Săptămâna trecută, Canada și Statele Unite s-au confruntat cu temperaturi extreme – un val de căldură „istoric”, „imposibil de redat în cuvinte”, după cum l-a catalogat Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice din Columbia Britanică. Cel puţin 23 de ţări au înregistrat temperaturi foarte ridicate, iar specialiștii cred că asistăm la efecte neobișnuite, dar tot mai frecvente, ale încălzirii globale.
Un val neobișnuit de căldură a sufocat la propriu vestul Canadei și nordul Statelor Unite în ultimul weekend din luna iunie și în primele zile ale săptămânii următoare. Columbia Britanică a înregistrat o creștere cu 195% a deceselor subite, cel puţin 486 de decese fiind înregistrate pe parcursul celor 5 zile de căldură extremă (de până la 17 grade Celsius peste temperatura cu care erau obișnuiţi locuitorii) care a lovit provincia canadiană. Valul de căldură este unul „fără precedent” și a lovit regiuni complet nepregătite pentru întâlnirea cu temperaturi extreme, au declarat specialiștii Organizaţiei Meteorologice Mondiale, care au inventariat impactul caniculei neobișnuite: stres termic pentru oameni, animale și vegetaţie, creșterea riscului de incendiu, afectarea calităţii aerului, pericolul alunecărilor de teren, din cauza topirii gheţarilor montani, daune aduse infrastructurii și sistemului de transport și alte riscuri sociale și economice.
Radiografia celei mai fierbinţi săptămâni de iunie a Columbiei Britanice
Duminică, 28 iunie, „o cupolă de foc” a declanșat alerte meteo de temperaturi extreme în trei provincii din Canada și în două teritorii arctice, în weekend înregistrându-se peste 40 de noi recorduri de temperatură în provincia Columbia Britanică.
Cele minimum 486 de decese bruște au fost raportate pe parcursul a numai cinci zile. Oamenii și-au găsit rudele vârstnice decedate atunci când au mers să le verifice, a povestit ofiţerul de poliţie Steve Addison, explicând că nu s-a confruntat în cei 15 ani de activitate cu un număr atât de mare de decese. Criza creată de valul de căldură a dus la o înmulţire a apelurilor la serviciul de urgenţă și la epuizarea resurselor poliţiei, a precizat Addison.
Premierul Columbiei Britanice, John Horgan, a vorbit despre „consecinţele dezastruoase pentru familii și pentru comunităţi” ale celei mai toride săptămâni pe care a trăit-o până acum provincia.
Școlile și centrele de vaccinare împotriva COVID-19 au fost închise, magazinele și-au epuizat stocurile de ventilatoare și aparate de aer condiţionat, iar hotelurile și-au închiriat camerele cu aer condiţionat locuitorilor care nu mai puteau suporta aerul încins de acasă.
Marţi, 29 iunie, mercurul termometrelor a urcat la 49,6 grade Celsius în satul canadian Lytton, aceasta fiind cea mai ridicată temperatură înregistrată vreodată în Canada. Au fost doborâte astfel recorduri zilnice și istorice de temperatură pentru a treia zi consecutiv, a anunţat agenţia guvernamentală Environment and Climate Change Canada. Recordul naţional anterior fusese de 45 de grade Celsius, stabilit în două orașe din provincia Saskatchewan, în iulie 1937.
De fapt, am putea vorbi de o spulberare a recordului de temperatură, pentru că nu a fost vorba de o depășire normală de câteva zecimi de grad, ci de o diferenţă de 4,6 grade. Practic, s-a ajuns în situaţia ca în a doua cea mai rece ţară din lume să fie mai cald decât în Dubai, a declarat climatologul-şef al Environment Canada, David Phillips. Valul de temperaturi ridicate a fost generat de o „cupolă de căldură”, o masa de aer cald blocată deasupra unei regiuni, căldura fiind una specifică deșertului, foarte uscată și fierbinte. Fenomenul este foarte rar și poate afecta grav sănătatea, a punctat David Phillips.
