Biblia, cartea care aduce speranţă

De la tipărirea Bibliei lui Gutenberg, Biblia rămâne cea mai răspândită carte din istorie. Se estimează că există între 5 și 7 miliarde de Biblii în lume, dintre care aproximativ 2,5 miliarde au fost tipărite între anii 1815 și 1975. De atunci, Biblia continuă să apară pe listele cu bestsellere, cu 80 de milioane de exemplare tipărite anual. Ceea ce înseamnă că, în cele 10 minute de care ai putea avea nevoie ca să citești acest articol, vor vedea lumina tiparului alte 1.500 de Biblii.

O mare parte dintre Bibliile care au fost tipărite au fost distribuite de organizaţia The Gideons, prin intermediul căreia au fost plasate peste 1,7 miliarde de exemplare în camerele de hotel din peste 190 de ţări. Biblia nu mai este astăzi la fel de populară în hoteluri cum era pe vremuri. Poate că este mai important pentru clienţii hotelului să aibă mai degrabă internet decât o Biblie pe noptieră. Și la fel de adevărat este faptul că oferta cărţilor religioase pentru clienţii hotelurilor este acum foarte variată. Dar motivul pentru care a fost așezată Biblia la început în camerele de hotel a fost unul practic: poate că unii dintre cei găzduiţi de hotel se aflau într-un moment de cumpănă al vieţii, iar Biblia era acolo pentru a le oferi o speranţă celor care nu mai aveau niciuna.

Disperarea care ucide

Speranţa trece prin criză. Disperarea face ravagii. Și nu mă refer aici la depresie, ci mai degrabă la cazurile de disperare pură care au fost raportate. Disperarea intervine atunci când ne pierdem complet speranţa. Termenul provine din latinescul desperare.

Atunci când nu mai avem nimic la care să sperăm pentru ziua de astăzi sau de mâine, suntem cuprinși de disperare. Și dacă oamenii simt disperare o perioadă îndelungată, acest lucru are un impact dramatic asupra sănătăţii și fericirii lor. Putem resimţi disperarea în diferite moduri: ruminăm gânduri negative, ne lăsăm copleșiţi de emoţii negative, suntem constant furioși sau iritaţi sau adoptăm o atitudine de nepăsare. Putem trăi disperarea în plan comportamental: ne asumăm mai multe riscuri în viaţa de zi cu zi, adoptăm comportamente care nu ne caracterizează (adesea autodistructive); sau o putem resimţi în plan biologic: corpul se luptă să gestioneze stresul pe care îl generează disperarea, cu efecte negative asupra sănătăţii.

Disperarea intervine atunci când ne pierdem complet speranţa.

Poate că experimentăm un cumul de efecte ale disperării. Disperarea nu afectează doar indivizii, ci și comunităţile. Atunci când au loc evenimente care afectează o ţară, un oraș sau o școală, disperarea se poate răspândi la nivelul întregii comunităţi. De fapt, a crescut numărul deceselor pe care literatura de specialitate le numește „morţile disperării” (deaths of despair, engl.).

Acumularea disperării poate crește riscul de deces timpuriu, din cauza unei combinaţii de probleme de sănătate și comportamente riscante (precum consumul de droguri) și uneori chiar idei suicidare, care îi duc pe unii spre decizii ireversibile. Este greu să măsori disperarea și cu toţii i-am simţit într-o oarecare măsură simptomele la un anumit moment din viaţă. Pericolul apare atunci când cel care le resimte nu mai poate accede la ingredientul esenţial al speranţei

Speranţă și dezamăgire

Speranţa este o dorinţă sau o nevoie de ceva care nu a fost atins sau dobândit încă. Atunci când eram mic, speram că voi avea o consolă de jocuri Nintendo. Familia noastră nu își permitea să îmi cumpere așa ceva și mă îndoiesc chiar și de faptul că părinţii mei știau ce este aceea o consolă. Eu însă o vedeam în magazinul de jucării din orașul meu și în mine creștea vertiginos dorinţa de a avea una într-o zi. Prietenul meu își dorea și el o consolă, dar părinţii lui îi promiseseră una, așa că el nu avea nevoie să spere. Avea deja asigurarea că dorinţa îi va fi îndeplinită. Și, cum era prietenul meu, mi-a spus că voi putea să mă joc și eu pe consola lui. Era plăcut să aud asta, dar eu îmi doream propria consolă.

