Ce-ar fi să dăm la o parte imaginea norișorului pe care (se crede că) vom pluti în Raiul lui Dumnezeu și să descoperim eternitatea, cu toate lucrurile palpitante și pline de sens pe care El le-a pregătit pentru noi?
„Abia aștept să se întoarcă Isus!” a exclamat cea mai bună prietenă a mea, în timp ce sorbeam ceai de ghimbir din pahare turcești delicate, în formă de lalea. În timp ce o priveam, i-am mărturisit stânjenită: „Sinceră să fiu, eu aș putea să mai aștept. Mai sunt atât de multe lucruri pe care vreau să le fac!”
Cum îţi imaginezi Cerul? Isaac Asimov făcea cândva afirmaţia că, indiferent cât de rele ar fi chinurile Iadului, plictiseala Cerului ar putea fi și mai greu de suportat. Deși Îl iubesc pe Isus, recunosc că și eu mă tem, într-un fel, că m-aș putea plictisi acolo. Atunci când ne imaginăm Raiul, ne gândim la o viaţă statică, suspendată, iar această percepţie nu ne ajută prea mult.
Din fericire, Biblia demontează aceste concepţii greșite în cartea Apocalipsa, care ne oferă o descriere vie a Cerului nou și a Pământului nou pregătite de Dumnezeu. Mi-aș dori să descoperim împreună trei adevăruri care ne vor schimba complet perspectiva asupra Cerului.
1. Pământul este casa noastră
Planeta Pământ, nu Cerul, va fi casa noastră veșnică. În cartea Apocalipsa, Ioan descrie o viziune primită de la Dumnezeu despre sfârșitul lumii și ceea ce va urma după aceea. Potrivit acestei revelaţii, vom petrece o mie de ani în Cer, iar la finalul acestei perioade Pământul va fi curăţat și recreat. Orașul-capitală al Cerului, Noul Ierusalim, va coborî, iar Dumnezeu Însuși va locui împreună cu noi pe Noul Pământ (Apocalipsa 21:1–3).
Această perspectivă schimbă radical felul în care privim atât teologia, cât și ecologia. Dacă „micul nostru punct albastru” va fi casa noastră pentru eternitate, este esenţial să învăţăm să avem grijă de el (Apocalipsa 11:18). Pământul nu este ceva ce poate fi aruncat la gunoi. De fapt, Dumnezeu alege să aducă Cerul la noi, nu să ne mute definitiv departe de Pământ. Acesta va fi căminul nostru pentru totdeauna. Iar faptul că Dumnezeu va fi prezent cu noi și pe Noul Pământ arată cât de uimitoare este dragostea Lui faţă de noi. După cum remarcă scriitorul Randy Alcorn, „în loc ca noi să mergem să locuim pentru totdeauna cu Dumnezeu, va coborî El să locuiască împreună cu noi, aducând literalmente Cerul pe Pământ!”
Așadar, atunci când ne gândim la veșnicia petrecută cu Dumnezeu, nu ar trebui să ne imaginăm o existenţă eterică, plutind printre nori pufoși. Vom trăi chiar aici, pe Noul Pământ.
2. Vom avea cea mai bună slujbă de pe pământ
Descriind viaţa pe Noul Pământ, așa cum i-a fost arătată în scurta sa „vizită”, apostolul Ioan scrie: „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. (…) Robii Lui Îi vor sluji” (Apocalipsa 22:3). Cu alte cuvinte, viaţa pe Noul Pământ va fi eliberată de orice blestem – boală, nedreptate, moarte – și va avea un scop clar. Vom avea responsabilităţi. Vom munci și vom sluji. Dar nu va fi vorba de ocupaţii care să ne secătuiască sufletul. Viaţa nu se va reduce la plata facturilor și la lupta pentru hrană și îmbrăcăminte, ci va fi orientată spre un scop mai înalt, profund împlinitor.
Scriitoarea Ellen White descrie astfel această realitate: „Acolo, orice putere va fi mărită, orice capacitate va fi dezvoltată. Cele mai mari întreprinderi vor fi realizate, cele mai curate aspiraţii vor fi atinse, cele mai înalte ambiţii vor fi împlinite. Și încă vor mai apărea noi înălţimi de depășit, noi minuni de admirat, noi adevăruri de priceput, obiecte proaspete de studiu, care vor solicita puterile trupului, ale minţii și ale sufletului.”
