După ce an de an efectele încălzirii globale au devenit tot mai vizibile, anul 2019 a fost martorul trezirii conștiinţei ecologice a societăţii civile.

Protestele climatice de anvergură mondială și rezultatele foarte bune obţinute de partidele ecologiste la alegerile din 2019 pentru Parlamentul European sunt indicii ale unei îngrijorări crescânde a publicului cu privire la direcţia în care se îndreaptă planeta. Preocuparea pentru mediu s-a articulat pe fundalul studiilor alarmante care avertizează că avem tot mai puţin timp de contracarare a efectelor schimbărilor climatice. Dar și pe zgomotul de fond al fenomenelor meteo extreme care au lovit planeta în 2019 și în urma cărora șapte milioane de oameni fuseseră strămutaţi doar în primele șase luni ale anului, „cea mai mare cifră pentru o jumătate de an care a fost raportată vreodată”.

Veștile rele din tolba studiilor

Planeta se confruntă cu o urgenţă climatică, iar în lipsa unor schimbări de profunzime, umanitatea se va întâlni cu „suferinţe incalculabile” – a avertizat un studiu publicat în noiembrie 2019, la realizarea căruia au participat peste 11.000 de oameni de știinţă. Raportul menţionează eșecul statelor de a gestiona problemele de mediu, în condiţiile în care criza climatică avansează „mai repede decât se așteptau cei mai mulţi oameni de știinţă”, ameninţând „ecosistemele naturale și soarta umanităţii”.

„Marea nedreptate a crizei climatice este aceea că oamenii care suferă cel mai mult sunt cei săraci”

Criza mediului este strâns legată de consumul excesiv, caracteristic unui stil de viaţă prosper, spun cercetătorii. Situaţia nu este încă una fără speranţă, menţionează raportul, care inventariază și unele progrese înregistrate (de pildă, consumul de energie eoliană și solară a crescut cu 373% pe deceniu). Totuși, în absenţa unor eforturi ambiţioase de contracarare a efectelor schimbărilor climatice, impactul va fi „probabil mai sever decât tot ce am trăit până în prezent”, sublinia cercetătorul Thomas Newsome, de la Universitatea din Sidney.

Mai mult de jumătate dintre factorii critici care ar putea genera schimbări ireversibile la nivelul planetei au fost deja activaţi, anunţa recent un grup de cercetători în revista Nature. Pierderea gheţii marine din regiunea arctică, topirea calotelor glaciare din Groenlanda și Antarctica, distrugerea pădurilor tropicale sunt numai câţiva dintre factorii critici deja activaţi, iar autorii se tem că un eventual efect de domino „ar fi imposibil de stopat”, ameninţând civilizaţia umană.

„Marea nedreptate a crizei climatice este aceea că oamenii care suferă cel mai mult sunt cei săraci, care au contribuit cel mai puţin la această criză”, puncta anul trecut Kat Kramer, de la organizaţia Christian Aid. De altfel, un studiu publicat în mai 2019, primul care a contabilizat efectul încălzirii globale asupra economiei statelor, a arătat că decalajul dintre ţările bogate și cele sărace ar fi putut fi cu 25% mai mic în absenţa schimbărilor climatice.

Anul 2019 a încheiat un deceniu caracterizat de temperaturi foarte ridicate, de scăderea stratului de gheaţă și de o creștere record a apelor mării, potrivit raportului Organizaţiei Meteorologice Mondiale (OMM). Organizaţia avertizează că „numărul deplasărilor asociate evenimentelor meteo extreme ar putea depăși 22 de milioane până la sfârșitul anului 2019”, subliniind că anul trecut a crescut numărul fenomenelor meteo extreme, dar s-au înregistrat și recorduri în ceea ce privește intensitatea și răspândirea lor.

Proteste istorice pentru salvarea planetei

Un veto clar dat distrugerii planetei a fost dat prin protestele fără precedent din 2019, care au scos milioane de persoane în stradă, din Australia până în Vietnam. De fapt, „greva climatică” a fost desemnată sintagma anului 2019 de către dicţionarul Collins (eclipsând chiar și cuvântul „Brexit”).

Debutând la 2 decembrie 2018, odată cu marșul Claim the Climate (Să revendicăm clima!), valul de proteste a luat o amploare neașteptată în 2019, mobilizând foarte mulţi tineri.

În data de 24 ianuarie, 35.000 de elevi belgieni au plecat de la ore pentru a protesta împotriva lipsei de măsuri de combatere a schimbărilor climatice, aceasta fiind a treia din cele patru zile de joi consecutive în care tinerii au mărșăluit pentru salvarea planetei. Tot în ianuarie 2019, mitinguri ale tinerilor au avut loc și în Elveţia și Germania, pancartele purtând mesaje precum: „De ce să învăţ dacă nu există viitor?” sau „Îmi voi face temele atunci când și voi le veţi face pe ale voastre”.

