3 mituri despre creşterea IQ-ului copiilor

709

Ce părinte nu îşi doreşte să ofere tot ce este mai bun copilului său? Şi ce părinte nu ar face tot ce îi stă în putinţă pentru a creşte IQ-ul copilului său, fie că asta înseamnă o alimentaţie mai bună, muzică clasică sau vitamine? Însă o serie din recomandările pe care părinţii le iau în serios se dovedesc a fi doar mituri, întrucât nu există studii care să ateste aceste beneficii.

IQ-ul (iniţialele de la intelligence quotient sau coeficientul de inteligenţă) nu măsoară efectiv inteligenţa cuiva, ci abilităţile de rezolvare a problemelor. Mult timp s-a crezut că IQ-ul nu se schimbă pe parcursul vieţii, dar cercetătorii au descoperit că nivelul acestuia poate varia chiar cu 20% în timpul vieţii. De aceea, creşterea IQ-ului a devenit un subiect de interes şi ceva de dorit, în special de părinţi.

Primul mit spune că tabletele de vitamine (vitamina C, zincul şi magneziul) sunt benefice pentru copii, dar o analiză comparativă a studiilor din ultimii ani, realizată de cercetătorii John Protzko, Joshua Aronson şi Clancy Blair de la New York University arată că rezultatele au fost neconcludente. În schimb, adăugarea în dieta femeilor însărcinate şi celor care alăptează a acizilor graşi Omega 3 au un efect benefic asupra IQ-ului bebeluşilor, arată articolul publicat în Sage Journal.

Al doilea mit spune că ascultarea unor melodii de muzică clasică, în special Mozart, are un efect de creştere a IQ-ului copiilor. Mitul a luat naştere în anul 1993, odată cu speculaţiile apărute într-o lucrare pe care au scris-o Frances Rauscher, Gordon Shaw şi Katherine Ky. Aceştia au rugat un grup de zece studenţi să asculte sonata pentru două piane a lui Mozart (pe care cunoscătorii o cunosc ca K448), după care i-au rugat pe aceştia să rezolve o serie de sarcini ce solicitau gândirea spaţio-temporală.

Cercetătorii au dorit să testeze dacă ascultarea muzicii poate îmbunătăţi reţelele neuronale şi, în concluzie, îmbunătăţi funcţionarea creierului în zona respectivă. Spre surprinderea lor, studenţii au avut rezultate mai bune la teste, chiar şi la 10 minute după audiţie.

Deoarece descoperirea a fost interesantă şi a generat o reacţie foarte entuziastă din partea publicului larg, momentul a dat naştere convingerii că ascultarea muzicii clasice îmbunătăţeşte IQ-ul copiilor. Cercetătorii nu au fost însă la fel de convinşi. Chiar Gordon Shaw, co-autor al lucrării, a scris o carte în care a încercat să corecteze modul greşit de înţelegere şi interpretare a rezultatelor, dar era prea târziu.

De altfel, promovarea „efectului Mozart" este sinonim cu profituri mari, ceea ce se reflectă în numeroasele CD-uri pentru copii care se intitulează „Mozart pentru copii" sau alte titluri asemănătoare.

În ceea ce priveşte muzica însă, există şi o parte bună. Studiile efectuate de-a lungul anilor confirmă că pregătirea muzicală timpurie (în special cântatul la un instrument) îmbunătăţeşte aptitudinile cognitive. În plus, alte studii afirmă o legătură între lecţiile de muzică şi creşterea IQ-ului copiilor mici.

Al treilea mit susţine că unele alimente (precum sfecla, citricele, morcovii, brocolli şi ceaiul verde) au potenţialul de a creşte IQ-ul copiilor. Dar, la fel ca în cazul suplimentelor de vitamine, studiile nu au constatat o legătură de tip cauză-efect între ceea ce mănâncă cineva şi capacitatea de rezolvare a problemelor.

În schimb, aceeaşi analiză comparativă a studiilor arată că cititul interactiv cu copiii cu vârste sub patru ani creşte IQ-ul, în medie, cu 6 puncte. De asemenea, copiii care participă la activităţi sociale şi jocuri încă dinainte de a merge la grădiniţă sau şcoală pot avea un IQ mai mare cu 7 puncte.