Etichetă: moarte

Pierderea unei fiinţe dragi presupune întotdeauna întreruperea unui echilibru, o schimbare majoră și o provocare pentru viitor și nu suntem niciodată pregătiţi pentru așa ceva. Iată câteva recomandări din partea psihologilor în direcţia aceasta.

„În filme, vezi adesea personaje care transmit un mesaj pe patul de moarte – cineva spune cu ultima suflare: «Te rog, spune-i lui Jim că îl iubesc.» Aceste lucruri mă fac să râd. N-am văzut niciodată așa ceva”, spune psihologul Lesley Fallowfield, subliniind discrepanţa dintre modul în care mor oamenii de obicei și percepţia eronată pe...

Într-una din serile în care verifica starea pacienţilor dintr-un centru de îngrijire paliativă, terapeutul a riscat o întrebare derutantă pentru o persoană al cărei univers se micșorase până la dimensiunea patului de suferinţă: „Care a fost bucuria pe ziua de astăzi”? Iar răspunsul nu a întârziat să vină: „Că trăiesc.”

„Totuşi stau pe malul acestui râu; acesta este un fapt. Şi din moment ce mă aflu aici, trebuie să fi venit de undeva.” Wistawa Szymborska „Dincolo de fenomenele care se prezintă ca atare, după cum obişnuia să spună vechiul şi cerebralul meu prieten Chauncey Wright, marele empirist de la Harvard al tinereţii mele, nu există nimic.”...

„Îi știam chipul mai bine decât îl știam pe al meu. Totuși, a trebuit să-mi iau rămas bun. Asta faci când cineva moare. Cu excepţia faptului că nu era doar cineva – era Ana, fetiţa mea.“

Cǎlǎtoria „prin valea umbrei morţii” n-a fost niciodatǎ uşoarǎ. Dar a devenit tot mai solitarǎ, pe mǎsurǎ ce lipsa familiaritǎţii cu moartea ne-a fǎcut stângaci şi reţinuţi în interacţiunea cu cei ajunşi pe patul de moarte.

(Credem cǎ) știm ce înseamnǎ o viaţǎ bunǎ, dar cum aratǎ – dacǎ existǎ – o „moarte bună”? Atunci când boli incurabile macinǎ trupul, iar moartea devine o realitate iminentǎ, întrebarea capǎtǎ contururi dureroase, mai ales într-o societate deschisǎ la aranjarea circumstanţelor morţii în termenii protagonistului.

Privită în ansamblu, această întrebare sună ca un strigăt de durere, ieșit din străfundul fiinţei umane în mijlocul întunericului incertitudinilor și al îndoielilor. Însă în această întrebare stă concentrat de fapt un ciorchine de întrebări. Ne vom opri asupra celor esenţiale și de folos pentru a ne deschide mintea, în lumina învăţăturilor Celui ce deţine...

N-am înţeles niciodată de ce e considerat nepoliticos să vorbești despre moarte. Ba din contră, mi se pare că, nevorbind, nu facem altceva să ne expunem și mai tare loviturii ei atunci când se intersectează cu vieţile noastre. Când am dat peste blogul medicului american Craig Bowron, mi-am reîntărit convingerea că avem nevoie să vorbim.

Fiica mea a murit la 23 de ore după ce s-a născut. Moartea ei rămâne cel mai sfâșietor lucru pe care l-am trăit vreodată.

Creștinismul este, în mod esenţial, construit pe convingerea că viaţa și misiunea lui Iisus Hristos pe pământ au fost o continuare și o împlinire a revelaţiei lui Dumnezeu din perioada anterioară, numită Vechiul Testament.

La sfârșitul anilor ’70, părinţii mei erau logodiţi, iar tatăl meu studia Biblia cu pastorul mamei mele, Graeme Christian. Într-una din zile, au cercetat un subiect important, învăluit pentru mulţi în mister: ce se întâmplă cu omul după moarte?

„Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii.” (1 Corinteni 1:21) În liniștea macabră care se lăsase printre condamnaţii pironiţi...

„Dacă există ceva mai sfâșietor decât un trup care se prăpădește din lipsă de pâine, acela e un suflet care se stinge din lipsă de lumină.“ (Victor Hugo)

Socrate este înconjurat de discipoli în ziua morţii, dar discută senin cu ei despre nemurire. Iisus însă, cu doar câteva ore înainte de moarte, Își roagă discipolii să nu Îl lase singur. Socrate bea cupa cu otravă grabnic și bucuros, fără spaimă sau îndoieli, în timp ce Iisus, tulburat, Îi cere Tatălui să îndepărteze, dacă...

„Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini” (Isaia 46:4).

În anul 2022 nu am pierdut pe nimeni dintre cei foarte apropiaţi, totuși am simţit ca niciodată până acum că moartea se apropie într-un ritm neașteptat. Războiul care are loc la est de România, dar și vestea că suntem pe locul doi în lume la numărul de morţi la mia de locuitori1 m-au făcut să...

Timpul iertării este povestea unui pelerinaj prin pustiul doliului și traumei, în care un tată devastat de magnitudinea pierderii suferite luptă pentru a reuși să-l ierte pe ucigașul fiicei sale.

Când eram adolescent, am participat la înmormântarea lui Brian: un tată care a murit după o lungă luptă cu cancerul. Înmormântarea sa a avut...

Oamenii interpretează moartea și originea morţii în mod diferit, în funcţie de cadrul la care se raportează: teoria evoluţiei sau naraţiunea biblică a creaţiei. În...

Viaţa este ceva ce omul primește cu împrumut de la Doamne-Doamne. E concluzia lui Oscar, eroul copil al romanului Oscar și Tanti Roz.