţa sa vitală – lipsește.
Gândește la scară mai mare!
Să ne întoarcem la Dumnezeu. Fiind Cel care a creat universul material, Dumnezeu trebuie să existe într-o realitate pe care nici măcar nu putem să ne-o imaginăm; o realitate aflată literalmente dincolo de orice știm.
Cei mai mulţi dintre noi înţelegem realităţile unei lumi cvadridimensionale: cele trei dimensiuni spaţiale plus timpul. Dar mulţi fizicieni ne spun că există cel puţin 11 dimensiuni. Faptul că nu le percepem cu simţurile noastre nu înseamnă că ele nu există. Prin urmare, este destul de simplist să spunem: „Am cercetat universul și Dumnezeu nu este acolo”. Evident că nu este. El l-a creat și, prin urmare, îl transcende.
Și totuși, Dumnezeu poate fi cunoscut. Ca Autor și Artist cosmic, El Își lasă semnătura pe tot ceea ce este frumos și bun. Îl recunoaștem în designul lumii noastre, dar și în propria noastră natură. În creaţie, descoperim armonie, frumuseţe și o precizie matematică uimitoare. Iar înăuntrul nostru, purtăm cu toţii dorinţa pentru un fel de iubire care nu își găsește în această lume un corespondent perfect satisfăcător. Semnătura unui Designer de o frumuseţe infinită se vede pretutindeni în univers.
Adevărul este că partea din mine care caută demonstraţii știinţifice nu-L va putea dovedi niciodată pe Dumnezeu fără urmă de îndoială. Dar inima care tânjește după iubire, da, ea Îl va cunoaște.
Ty Gibson are doi copii, este autor de bestsellere și codirector al organizaţiei Light Bearers. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.