Îmi imaginez Noul Pământ vibrând de inovaţie: artă, știinţă, sport și multe altele pe care relatarea lui Ioan nici nu le-ar fi putut cuprinde. Creativitatea noastră nu va mai cunoaște graniţe.
O parte din misiunea noastră pe acest nou Pământ va fi să domnim împreună cu Dumnezeu. Când a creat planeta noastră, El i-a făcut pe Adam și pe Eva după chipul Său. El le-a dat în administrare această planetă și i-a binecuvântat cu aceste cuvinte: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ” (Geneza 1:28). După ce lumea va fi refăcută, rolul nostru de conducători și ambasadori ai acestei planete va fi pe deplin restaurat.
Și lucruruile nu se opresc aici. Apocalipsa 3:21 ne spune că aceia care Îl acceptă pe Domnul Iisus Hristos ca Mântuitor al lor vor avea privilegiul incredibil de a sta cu El pe tronul Său. În lumea antică, tronurile orientale erau destul de încăpătoare pentru ca mai multe persoane să stea în același timp pe ele. A sta pe tron cu un rege era cel mai înalt semn de onoare și autoritate. Dumnezeu dorește să ne acorde această onoare, iar noi vom avea acces direct la slava Lui.
Îţi poţi imagina acest lucru? A doua venire a lui Isus nu înseamnă sfârșitul carierei și al aspiraţiilor profesionale, ci spargerea definitivă a plafonului de sticlă. Dumnezeu ne va extinde autoritatea de administratori (Luca 19:17) și ne va oferi „ocupaţii” cum nu au mai existat vreodată.
3. Amintirile vor fi răscumpărate
Unii cred că Dumnezeu ne va șterge amintirile atunci când vom ajunge în Cer. La prima vedere, ideea unui trup înviat, complet nou, ar putea sugera acest lucru. Totuși o asemenea resetare ne-ar face incapabili să recunoaștem pe cineva – chiar pe cei dragi sau pe noi înșin.! Fără amintiri, am pierde aspecte esenţiale ale personalităţii noastre; am fi lipsiţi chiar și de povestea relaţiei noastre cu Dumnezeu, motivele pentru care Îl iubim și avem încredere în El.
Biblia nu vorbește despre faptul că vom fi amnezici în Raiul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, ea afirmă că vom cânta cântarea lui Moise (Apocalipsa 15:3), o cântare a răscumpărării. De asemenea, menţionează o cântare pe care nimeni nu o poate învăţa în afară de cei mântuiţi (Apocalipsa 14:3). Dr. Robert G. Lee scrie: „Cea mai bună muzică de pe pământ va suna ca zumzetul unui bondar într-o sticlă în comparaţie cu muzica de acolo.” Desigur, pentru a cânta aceste cântece și a înţelege fiecare cuvânt, vom avea nevoie de amintiri. Prin urmare, ideea că ni se vor șterge amintirile pare a fi speculaţie pură.
Dar cum rămâne cu amintirile dureroase? Ele vor fi vindecate într-un proces terapeutic condus de Dumnezeu Însuși. Biblia spune că „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:4). Pe pământ, ne confruntăm adesea cu vești dureroase, vedem oameni buni suferind și răul prosperând, dar în Cer nu vor mai exista lucruri care ne provoacă suferinţă.
Adesea trecem cu vederea prima parte a versetului, dar textul arată clar că abia după ce Dumnezeu ne șterge lacrimile nu va mai exista plâns sau durere. Va fi un proces de vindecare. Când Biblia spune că nu ne vom mai gândi la lucrurile vechi (Isaia 65:17), înseamnă că vom fi complet vindecaţi de traume. Declanșatorii emoţionali vor fi dezactivaţi. Amintirile dureroase nu ne vor mai invada și nu ne vor mai provoca suferinţă sau rușine.
Cum rămâne cu sexualitatea?