S-a ajuns în situaţia ca în a doua cea mai rece ţară din lume să fie mai cald decât în Dubai.
Lytton este situat la aproximativ 300 de kilometri de Vancouver, cel mai mare oraș din provincia Columbia Britanică, unde s-au înregistrat zile la rând temperaturi de peste 30 de grade Celsius, în timp ce temperaturile obișnuite pentru acest sezon nu depășesc 21 de grade Celsius.
Miercuri seara, în Lytton a izbucnit un incendiu de vegetaţie care s-a extins atât de rapid, încât locuitorii abia au avut timp să-și ia animalele de companie și cheile de la mașină pentru a părăsi rapid zona. Peste 1.000 de persoane din sat și din împrejurimi au fost evacuate, dar focul s-a extins rapid, în aproximativ 15 minute, așa că nu toţi locuitorii au reușit să se îndrepte spre un loc sigur. Cel puţin două persoane au decedat, mai mulţi locuitori sunt daţi dispăruţi, iar majoritatea caselor au fost distruse de incendiu, a declarat procurorul-general, Mike Farnworth.
Serviciile de urgenţă încearcă să controleze peste 170 de incendii în toată provincia Columbia Britanică, iar guvernul a anunţat că va trimite avioane militare și personal pentru stingerea incendiilor.
SUA: „O criză de sănătate” adusă de un val de căldură „istoric”
Statele Unite au înregistrat și ele temperaturi foarte ridicate, în state precum Idaho, Washington, Oregon, Montana și California.
Orașul Portland a înregistrat temperaturi record de 42°C sâmbătă, 24 iunie, și 44,4°C duminică, 25 iunie, iar Seattle a înregistrat în aceeași zi un record de temperatură de 40°C, depășindu-l o zi mai târziu, pe 26 iunie, cu o valoare de 41,7°C, potrivit Serviciului Naţional Meteorologic din SUA. Departamentului de Pompieri din Seattle a anunţat că luni, 26 iunie, a fost ziua în care a primit mai multe apeluri de urgenţă decât în oricare altă zi din ultimii șase ani.
Orașele Boston și New York au fost lovite și ele de temperaturi extreme, iar furnizorul de energie electrică Con Edison i-a rugat cei 3,5 milioane de clienţi din New York și Westchester County să economisească energie, în timp ce compania a depus eforturi să menţină fiabilitatea serviciului, în condiţii de căldură și umiditate intensă. Guvernatorul Washingtonului, Jay Inslee, a anunţat că suspendă limitele impuse în pandemie în privinţa numărului de persoane care se pot întâlni într-un spaţiu, pentru a facilita accesul la centrele de răcire înfiinţate de guvern și de diferite organizaţii nonguvernamentale, iar statul Oregon, unde căldura a ucis cel puţin 95 de persoane, a renunţat, de asemenea, să restricţioneze numărul de persoane care se pot aduna la piscină, cinematograf sau în centre comerciale.
Dr. Jennifer Vines, ofiţer de sănătate din regiunea Multnomah, a subliniat că aceasta este o criză de sănătate care a demonstrat cât de letal poate fi un val de căldură extremă, exprimându-și îngrijorarea cu privire la repetabilitatea acestui eveniment, în condiţiile în care verile devin tot mai calde.
Valul de căldură care a lovit Statele Unite este fără precedent, afirmă climatologul Kristina Dahl, observând că recordurile de temperatură din ultimul weekend din iunie au fost depășite la începutul săptămânii următoare într-o regiune a ţării neobișnuită cu acest tip de căldură. Și, de altfel, nepregătită să se descurce în aceste condiţii extreme: doar 44% dintre locuinţele din Seattle au instalat aer condiţionat, procentul urcând până la 78% în Portland. Mai mult decât atât, casele din Seattle sunt construite într-un mod „de neconceput” în zonele cu climă mai caldă, cu o mulţime de ferestre, inclusiv orientate spre sud, și fără folie de protecţie împotriva razelor solare, a explicat profesorul Dale Duran, de la Universitatea din Washington.
