Etichetă: creationism

În aprilie 1961, cosmonautul rus Yuri Gagarin a devenit primul om care a călătorit în spaţiu. Era perioada Războiului Rece, iar competiţia dintre Statele Unite și Rusia era acerbă pe mai multe planuri. Entuziasmul legat de ceea ce am putea descoperi „acolo”, odată ce omul ar fi depășit bariera spaţială, era și el uriaș. ...

L-am cunoscut pe Ariel Roth ca autor, dar l-am cunoscut și ca om. Nu am descoperit patimă, nici nervozitate, nu am descoperit nici îndoială sau discurs ideologic la octogenarul Ariel Roth, care caută încă detalii despre fiecare nou subiect ce apare pe agenda dezbaterii dintre evoluţie și creaţie, cu aceeași dorinţă de a fi cinstit...

Intuitiv, ipoteza apariţiei vieţii în mod spontan pare a presupune probabilităţi insurmontabile. Într-adevăr, prin modelări matematice simple, dar corecte, găsim probabilităţi infime, indiferent de adâncimea timpului disponibil. Cum se justifică teoria evoluţiei în faţa acestor argumente matematice? Este problema apariţiei spontane a vieţii singurul aspect improbabil al teoriei?

Evoluţia teistă nu reprezintă soluţia pentru aparentele conflicte dintre interpretările biblice și cele știinţifice ale originii vieţii. Iată de ce.

Richard Dawkins a devenit celebru nu doar prin cercetările sale știinţifice, ci și prin controversele pe care le-a generat pe marginea disputei dintre creaţie și evoluţie. Afirmaţiile sale profund ateiste, uneori destul de agresive, alteori suficient de provocatoare, au darul de a menţine vie dezbaterea privind raportul dintre știinţă și religie.

Dezbaterea Ken Ham-Bill Nye, din februarie 2014, a fost ultimul episod celebru din lunga istorie a controversei creaţionism-evoluţionism. Oferă însă această dezbatere o imagine reală și completă a ceea ce înseamnă controversa creaţionism-evoluţionism în prezent? O altă dezbatere, care a avut loc în noiembrie 2013, arată în mod evident că nu.

Importanţa pe care Augustin a acordat-o filosofiei grecești a dus la o reinterpretare a relatării biblice privind originea vieţii și a creat premisele pentru alte schimbări.

Privind în urmă, știu că Dumnezeu nu numai că mi-a împlinit dorinţele inimii, dar mi-a dat mult mai mult. Partea mea a fost să mă predau Lui și să mă încred în înţelepciunea și scopurile Lui pentru viaţa mea.

Apariţia spontană (întâmplătoare) a vieţii pe Pământ este la fel de probabilă ca asamblarea unui Boeing 747 de către o tornadă care foloseşte piesele risipite într-o curte de deşeuri.

S-ar putea să nu rezolvăm niciodată pe deplin tensiunea dintre credinţă și știinţă, dar putem învăţa să o gestionăm. Secretul înţelegerii acestei tensiuni este de a recunoaște presupoziţiile diferite cu care operează credinţa și știinţa în ce-L privește pe Dumnezeu și natura.

„Deși sună straniu, oamenii de știinţă nu cunosc răspunsurile la unele dintre întrebările fundamentale cu privire la evoluţia vieţii pe pământ. Să luăm ochii, de exemplu. De unde, mai exact, au apărut?” Cu aceste cuvinte debutează un articol de mari dimensiuni, publicat de The Guardian în iunie 2022.

Evoluţioniştii atei îi acuză pe creştini că oferă explicaţii care pun totul pe seama lui Dumnezeu atunci când nu au un alt răspuns. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a devenit paravanul ignoranţei.

Literatura de specialitate abundă în estimări generoase ale asemănării genetice dintre om și cimpanzeu, mergând de la 96% până la 99%. Cum sunt obţinute însă aceste procente, ce supoziţii ascund și ce semnifică ele dincolo de interpretarea evoluţionistă?

A demonstrat ştiinţa că nu există Dumnezeu? Nu. Acesta este răspunsul simplu și adevărat. Şi atunci este mitul deja spulberat? Nu tocmai.

Orașul Dayton din Tennessee a fost, în iulie 1925, scena unei agitaţii neobișnuite. Zarva avea în centru tribunalul local unde s-a desfășurat „Procesul maimuţelor“.

Procesul lui Scopes, din anul 1925, imortalizat în opera dramatică și în filmul Inherit the Wind (distins cu numeroase premii), a prevestit o schimbare a modului în care oamenii aveau să perceapă religia și în special doctrinele iudeo-creștine.

Schimbul de întrebări dintre oamenii de știinţă și teologi ar trebui să-i ajute să-și sporească reciproc capacitatea de înţelegere.

Dr. John Ashton din Newcastle, Australia, este un exemplu convingător de savant care face știinţă la modul cel mai serios, dar care își întemeiază pe Biblie convingerile cu privire la originile universului și ale vieţii.

Doar 38% dintre americani mai cred în creaţionism, cel mai mic procent al ultimilor 35 de ani, a arătat compania de cercetare Gallup în 2017. Iar, când este vorba de creștini, procentul celor care cred în evoluţie se modifică în funcţie de întrebările care li se pun, a fost concluzia unui studiu recent al Pew...

Un studiu de proporţii, care a minat informaţii tip „big data” ale celei mai mari baze de date genetice din lume, demonstrează că 90% dintre speciile animale de pe planeta noastră au cam aceeași vârstă genetică, iar aceasta nu este diferită de vârsta genetică a omului. Potrivit dovezilor furnizate de studiu, atât animalele (majoritatea acestora),...

Pe 17 martie 2014, blogul de știinţă și tehnologie al prestigiosului ziar The New Yorker anunţa: „O revoluţie știinţifică ne permite să vedem până la începuturile timpului.“ Lawrence M. Krauss, fizician renumit și autorul cărţii Un univers din nimic: de ce există ceva în loc să nu existe nimic, comenta în articolul său știrea care...