La sfârșitul anilor ’70, părinţii mei erau logodiţi, iar tatăl meu studia Biblia cu pastorul mamei mele, Graeme Christian. Într-una din zile, au cercetat un subiect important, învăluit pentru mulţi în mister: ce se întâmplă cu omul după moarte.
Tata credea că știe deja câte ceva pe acest subiect, dar avea o colecţie de idei contradictorii despre moarte. Locuia într-o casă bântuită, așa că avea convingerea că spiritele morţilor se pot întoarce pentru a-i hărţui sau pentru a-i ajuta pe cei vii. El credea, de asemenea, și în reîncarnare, dar, pentru că frecventase în copilărie o biserică catolică, era de părere că oamenii merg după moarte în rai, în iad sau în purgatoriu. Toate aceste idei pe care le moștenise nu puteau fi adevărate toate în același timp, așa că tata era interesat de ceea ce se află în spatele morţii. Ceea ce a găsit în Biblia pe care o studia a fost diferit de tot ce gândise sau își imaginase până atunci.
A citit, de pildă, cuvintele scrise de Solomon: „Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult au şi pierit şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare” (Eclesiastul 9:5-6).
Studiind Scriptura, a descoperit că, de nenumărate ori, Iisus Însuși a vorbit despre moarte ca despre un „somn” (Psalmul 13:3; Ioan 11:13), din care îi va trezi „la venirea Sa” pe cei care L-au ascultat (1 Corinteni 15:23, Ioan 14:1-3), nu îi va trezi imediat după ce mor (1 Tesaloniceni 4:16,17). Tata a învăţat că sufletele imateriale nu există, că morţii nu se întorc pentru a-i bântui pe cei rămași și că „fantomele” din casa lui erau îngeri înșelători, nu oameni morţi – căci „ Satana se preface într-un înger de lumină” (2 Corinteni 11:14). De asemenea, tata a aflat că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9:27), deci nu murim și ne reîncarnăm la nesfârșit.
„Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.”
În studiul său, tata a descifrat un subiect care fusese foarte neclar pentru el: „Plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, singurul care este nemuritor, va da viaţă veșnică celor răscumpăraţi de El. Până în ziua aceea, moartea este o stare de inconștienţă. Când Hristos, care este viaţa noastră, Se va arăta, drepţii care sunt în viaţă și cei care vor învia vor fi proslăviţi și luaţi pentru a-L întâlni pe Domnul lor…”
Abia acum încep să înţeleg ce binecuvântare a fost aceea de a crește într-o familie care înţelegea temele de bază ale Bibliei. Cărţile, filmele, muzica și jocurile video au fost mereu înţesate de elemente spiritiste și subiecte supranaturale, dar rareori au prezentat viziunea creștină asupra morţii. Perspective eronate asupra morţii, fantomelor, spiritelor, demonilor, sufletelor nemuritoare sau elementelor supranaturale sunt împărtășite ostentativ pe ecranele televizoarelor și calculatoarelor și la fel se întâmpla și pe vremea când eu și sora mea eram copii.
Am convingerea că scopul inamicului sufletelor noastre este să ne inspire idei nebiblice despre lumea spiritelor. Dacă petrecem între 10 și 20 de ore pe săptămână în faţa ecranului, vizionând materiale care ne arată că este posibil ca apropiaţii noștri să ne contacteze după moarte, în timp ce găsim tot mai puţin timp pe care să-l dedicăm relaţiei cu Dumnezeu, care vor fi ideile cu șansele cele mai mari de a ne cuceri mintea?
O viziune eronată asupra morţii vulnerabilizează mintea în faţa atacurilor vrăjmașului.
Cu cât discut mai mult cu diverși oameni, cu atât realizez că o viziune eronată asupra morţii vulnerabilizează mintea în faţa atacurilor vrăjmașului. Din fericire pentru noi, în copilărie, ori de câte ori aveam o întrebare despre viaţa de apoi sau vedeam imagini la televizor cu fantome și spirite, părinţii mei erau acolo, să ne explice învăţătura Bibliei pe acest subiect. Ei ne-au învăţat să ne rugăm pentru protecţie atunci când eram asaltaţi de frică și ne-au încurajat să evităm să citim sau să vizionăm lucruri care ne prezentau în mod greșit viaţa de apoi.
Îmi amintesc că prietenii mei din liceu erau speriaţi de moarte pentru că urmăriseră cine știe ce film de groază sau fuseseră martorii unor manifestări supranaturale. Întotdeauna am știut că Îl aveam de partea mea pe Iisus, „care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri” (Coloseni 2:10) și că, dacă Îl chem în rugăciune, „în dragoste nu există frică, ci dragostea desăvârşită alungă frica” (1 Ioan 4:18).
Versetul din 1 Ioan 2:28 rezumă datoria pe care o avem în calitate de creștini: „Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală şi la venirea Lui să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El.” Cel mai important lucru pe care îl putem face este să trăim într-o relaţie vie cu El. Datorită morţii și învierii Sale, suntem feriţi de frica și incertitudinea care însoţesc moartea și putem aștepta cu bucurie revenirea Lui.
Iisus este Cel care deţine „cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor” (Apocalipsa 1:18). El ne oferă învierea Lui ca garanţie că vom trăi.
Victoria lui Iisus asupra morţii este completă și veșnică. El este Acela care deţine „cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor” (Apocalipsa 1:18). El ne oferă învierea Lui ca garanţie că vom trăi („pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi” – Ioan 14:19).
Încă un lucru pe care ar trebui să îl știi despre mine este că numele pe care l-am primit de la părinţi a fost inspirat după cel al profetului Daniel. Acesta este un motiv în plus pentru care păstrez aproape de sufletul meu cuvintele pe care i le-a spus profetului îngerul Gabriel: „Cât despre tine, du-te, până când va veni sfârşitul! Te vei odihni şi, la sfârşitul zilelor, te vei scula pentru a-ţi primi partea de moştenire” (Daniel 12:13).
Speranţa și ţinta mea este să fiu acolo, în ziua în care sfinţii adormiţi în El vor fi înviaţi, pentru a fi cu Iisus o eternitate. Aceasta poate fi și speranţa ta.
Daniel Matteo este pastor adventist de ziua a șaptea în Tasmania, Australia. Este căsătorit cu Katy și are doi copii, Grace și Samuel. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.