Potrivit raportului „National Climate Assessment 2018”, efectuat de 13 agenţii federale pe parcursul a 4 ani, numărul valurilor de căldură înregistrate în SUA a crescut de la 2 pe an, în 1960, la 6 pe an, în 2010, durata lor mărindu-se cu 45 de zile peste cea obișnuită în anii ’60. Schimbările climatice împing ţara pe un teritoriu necunoscut, avertizează raportul, subliniind că nu ne mai putem aștepta ca actualele și viitoarele condiţii climatice să semene cu cele din trecutul recent.
Un iunie fierbinte și conturul unei noi normalităţi
Căldura extremă a ajuns până la Cercul Polar, în Kevo, Laponia, înregistrându-se duminică 33,5 grade Celsius – a doua cea mai fierbinte zi din nordul Finlandei, după recordul de 34,7 grade Celsius, stabilit în 1914.
Luna iunie a fost extrem de caldă pentru mai multe ţări din emisfera nordică, iar Kuweitul a fost cel mai torid loc de pe Terra, orașul kuweitian Nuwaiseeb înregistrând 53,2 grade Celsius. În Iran s-au înregistrat 51 de grade Celsius, un record pentru ţară, iar alte ţări din Orientul Mijlociu, printre care Irakul, Emiratele Arabe Unite, Omanul și Arabia Saudită s-au confruntat cu temperaturi de peste 50 de grade Celsius luna trecută.
Vestul Rusiei și zonele din jurul Mării Caspice au înregistrat temperaturi neobișnuite, apropiate de 40 de grade Celsius ziua și de peste 25 de grade Celsius noaptea.
Valurile de căldură se intensifică, devin mai frecvente și își măresc durata de acţiune, cu efecte tot mai nocive asupra sănătăţii umane, a avertizat Omar Baddour, expert al Organizaţiei Meteorologice Mondiale.
Ar fi fost aproape imposibil ca vestul Statelor Unite să atingă temperaturi atât de ridicate în luna iunie, dacă schimbarea climatică de care suntem direct responsabili nu ar fi o realitate, afirmă cercetătorul Nikos Christidis. O lună iunie toridă poate apărea de două ori în trei decenii, potrivit tiparelor climatice normale, dar analizele arată că acţiunile umane au multiplicat de mii de ori posibilitatea apariţiei unor noi valuri de căldură extremă până la sfârșitul secolului, explică Christidis.
Oricât de extraordinar ar fi acest val de căldură, el nu va fi ultimul, declară climatologul Karin Bumbaco. Pentru a stabili cu certitudine legătura dintre aceste temperaturi extreme și schimbările climatice este nevoie de studii de atribuire, dar Bumbaco crede că ipoteza unei relaţii de tip cauză-efect, fie și parţială, este una destul de solidă.
Un val de căldură de o asemenea amplitudine era așteptat de specialiști abia la finalul secolului, iar România se poate trezi și ea în scenariul depășirii recordului de temperatură de 44,5 grade Celsius în anii următori, spune climatologul Roxana Bojariu. „Ce se întâmplă în toată lumea e fără precedent”, susţine climatologul, subliniind că toate aceste fenomene au loc pe fundalul încălzirii globale.
Un avertisment pentru întreaga planetă
Nicio ţară nu este ferită de confruntarea cu evenimente meteorologice extreme, a avertizat Sir David King, fost consilier știinţific britanic, reamintind că oamenii de știinţă au tras nenumărate semnale de alarmă în ultimii ani, arătând că mergem într-o direcţie greșită. Riscurile au fost explicate deja, ceea ce a lipsit a fost voinţa de a acţiona, iar timpul care ne mai rămâne pentru a contracara efectele încălzirii globale este foarte scurt, susţine King.
