„Când cumperi la mâna a doua, dai o viaţă nouă unui articol vechi. (…) Îmi cumpăr mulţi pantofi la mâna a doua. Când par obosiţi, îi duc la cizmar și mă asigur că vom avea o viaţă lungă și fericită împreună”, scrie Kathryn Kellogg pe blogul ei, destinat celor care se gândesc să adopte un stil de viaţă cu cât mai puţine deșeuri.

Kathryn mărturisește că adesea oscilează între a alege produse second hand și a sprijini afacerile locale, deci implicit viitorul comunităţii în care locuiește. Bloggeriţa are însă motive destul de solide de a alege, ori de câte ori acest lucru este posibil, articole deja folosite.

În primul rând, în lume există deja prea multe produse, inclusiv îmbrăcăminte, așa că oamenii nu au nevoie de și mai multe lucruri, câtă vreme ele se pot procura la un preţ bun și la o calitate satisfăcătoare. Un al doilea motiv se leagă de evitarea deșeurilor, care se acumulează în același ritm cu producţia și achiziţia frenetică de obiecte. Motivul preferat al lui Kathryn pentru cumpărăturile la magazinul second hand se leagă însă de economia de bani – poţi găsi acolo o rochie croită impecabil la o zecime din preţul ei sau un aparat electrocasnic la aproximativ un sfert din preţul unuia nou.

Kathryn este fascinată și de longevitatea obiectelor și de posibilitatea de a te întoarce în timp prin intermediul lor. Mărturisește că are boluri sau tigăi din anii ’50 și ’60, tocmai pentru că majoritatea produselor create cu decenii în urmă erau concepute pentru o viaţă îndelungată, cu condiţia de a fi îngrijite și reparate.

Alegerile lui Kathryn nu mai sunt o ciudăţenie printre americani, unde piaţa second hand atrage astăzi cu mult mai mulţi clienţi decât în trecut, chiar și printre cei care nu plănuiesc să ţintească o viaţă zero waste (fără deșeuri) sau care nu s-ar putea lipsi niciodată de plăcerea unei reprize de cumpărături în magazinele obișnuite. Ceea ce se întâmplă pe piaţa hainelor la mâna a doua arată totuși că oamenilor începe să le pese mai mult de mediul înconjurător, dar și de modul în care își cheltuie banii din portofel.

Reabilitarea hainelor second-hand

Piaţa de îmbrăcăminte second-hand a ajuns la 24 de miliarde de dolari, crescând de 21 de ori mai repede decât piaţa hainelor noi în ultimii 3 ani, potrivit raportului ThredUp, cea mai importantă „piaţă” online din lume pentru cumpărarea și vânzarea de îmbrăcăminte second-hand pentru femei și copii.

Potrivit acestui raport, valoarea de piaţă a hainelor second-hand o va depăși pe cea a hainelor fast fashion (de 35 de miliarde de dolară în 2018) până în anul 2028, dacă acest trend ascendent se menţine. Se estimează că industria hainelor la mâna a doua va ajunge la 51 de miliarde de dolari până în anul 2023.

Cercetările au arătat că 56 de milioane de persoane au cumpărat produse second hand în 2018, ceea ce înseamnă o creștere cu 12 milioane a numărului de cumpărători faţă de anii trecuţi.

Datele studiului provin atât din raportul anual al companiei, cât și din informaţiile livrate de GlobalData, o firmă din domeniul analizei comerţului cu amănuntul, inclusiv dintr-un sondaj GlobalData, efectuat pe 2.000 de femei americane în ianuarie 2019.

„Comparativ cu piaţa generală de îmbrăcăminte, creșterea vânzărilor a fost fenomenală. Deoarece piaţa satisface în mod unic preferinţa consumatorilor pentru varietate, valoare și durabilitate, ne așteptăm în continuare la o creștere puternică”, a declarat Neil Saunders, director general al GlobalData.

Potrivit sondajului, 64% dintre femeile chestionate au raportat că au cumpărat sau că doresc să cumpere haine, încălţăminte și accesorii deja folosite, comparativ cu 45% în 2016. De asemenea, 51% plănuiesc să cumpere mai mult de pe piaţa second-hand în următorii 5 ani, comparativ cu 12% care intenţionează să cheltuie mai mult pe produsele fast fashion.

Aproape trei sferturi dintre consumatori (72%) preferă că cumpere produse de la branduri prietenoase cu mediul (de la 57%, în 2013) și 60% spun că ar deveni clienţi fideli ai unei firme, dacă aceasta ar oferi un program de reciclare.

