Procedura a fost gândită pentru a le permite femeilor care poartă gene pentru anumite boli mitocondriale – boli genetice și incurabile – să aibă copii fără să îi expună la acest risc. Se pare că, la nivel mondial, 1 din 6.500 de copii are o formă de boală mitocondrială, care nu se poate transmite decât de la mamă la copil, scrie The Atlantic.
În acest caz, este vorba despre un copil dintr-o familie iordaniană, care au avut mari probleme în trecut cu sindromul Leigh, care este extrem de rar și nu are tratament curativ. Sindormul Leigh este o condiţie neurometabolică care afectează sistemul nervos central și este moștenită pe cale mitocondrială de la mamă la copil. În cazul acestei familii, moștenirea genetică a rezultat în patru avorturi spontane și moartea altor doi copii, unul la opt luni de la naștere, iar altul la vârsta de șase ani. Cercetătorii au legat sindromul de mutaţii în 75 de gene diferite, iar în unul din cinci cazuri mutaţia se găsește în ADN-ul mitocondrial.
Ce trebuie să înţelegem este că mitocondriile, care au rolul de a produce energia necesară organismelor, conţin propriul lor ADN, care nu afectează caracteristicile fizice sau psihice transmise la copil, ci conţine informaţia genetică necesară pentru sinteza enzimelor respiratorii. Acest ADN se moștenește doar pe cale maternă și, dacă este defect, poate duce la multiple probleme la copil, precum probleme neuronale, cardiace, orbire, boala Leigh, diabet, sindromul Barth și altele. Prin procedura de fertilizare cu trei donatori, se încearcă înlăturarea acestui ADN defect.
După cum explică BBC, procedura se poate face în mai multe feluri. De fapt, cazul unui bebeluș născut cu ADN dintre trei surse nu este în sine nou, există deja între 30 și 50 de persoane în viaţă care au o parte din ADN străin, însă metoda de fertilizare este nouă. În cazul de faţă, echipa de medici americani, care a desfășurat procedura în Mexic, unde nu există legi prohibitive în acest domeniu, a optat pentru o metodă prin care se ia nucleul de la ovulul mamei și se inserează în ovulul donat, care, în prealabil, a fost curăţat de tot conţinutul său, în afară de mitocondrii. Ovulul rezultat, care conţine ADN nuclear de la o femeie și ADN mitocondrial de la altă femeie, este apoi fertilizat cu sperma tatălui. Astfel, ia naștere un copil care are ADN donat (mitocondrial) în procent de 0,1% și care moștenește tot codul genetic pentru aspecte precum culoarea părului sau a ochilor de la cei doi părinţi.
În ceea ce privește procedura în sine, în afară de această adăugare de ADN de la un donator, problemele etice sunt aceleași ca și pentru fertilizarea in vitro. În acest caz, dr. John Zhang, medicul șef al Centrului de Fertilitate „New Hope” din New York, a folosit metoda pentru a produce cinci embrioni, dintre care doar unul s-a dezvoltat normal. Trebuie spus că stabilirea unor caracteristici fizice pentru nou-născut, precum sexul sau culoarea ochilor, este deja posibilă prin diverse tehnici care nu implică aportul unui ADN străin și se practică tot în Mexic, dar tot de către medici din New York, Los Angeles sau New Jersey. Așadar, cei care sunt împotriva acestei proceduri din cauză că se tem că ar putea fi o rampă de lansare pentru ingineria genetică asupra copiilor, ar trebui să știe că aceasta se întâmplă deja și că nici măcar nu este din nevoi medicale, ci pur și simplu la preferinţa părinţilor cu foarte mulţi bani.
„Este vorba despre o mentalitate exacerbată de a crede că totul ţi se cuvine”, spune Jennifer Lahl, fondator și președinte al Center for Bioethics and Culture Network, organizaţie care se opune procedurilor de alegere a sexului. „Copiii sunt făcuţi pe comandă, la fel ca genţile Prada”, adaugă ea. Dr. Jeffrey Steinberg, unul dintre medicii care iau în calcul opţiunea unor astfel de „tunări”, mărturisește că 85% dintre pacienţii care vin pentru tehnici FIV au acest singur scop, de a alege sexul copilului. Majoritatea sunt americani, dar mulţi vin și din Anglia, Franţa, China și India, unde procedura este ilegală. „Cei mai mulţi dintre ei nu au probleme de fertilitate, vor doar garanţia unui băiat sau a unei fete”, spune doctorul, care a observat o creștere de 250% a numărului de pacienţi care au cerut procedura în ultimii cinci ani. În 2014 a avut un caz când un bărbat rămas văduv a vrut să dezgheţe embrionii pe care îi obţinuse cu soţia lui și să facă un copil care să aibă culoare ochilor decedatei. Însă, la scurt timp după analiza cromozomială, bărbatul a renunţat pentru că „soţia nr. 2 a venit mai repede decât se aștepta”.
Se pare că se va ajunge la un consens între experţii în tehnici de fertilizare pentru ca această metodă să fie mai des folosită, dovadă fiind faptul că în Marea Britanie a devenit legală încă de acum doi ani. Trebuie însă ca accentul să cadă mai mult și pe rezultatele acestei metode. Criticii au subliniat lipsa de responsabilitate din partea medicilor americani, care cu bună știinţă ignoră legea și trec graniţa, asumându-și responsabilitatea dintr-o „idee simplistă că a salva vieţi este cea mai mare responsabilitate etică”, spune dr. David King, din partea grupului Human Genetics Alert. Și cu ce rezultat? se întreabă criticii, care se tem că doar poveștile de succes ajung în presă, în timp ce în realitate nu ar fi așa de multe cazuri de vieţi salvate. Echipa dr. Zhang va răspunde tuturor acestor întrebări când își va prezenta rezultatele la întâlnirea Asociaţiei Americane pentru Medicină Reproductivă, în luna octombrie, când bebelușul respectiv va avea deja șase luni.