Semnele de avertizare pe care le primim sunt înfricoșătoare, crede profesorul Simon Lewis, care subliniază impactul unor astfel de evenimente meteorologice asupra calităţii vieţii noastre, pentru că ele vor interfera inclusiv cu preţul alimentelor și cu alimentarea cu energie electrică. Oamenii au creat o nouă climă, și în aceste condiţii este nevoie să facem planuri pentru a rezista fenomenelor extreme, spune Lewis, adaptarea la noile condiţii climatice și reducerea la zero a emisiilor de gaze fiind soluţiile pe care le consideră inevitabile.
O variabilă foarte importantă în evoluţia crizei climatice este cantitatea de emisii de carbon pe care o vom produce în continuare.
Aceste soluţii nu sunt neapărat ușor de pus în practică, după cum a arătat cel mai lung summit dedicat climei, organizat la Madrid în decembrie 2019, unde divergenţele dintre statele participante nu au putut fi rezolvate (deși studii recente au avertizat asupra ritmului rapid în care avansează criza climatică și asupra activării unui număr mare de factori critici care ar putea provoca schimbări ireversibile la nivelul planetei, dar și în legătură cu accentuarea inegalităţii economice și creșterea migraţiei cauzate de fenomenele meteo extreme). În cele din urmă, discuţiile cele mai dificile au fost amânate pentru summitul din 2020, reprogramat, din cauza pandemiei, în noiembrie 2021, la Glasgow.
Chiar dacă un grad de incertitudine există în orice proiecţie climatică, mare parte din estimările făcute până acum de cercetători asupra efectelor încălzirii globale au fost deja confirmate, notează autorii raportului „National Climate Assessment 2018”. O variabilă foarte importantă în evoluţia crizei este cantitatea de emisii de dioxid de carbon pe care o vom produce în continuare, spun specialiștii.
Oricât de mare e apetitul nostru pentru știri care să ne spună că există 5, 10 sau 39 de modalităţi simple de a salva o planetă care ne-a rămas mică, realitatea este sensibil diferită, spun specialiștii. În 2004, profesorii Robert Socolow și Stephen Pacala, de la Universitatea Princeton, au susţinut, într-o lucrare publicată în jurnalul Science, că riscul de dezechilibrare a sistemului climatic al Pământului se va amplifica pe măsură ce nivelul de dioxid de carbon din atmosferă se apropie de o valoare dublă faţă de cea de dinainte de revoluţia industrială (280 de părţi per milion). Socolow și Pacala au elaborat un plan de 15 măsuri (dintre care cel puţin 8 ar trebui aplicate) care să permită dezvoltarea economiei, dar să genereze în același timp suficientă energie ecologică și eficienţă energetică pentru a evita dublarea concentraţiei de dioxid de carbon din atmosferă până la mijlocul secolului.
Nici măcar una dintre aceste măsuri nu ar putea fi catalogată drept ușoară, scrie jurnalistul Thomas Friedman, fie că vorbim de stoparea totală a defrișării și incendierii pădurilor, de creșterea de 80 de ori a cantităţii de energie eoliană pentru a obţine combustibil pentru mașini electrice, fie de amplificarea de 700 de ori a cantităţii de energie eoliană pentru a înlocui energia obţinută din cărbune sau de diminuarea cu un sfert a consumului de electricitate din locuinţe, birouri și magazine sau de dublarea eficienţei carburantului a două miliarde de mașini.
De fapt, acestea nu sunt nici pe departe singurele soluţii radicale propuse, poate nici măcar cele mai eficiente, dar problema nu constă în absenţa unor strategii, ci în amânarea perpetuă a implementării lor. După cum notează expertul în energie Nate Lewis, reducerea drastică a amprentei de carbon reprezintă un proiect care reclamă tot capitalul financiar și intelectual de care dispunem, un proiect fezabil, de altfel, dacă vom înceta să ne plângem că nu ne permitem să-l realizăm și vom conștientiza că, de fapt, nu ne permitem să îl ratăm.
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.