Studiul a arătat și preocuparea consumatorilor de a reduce numărul de articole de îmbrăcăminte: dacă, în 2017, o persoană deţinea, în medie, 164 de articole în garderoba sa, acest număr a scăzut la 147, în 2017, și la 136, în 2019.

„Ultimii câţiva ani de creștere a vânzărilor au fost susţinuţi de clienţii timpurii (early adopters), dar acum și scepticii încep să se apropie mai mult. Clienţii second-hand nu mai reprezintă un grup de nișă – sunt oricine”, a declarat James Reinhart, fondatorul ThredUP. Și, deși este adevărat că piaţa second-hand și-a găsit cumpărători de toate vârstele și buzunarele, anumite categorii sunt mai predispuse să cheltuie banii pe produse folosite.

Generaţiile tinere preferă hainele la mâna a doua

Potrivit studiului ThredUp, creșterea vânzării produselor second-hand este susţinută în special de mileniali, dar și de generaţia Z (18-24 de ani), care se orientează spre obiecte second-hand de 2,5 ori mai repede decât consumatorul mediu. Astfel, 1 persoană din 3 din generaţia Z va cumpăra în 2019 un articol vestimentar deja purtat.

Milenialii se bazează pe site-uri second-hand cum ar fi ThredUp sau The RealReal pentru a-și completa sau schimba garderoba, arată datele companiei Fast Company. Ei ar putea căuta produse unice, ar putea dori să economisească sau să se orienteze spre alegeri etice, dar, indiferent de motivul predominant, „contribuie la formarea unui model de responsabilitate și nu se resemnează la a acepta modul în care merg lucrurile”, afirmă Trish Lukașik, directorul executiv al Luxury Garage Sale, din Chicago (o marcă de obiecte de lux, specializată în îmbrăcăminte de designer, pantofi și accesorii).

Potrivit raportului ThredUp, milenialii (care cumulează 28% din totalul cheltuielilor zilnice -de consum) aleg îmbrăcăminte second-and pentru că doresc să prelungească viaţa hainelor – 2,2 ani de viaţă în plus reduc cu 73% impactul asupra carbonului, apei și deșeurilor.

„Când am început să mă informez cu privire la cantitatea de deșeuri pe care noi, consumatorii, le producem, mi-a fost atinsă o coardă sensibilă și asta m-a făcut să stau deoparte și să mă uit la viaţa mea, la dulapul meu, la lucrurile pe care le aveam”, spune Brookelynn Weaver, care studiază marketingul de modă. Încă din liceu, tânăra a început să își vândă hainele pe care nu le mai folosește și să-și cumpere altele din magazinele second care ţin cont de tendinţele în îmbrăcăminte, folosind aplicaţiile peer-to-peer, ce permit contactul direct al clientului cu proprietarul dinainte al unui articol.

James Reinhart, directorul general ThredUp, povestește la rândul său că, mult înainte de a-și fi imaginat că va conduce o companie care să comercializeze haine second-hand, a fost frustrat de ceea ce vedea în dulapul său de haine. După ce și-a întrebat și prietenii din colegiu, a realizat că 70% din îmbrăcăminte ocupă inutil spaţiul, ba chiar complică viaţa proprietarilor.

La maturitate, Reinhart a decis să facă ceva în privinţa acestui lucru și a devenit cofondatorul companiei ThredUp, care a crescut la 1.000 de angajaţi din 2008 și a ajutat clienţii să economisească 475 de milioane de dolari prin ofertele second-hand. Mai mult decât bani, oamenii câștigă încredere în ei pentru că au acces la haine de calitate pe care nu și le-ar permite la preţ întreg.

„Atunci când știi că ajuţi oamenii să-și trăiască viaţa puţin mai bine, să facă lucrurile ceva mai ușor, să economisească bani, să ţină hainele departe de depozitele de deșeuri, reciclându-le, este ușor să mergi la lucru dimineaţa”, conchide Reinhart.

Mai puţine haine care să nu fie aruncate după câteva purtări și care să fie produse prin tehnologii prietenoase cu mediul este noul trend susţinut de aceia care știu deja că industria fashion are un impact devastator asupra planetei. Iar acest lucru nu mai este un subiect tabu nici măcar pentru oamenii din interiorul acestei industrii, care ţese mai mult decât haine – un statut.

„Trebuie să avem o abordare diferită a înţelegerii noastre legate de ce este fashion-ul. Acest lucru ar putea însemna achiziţionarea de produse second-hand, produse cu o origine certificată, utilizarea unor fibre naturale mai eficiente, cum ar fi cânepa, achiziţionarea unui sac de filtru pentru mașina de spălat pentru a opri accesul microfibrelor în sistemul de apă sau presarea companiilor să facă mai mult”, a declarat Ana Portela, designer de fashion care promovează materialele ecologice.