Aceasta nu este una dintre poveștile în care dorinţele fierbinţi se împlinesc. Părinţii mei nu dispuneau de resurse și nu am primit de la ei cadoul dorit. Dar, pentru că dorinţa mea nu s-a stins, mai târziu când am început să lucrez, prima mea achiziţie a fost o consolă de jocuri Nintendo. O speranţă împlinită, dar altele începeau să se nască. Lucrurile pe care mi le doream deveneau mai complexe.

Speram să am o prietenă, să duc o viaţă fără griji, să câștig la loto, să-mi permit o mașină. Apoi, pe măsură ce lucrurile s-au complicat, am sperat că voi avea suficienţi bani pentru următoarea masă sau pentru a-mi plăti chiria. Am sperat multe lucruri, dar pe măsură ce vedeam că nu reușesc să le obţin, speranţa dispărea. Și, după ce mi s-au spulberat multe speranţe, am ajuns trist și furios. Am început să sustrag diverse lucruri pe care mi-aș fi dorit să le am, lucru de care nu sunt deloc mândru.

Starea aceasta de lucruri nu a durat însă – într-o zi am fost prins furând din magazine și dus la secţia de poliţie din apropiere. În timp ce așteptam tremurând în camera de interogatoriu, toată speranţa mi se topise. Nu mai aveam nimic; viaţa mea se sfârșise.

Cel care ne oferă speranţă

Dumnezeu știe că avem nevoie de speranţă pentru a supravieţui. El ne dă promisiunea extraordinară din Ieremia 29:11 – „Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, planuri de pace, nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o speranţă”  (NTR). Planurile lui Dumnezeu pentru poporul Său au inclus întotdeauna speranţa.

Dumnezeu ne oferă speranţă știind că multe dintre lucrurile de care ne legăm speranţele în mod obișnuit sfârșesc prin a ne dezamăgi. Dumnezeu are pentru noi o speranţă care nu dezamăgește și ne-o împărtășește în Biblie. Am observat că oamenii scot uneori din context texte sau pasaje biblice, provocând confuzie pe reţelele de socializare cu viziunea lor foarte superficială despre Biblie. Dacă ar trebui să rezum mesajul Bibliei, aș spune că este un mesaj de speranţă din partea lui Dumnezeu pentru noi, cei care atât de des ajungem deznădăjduiţi – speranţă pentru astăzi și pentru mâine.

„Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, planuri de pace, nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o speranţă” (Ieremia 29:11, NTR).

Dumnezeu ne asigură că nu suntem singuri – suntem ai Lui, ne iubește, ne dorește binele și plănuiește un viitor luminos pentru noi. El ne spune că putem avea speranţă atunci când lucrurile devin dificile și că nu trebuie să purtăm povara zdrobitoare a disperării. Iisus ne invită să venim la El: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi și împovăraţi, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Dumnezeu ne promite iertarea; El ne încredinţează că nu păstrează o evidenţă a faptelor noastre rele pentru a o folosi împotriva noastră (2 Corinteni 5:19).

Mai presus de toate, Dumnezeu ne dă speranţă pentru viitor. Ne spune că, într-o zi, lumea noastră va fi schimbată, disperarea va fi eliminată pentru totdeauna, iar noi vom trăi în prezenţa Lui: „Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: « Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor»” (Apocalipsa 21:3).

Consecinţe înlăturate

În cele din urmă, agentul de poliţie a venit și mi-a luat declaraţia, apoi a părăsit încăperea. După o jumătate de oră, s-a întors să mă anunţe că proprietarul magazinului a decis să nu depună plângere. Eram liber să plec. M-am simţit ușurat, desigur, dar mai ales am simţit speranţa că viitorul meu s-ar putea să nu fie atât de rău până la urmă.

Fusesem iertat pentru fapta mea și am ieșit din secţia de poliţie entuziasmat, foarte hotărât să mă concentrez doar pe speranţa pe care Dumnezeu mi-a promis-o. Sper că vei deschide Scriptura și vei găsi și tu acolo speranţa de care El știe că ai nevoie.

Justin Bone susţine și instruiește pastori și biserici adventiste din Victoria, Australia, și este pasionat să ajute oamenii să înţeleagă mai bine Scriptura. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.