Protestele au fost inspirate de activista suedeză Greta Thunberg, care este fondatoarea mișcării Friday For Future (Vineri pentru Viitor) și a fost desemnată personalitatea anului de către revista Time, pentru că a reușit să transforme preocupările vagi pentru criza mediului într-o mișcare mondială, inspirând patru milioane de oameni să participe la greva climatică globală din 20 septembrie 2019, „în ceea ce a fost cea mai mare demonstraţie climatică din istoria umană”.

În săptămâna 20-27 septembrie, pentru a convinge Naţiunile Unite să declare stare de urgenţă climatică, milioane de oameni au protestat în majoritatea ţărilor Europei, dar și în Australia, Japonia, India, Africa de Sud, în total peste 115 state. La 20 septembrie 2019 a avut loc și Greva Digitală pentru Climă, la care și-au anunţat participarea peste 1.000 de site-uri și companii. Platforma Dexonline s-a alăturat mișcării, explicând în numai câteva cuvinte scopul grevei: „casa noastră arde.

Ziua în care copiii protestează pentru un viitor respirabil

Citește și: Ziua în care copiii protestează pentru un viitor respirabil

Unul dintre susţinătorii tinerilor activiști pentru mediu a fost papa Francisc, care i-a mulţumit Gretei Thunberg „pentru implicarea ei în apărarea mediului”, încurajând-o să continue. De altfel, în luna mai, spre îngrijorarea mai multor comentatori care nu agreează implicarea politică a papei și subliniază riscurile implicate de propunerea sa, pontiful considera salutară ideea creării unei entităţi suprastatale care să deţină autoritatea de a reglementa problemele de interes major, precum schimbările climatice.[1]

Când măsurile economice și politice trenează

„Rămânem rapid fără timp pentru a putea face ceva”[2] – a fost avertismentul recent al unui grup de cercetători, care au făcut apel la implementarea de acţiuni concrete pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră la un nivel chiar mai scăzut decât cel agreat prin Acordul de la Paris. Realitatea rezonează foarte puţin cu aceste obiective care ar presupune o autentică revoluţie ecologică: cu mai puţin de o lună în urmă, ONU a anunţat că nu există semne de încetinire a emisiilor de gaze cu efect de seră, concentraţia acestora înregistrând un nou record în 2018.

La 15 decembrie 2019 s-a încheiat la Madrid cel mai lung summit dedicat climei, a 25-a Conferinţă ONU privind Schimbările Climatice (COP25), după negocieri maraton menite să aplaneze divergenţele dintre statele participante. Discuţiile pe problemele cele mai spinoase au fost amânate pentru summitul de anul viitor, iar secretarul general ONU, Antonio Guterres, s-a declarat dezamăgit de rezultatul întâlnirii, subliniind că s-a pierdut o oportunitate importantă de acţiune pentru atenuarea crizei climatice. Discuţiile reflectă o deconectare a liderilor statelor de la „urgenţa semnalată de știinţă și de la cererile cetăţenilor din stradă”[3], a punctat și Helen Mountford, vicepreședintele think-tank-ului World Resources Institute.

Chiar dacă semnele ne avertizează că ne găsim pe o traiectorie greșită, nu reușim să punem capăt tangajului între nevoia de a frâna și dorinţa de a accelera.

Am putea alege să ignorăm pericolul distrugerii planetei ori să ne temem că am trecut deja de linia roșie. Sau am putea decide că resemnarea nu e niciodată o opţiune de luat în calcul, așa cum o face Guterres, după ce-și exprimă decepţia pe deplin justificată: „Nu ar trebui să renunţăm și eu nu o voi face.”[4]

Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.

Footnotes
[1]„Carmen Lăiu, «Ecologism și escatologie», în Semnele Timpului, vol. 32, nr. 258, nov. 2019, p. 18-27.”
[2]„Timothy M. Lenton, Johan Rockström et al, art. cit.”
[3]„«Watch again: Longest UN climate talks end with no deal on carbon markets», Euronews, 15 dec. 2019, https://www.euronews.com/2019/12/14/cop25-climate-conference-extended-after-failure-to-reach-agreement.”
[4]„Ibidem.”

„Carmen Lăiu, «Ecologism și escatologie», în Semnele Timpului, vol. 32, nr. 258, nov. 2019, p. 18-27.”
„Timothy M. Lenton, Johan Rockström et al, art. cit.”
„«Watch again: Longest UN climate talks end with no deal on carbon markets», Euronews, 15 dec. 2019, https://www.euronews.com/2019/12/14/cop25-climate-conference-extended-after-failure-to-reach-agreement.”
„Ibidem.”