Recent, am pus această întrebare unui prieten care este un cunoscător respectat al Scripturii. El a subliniat ceva foarte interesant: opinia larg răspândită că nu vor mai exista relaţii sexuale în Cer se bazează în mare parte pe un răspuns dat de Iisus unui grup de evrei cunoscut sub numele de saduchei. Interesant este că întrebarea lor nu era despre sexualitate, ci despre doctrina învierii. Iisus era supus unui interogatoriu din partea liderilor religioși ai vremii, care încercau să-I submineze autoritatea.
Saducheii nu credeau în înviere și nici în îngeri, așa că I-au pus lui Isus o întrebare menită să ridiculizeze această învăţătură. I-au vorbit despre o femeie care fusese căsătorită de șapte ori, iar fiecare soţ murise. „La înviere, nevasta căruia dintre cei șapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă” (Matei 22:28).
Iisus a evitat capcana și, printr-un răspuns magistral, le-a demascat intenţiile. Apelând la Tora, singura parte a Vechiului Testament acceptată de saduchei, Iisus le-a arătat că înţeleg greșit Scriptura. „Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer” (Matei 22:30).
Totuși întrebarea rămâne: dacă sexualitatea a fost creată înainte de căderea în păcat, ce loc va avea ea în Cer?
Nu pretind că știu răspunsul. Cu toate acestea, cred că este o idee bună să recunoaștem că speculaţiile noastre pe această temă sunt profund influenţate de viziunea noastră asupra lui Dumnezeu și a sexului.
Oamenii care tind să echivaleze dorinţa sexuală cu pofta și cu păcatul vor concluziona cu ușurinţă că nu va exista loc pentru sex în cer. În schimb, cei care privesc dorinţa sexuală și nevoia de intimitate ca pe niște daruri ale lui Dumnezeu nu vor vedea, probabil, nicio contradicţie.
Un lucru însă este sigur: dacă nu va exista sex, va fi ceva mai profund și mai împlinitor. Dumnezeul pe care Îl slujim este generos și plin de imaginaţie, iar promisiunile din Apocalipsa sugerează că bucuria Cerului nu va lăsa niciun gol în inimile noastre.
Dă frâu liber imaginaţiei!
Imaginaţia noastră este un câmp de luptă esenţial în conflictul dintre Dumnezeu și Satana. Cine reușește să o cucerească, câștigă și loialitatea noastră (Matei 6:21). Pentru că știe acest lucru, Satana încearcă să ne submineze dragostea pentru Cer, prezentându-l ca plictisitor și imaterial. Trebuie să ripostăm și să învăţăm să ne imaginăm Cerul și Noul Pământ folosindu-ne de ceea ce ne învaţă Biblia despre ele.
Miza este mult mai mare decât credem. „Scanările cerebrale arată că aceleași regiuni ale creierului se activează atât când ne imaginăm un eveniment, cât și când îl trăim efectiv”[1], observă terapeutul specializat în traumă Mark Wolynn. Antrenarea imaginaţiei și descătușarea imaginaţiei sunt esenţiale pentru a începe să gustăm din dulceaţa Cerului.
Apologetul american Gavin Ortlund scrie: „Convingerea că Raiul va fi plictisitor trădează o erezie – aceea că Dumnezeu Însuși ar fi plictisitor. Nimic nu poate fi mai absurd. Dorinţa noastră de plăcere și capacitatea de a experimenta bucuria vin direct din mâna lui Dumnezeu. El a creat papilele noastre gustative, adrenalina și terminaţiile nervoase care transmit plăcerea către creier. […] Suntem oare atât de aroganţi încât să credem că oamenii au inventat ideea de distracţie?”
Avem nevoie de o imaginaţie modelată de Biblie. Să-I cerem lui Dumnezeu să dezrădăcineze orice imagine distorsionată și să ne ancorăm mintea în frumuseţea Cerului (Coloseni 3:1), până când dorul după Hristos și Împărăţia Sa va deveni mai puternic decât orice altceva! Pănă la urmă, acolo unde se află comoara imaginaţiei noastre, acolo se va odihni și inima noastră.
Vanessa Pizzuto este jurnalistă și broadcaster și locuiește în Londra. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.