Virând spre alegeri mai prietenoase cu mediul

În 2015, proiectul YWASTE? le oferea locuitorilor din Hong Kong o imagine a ţesăturilor care ajung la gropile de gunoi ale orașului. Creat de organizaţia nonprofit de modă Redress, în colaborare cu firma de aparatură Miele și Academia de Arte Vizuale de la Universitatea Baptistă din Hong Kong, sculptura înţesată de haine atrăgea atenţia asupra relaţiei toxice pe care o au locuitorii cu hainele. Potrivit Departamentului de Protecţie a Mediului local, în oraș se generează 95.500 de tone de deșeuri textile pe an, adică 11.250 de articole pe oră.

„Nivelurile de deșeuri textile și de îmbrăcăminte din jurul lumii ating acum cifre groaznice, pe care trebuie să le soluţionăm urgent. În momentul de faţă cumpărăm și tratăm hainele ca pe bunuri de unică folosinţă”, avertiza atunci Christian Dean, fondatoarea organizaţiei Redress.

Potrivit organizaţiei Greenpeace, producţia de haine s-a dublat la nivel mondial în perioada 2000-2014, o persoană achiziţionând cu 60% mai multă îmbrăcăminte într-un an și păstrând-o pentru un timp cu 50% mai scurt decât acum 15 ani. De fapt, durata de viaţă a unei haine este de aproximativ 3 ani, dar dacă ea ar fi prelungită doar cu 3 luni, și-ar reduce cu 5-10% amprenta de carbon și de apă.

Industria de fashion este al doilea cel mai mare poluator de apă la nivel mondial, după industria agricolă. Astfel, amprenta de apă a unui tricou de bumbac este de 2.945 de litri de apă (cantitatea de apă pe care o persoană o consumă în 2 ani și jumătate), amprenta unei perechi de blugi este de 9.982 de litri (și se produc 2 miliarde de perechi anual), iar cea a unei perechi de pantofi de piele este de 8.547 de litri. De asemenea, industria hainelor constituie o sursă de poluare, necesitând multă energie electrică și folosind substanţe chimice nocive în procesul de fabricaţie. Hainele din fibre sintetice reprezintă o sursă majoră de microplastic care poluează oceanele. Industria modei este responsabilă pentru producerea a 20% din cantitatea de ape uzate global și a 10% din emisiile globale de carbon, adică mai mult decât emisiile zborurilor internaţionale și ale transportului maritim la un loc.

În 2018, Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa (UNECE) a atras atenţia asupra practicilor nesustenabile ale industriei fashion, avertizînd că producerea unor cantităţi din ce în ce mai mari de haine reprezintă o urgenţă ecologică și socială.

În aceste condiţii, orientarea consumatorilor spre articole deja folosite ar putea fi parte din rezolvarea unei probleme care ia amploare.

Reticenţa faţă de hainele second-hand se diminuează și în Europa. Sau cel puţin în Marea Britanie, conform unui sondaj efectuat de agenţia de gestionare a deșeurilor BusinessWaste. Conform sondajului, doar 20% dintre britanici cumpără în mod regulat îmbrăcăminte care nu este nouă, însă 90% ar face același lucru dacă familia și prietenii lor s-ar orienta și ei spre această piaţă. Doar 6% dintre britanici declară că nu ar fi dispuși să poarte haine la mâna a doua, indiferent de circumstanţe.

Comentând asupra modului în care omul modern devorează hainele, și mediul odată cu ele, Maria Chenoweth, director executiv al Traid, o organizaţie de caritate care încearcă să oprească aruncarea hainelor, subliniază că „nu avem suficiente resurse pentru a hrăni acest monstru”, dar și că „achiziţiile second-hand reprezintă un gest uriaș de activism”.

Modul în care îţi vezi garderoba, viaţa și mediul din jurul tău se schimbă lent, dar în cele din urmă restructurarea gândirii este posibilă, susţine Zoe Edwards, care a renunţat jobul ei în industria fast fashion pentru că nu se mai regăsea în filosofia acestor produse. Își coase hainele la mână, scrie un blog despre asta și s-a hotărât, acum 11 ani, să nu mai cumpere haine noi, făcând numai două excepţiii de-a lungul unui deceniu. De asemenea, bloggeriţa crede că e greșit să comuţi frenezia achiziţiilor de haine spre piaţa second-hand, pentru că și aceasta are limitele sale.

„Îmbrăcămintea este o modalitate de a arăta cine sunt, ce simt, ce cred. Este o modalitate de a comunica cu lumea. Are o valoare socială reală, dar trebuie făcută cu înţelepciune”, conchide Edwards.