Cartea „Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu“ descrie experienţa lui Richard Wurmbrand, care în temniţele ororilor comuniste transformă condiţia suferinţei într-un pedagog de mare succes al caracterului şi al cuvintelor bine cumpănite.
Richard Wurmbrand s-a născut în București, într-o familie de evrei. A fost atras în perioada tinereţii de comunism, care mai târziu avea să se dovedească cel mai mare torţionar al său. Ulterior a renunţat la doctrinele marxiste și L-a acceptat pe Mesia în viaţa sa, devenind pastor al Bisericii Luterane din București.
La 28 februarie 1948, Wurmbrand este arestat de autorităţi şi închis în temniţele ororilor comuniste, în „subterană“, unde el transformă condiţia suferinţei într-un pedagog de mare succes al caracterului şi al cuvintelor bine cumpănite.
Providenţa i-a oferit o clipă astrală care îi devoalează adevăratul caracter. În cadrul Congresului Cultelor, convocat la Palatul Parlamentului și prezidat de prim-ministrul Petru Groza, siderat de dispoziţia liderilor religioși de a colabora cu dictatura comunistă, Wurmbrand este singura voce disonantă împotriva regimului totalitar și a coreligionarilor, care, asemenea lui Caiafa și Pilat, Îl vând pe Hristos pentru propriul interes.
Prin acest gest de sublimă credinţă, Wurmbrand „spală rușinea de pe obrazul lui Hristos”. Aceasta este placa turnantă a vieţii sale, care îi făurește un drum aparent fără întoarcere. La 28 februarie 1948 este arestat de autorităţi și închis în temniţele ororilor comuniste, în „subterană”, unde el transformă condiţia suferinţei într-un pedagog de mare succes al caracterului și al cuvintelor bine cumpănite. În suferinţa de peste 14 ani ia naștere această apologie a existenţei lui Dumnezeu.
Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu și raţionamente știinţifice
Tipul de argumentare propus de Wurmbrand este născut din discuţiile purtate cu numeroși atei în „tihna” din subterană, deoarece „cuvintele bine gândite au rădăcina în tăcerea adâncă”. Wurmbrand face apel la înlăturarea „ochelarilor fumurii” pentru a nu cădea în plasa simplismului chiar atunci când vine vorba despre Dumnezeu.
Din pleiada argumentaţiei sale fac parte raţionamente cosmologice, metafizice, teleologice, istorice, morale, profetice, argumente ale probabilităţii, ale termodinamicii, ale rugăciunilor ascultate și ale credinţei etc. Pentru cititorul creștin tradiţional, volumul alocat argumentelor extrinseci Bibliei poate reprezenta un mic disconfort. Cartea[1] face apel la lărgirea orizontului cultural-știinţific al creștinilor pentru a nu cădea în capcana fundamentalismului.
În formularea conaţionalului său Einstein, „coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”. Afirmaţia I se aplică bine Dumnezeului lui Wurmbrand, care îl lasă în ghearele regimului totalitar pentru a-L face cunoscut intelectualilor și oamenilor simpli din închisori și pentru a-l transforma într-unul dintre cei mai mari apologeţi ai existenţei și caracterului Său. Richard Wurmbrand este probabil cel mai tradus autor român până în prezent, cea mai cunoscută operă a sa fiind Cu Dumnezeu în subterană.
Citește și: De ce cred în Dumnezeu
