Orice părinte care își iubește copilul vrea ca acesta să devină mai isteţ, mai inteligent și să își dezvolte abilităţile esenţiale pentru a reuși în viaţă. Iar știinţa oferă câteva „instrumente” esenţiale prin care părinţii le pot oferi micuţului lor pentru a-l ajuta să își crească IQ-ul și potenţialul și, astfel, să devină cei mai puternici susţinători ai succesului său.
Până la vârsta de patru ani, creierul copilului crește cu o viteză incredibil de mare, iar mai departe, el atinge o dimensiune cu doar 10% mai mică decât cea a creierului unui adult, înainte ca micuţul să meargă la grădiniţă. De aceea, „această perioadă de creștere rapidă oferă o ideală fereastră de oportunitate pentru învăţare”, scrie Web MD. Însă experţii punctează că părinţii nu ar trebui să își forţeze copiii în această perioadă, astfel încât să încerce să accelereze procesul de învăţare. „Înainte de formarea circuitelor mari ale creierului, trebuie construite circuitele mici, iar abilităţile avansate sunt fondate pe competenţele de bază”, semnala dr. Ross Thompson, profesor de psihologie la Universitatea din California, Davis.
Citește pentru el, apoi citește cu el
Părinţii pot începe treptat și ușor să își ajute micuţii să crească inteligenţi, citindu-le încă din perioada în care nu înţeleg cuvintele pe care le aud. „Iniţial, sunetul vocii tale este o făclie de calm, care îl determină pe copil să te asocieze pe tine și cititul cu siguranţa”, scrie Jim Trelease, autorul cărţii The Read-Aloud Handbook. Un studiu efectuat de experţii de la Universitatea Brigma Young arăta că micuţii își dezvoltă mai rapid abilităţile cognitive dacă părinţii lor le citesc încă de la nouă luni.
Pe măsură ce copilul crește, experţii recomandă părinţilor să citească împreună cu micuţii, nu să se rezume doar la a le citi.
Relaţia cu copilul tău îi pavează calea spre succes
Pe lângă lectura de la o vârstă fragedă, cercetătorii de la Universitatea Brigham Young au observat că și răspunsul mamelor la semnalele emoţionale ale copiilor contribuie la dezvoltarea capacităţilor creierului. Această concluzie este susţinută și de alţi specialiști.
Și dr. Thompson sublinia importanţa stabilirii conexiunilor cu copiii. Relaţiile sociale și limbajul ajută la dezvoltarea creierul micuţilor prin formarea legăturilor neuronale, a explicat expertul. Mai mult, relaţiile apropiate dintre copil și părinţi protejează regiunea cerebrală denumită amigdala, care joacă un rol important în reglarea emoţiilor. Stresul și senzaţia de ameninţare resimţite de copil pe termen lung sau de la o vârstă fragedă pot produce schimbări negative la nivelul acestei zone ale creierului. Drept urmare, îi poate afecta abilitatea de a învăţa.
Ajută-l să cunoască
Implicarea copiilor în diverse activităţi extrașcolare, precum participarea la clase de muzică, de pictură, de știinţe, de sport, activităţi fizice sau intelectuale, le poate oferi acestora avantaje și îndemânări utile mai târziu în viaţă. Astfel de cursuri îi vor ajuta pe micuţi să devină mai competitivi, să înţeleagă importanţa reușitelor și lecţiile valorase ale eșecurilor. De asemenea, ei vor putea dezvolta strategii care să îi ajute să se adapteze mai ușor situaţiilor noi sau dificile, să lucreze sub presiune și să își valorifice timpul în mod eficient și productiv.
Câteva studii au arătat, de exemplu, că orele de muzică luate în copilărie reprezintă o terapie pentru dezvoltarea creierului și a abilităţilor micuţului. Cei care învaţă să cânte la un intrument muzical de la o vârstă fragedă au o capacitate mult mai bună de răspuns la sunetele vorbirii. De asemenea, copiii care au luat lecţii de muzică își dezvoltă vocabularul și raţionamentul nonverbal. Totodată, aceștia au mai multe șanse de a aduce o inovaţie în domeniul lor de activitate, ori să pornească o afacere. Nu în ultimul rând, o altă cercetare sublinia faptul că lecţiile de pian pot crește considerabil coeficientul de inteligenţă al copiilor.
Pe de altă parte, în jurul asocierii dintre muzică și un IQ ridicat au circulat și mituri. Unul dintre cele mai cunoscute dintre acestea poartă numele de „Efectul Mozart”. Totul a pornit de la un studiu din 1993, în urma căruia experţii au observat că studenţii care au ascultat Sonata pentru două piane a lui Mozart au avut rezultate mai bune la testările cognitive efectuate, chiar și la 10 minute după audiţie. Concluziile nu i-au convins pe cercetători, însă vestea s-a răspândit rapid și a avut un impact foarte mare asupra publicului.
Învaţă-l să fie disciplinat
Nu de puţine ori, (auto)disciplina este văzută drept un mod de (auto)constrângere, când, de fapt, această abilitate deţine „forţe eliberatoare” și, mai departe, poate contribui la (auto)dezvoltarea individului și la creșterea succesului său. Așa cum afirma Roy L. Smith, „disciplina este focul care modelează talentul și îl transformă în măiestrie”.
Un studiu efectuat de experţii de la Universitatea din Pennsylvania a arătat că această abilitate a fost o „unealtă” mult mai importantă pentru atingerea peformanţelor academice, faţă de coeficientul de inteligenţă. „Adolescenţii foarte autodisciplinaţi au depășit performanţele colegilor lor mai impulsivi la fiecare variabilă legată de performanţa academică. Autodisciplina a prezis performanţa academică mai puternic decât a făcut-o IQ-ul. Autodisciplina a prezis, totodată, care vor fi studenţii care își vor îmbunătăţi notele pe parcursul anului școlar, în timp ce IQ-ul nu a putut face asta. Autodisciplina are un efect mult mai puternic asupra performanţei academice decât talentul intelectual”, au scris autorii.