Aproape jumătate dintre români au datorii, dar 39% spun că nu și le plătesc la scadenţă, iar 29% nu-și fac niciodată bugetul. Cifrele, oferite de cel mai recent studiu naţional, reflectă valorile și educaţia noastră financiară, dar pot constitui și punctul de plecare al unei discuţii despre „datoriile bune” și „datoriile rele”.
Evitarea datoriilor pare să devină o utopie pentru tot mai multe persoane, deși gradul de îndatorare diferă, la fel ca și tipul de datorie, posibilităţile de rambursare a acesteia sau obiectivele financiare ale debitorului. Ieșirea din datorii se dovedește cu mult mai anevoioasă decât își imaginează oamenii atunci când contractează un împrumut, iar cel mai adesea nici nu există o cale ușoară spre libertate financiară.
Soluţiile tranșante sunt cele mai sigure, susţine expertul financiar Dave Ramsey, care susţine că americanii trăiesc o epidemie de îndatorare, ale cărei cauze trebuie căutate în comportamentul individual. O epidemie de care nu suntem străini deloc nici noi, chiar dacă o trăim la altă scară și, parţial, din alte motive.
Statisticile care nu ne plac
În condiţiile în care doar 8% dintre români își achită datoriile cu simţ de răspundere, iar 77% nu simt nicio presiune morală dacă nu le plătesc, temerea creditorilor că nu își vor mai vedea banii împrumutaţi nu este chiar nejustificată, spun autorii studiului. Studiul a mai arătat că 37% dintre români consideră că au doar banii necesari unui trai decent, iar jumătate nu fac economii lunare, în timp ce cealaltă jumătate se îndatorează. În același timp, 16% dintre românii care au credite nu consideră prioritară plata acestora, iar 43% nu consideră că datoriile trebuie achitate pentru că aceasta este pur și simplu varianta corectă. Un sfert dintre respondenţi își planifică bugetul mai rar decât lunar, iar 29% nu o fac niciodată.
Doar 8% dintre români își achită datoriile cu simţ de răspundere, iar 77% nu simt nicio presiune morală dacă nu le plătesc.
Chiar dacă pandemia a așezat datoriile românilor pe un trend ascendent, studiul relevă o tendinţă reliefată și de cercetări derulate anterior, aceea a responsabilităţii scăzute legate de returnarea datoriilor financiare, declară Cosmina Marinescu, CEO Kruk România.
Creditele care au fost ușor de accesat se dovedesc și cel mai greu de rambursat, în timp ce în cazul împrumuturilor imobiliare se înregistrează cea mai mică rată de credite neperformante (4,9%), a constatat un studiu din 2015 al Asociaţiei de Management al Creanţelor Comerciale (AMCC). Diminuarea venitului, îndatorarea excesivă, evenimentele neprevăzute, administrarea ineficientă a datoriilor sau pierderea locului de muncă s-au numărat printre motivele oferite de restanţieri pentru neachitarea datoriei.
Chiar dacă stresul generat de achitarea datoriilor nu e deloc neglijabil, există convingerea cvasi-generală că nu ne putem dispensa de datorii, fie din cauza evenimentelor neașteptate, care ne afectează inclusiv pe plan financiar, fie pentru că timpul necesar economisirii pentru a intra în posesia unor bunuri necesare, esenţiale chiar, ar fi inacceptabil de lung.
Te-ar putea interesa și: Românii au bani puţini, dar și o educaţie financiară precară
Sunt creditele individuale inevitabile sau le-am putea ocoli în bună parte? Iată o întrebare actuală, la care răspunsul poate fi articulat pornind de la una dintre cele mai importante achiziţii pe care le facem în viaţă – locuinţa.
Chiriaș pe viaţă? Sau îndatorat pentru două-trei decenii?
Creditul ipotecar a fost considerat mereu o formă de îndatorare justificată, sigură, dar Marea Recesiune sau criza creditelor ipotecare subprime (acordate celor fără venituri sau un loc de muncă, deci cu o solvabilitate mică) au arătat că acesta poate să prezinte un grad semnificativ de risc, observă jurnalistul financiar Janet Alvarez.
Chiar dacă ipoteca imobiliară rămâne o investiţie relativ sigură, jurnalista crede că e nevoie de informare, precauţie și planificare riguroasă înainte de a te înhăma la o astfel de datorie. De exemplu, un viitor debitor ar trebui să se asigure că rata lunară este mai mică de 28% din venitul lunar brut, să studieze foarte atent condiţiile împrumutului, să ia în calcul posibilitatea concedierii, a creșterii familiei sau a altor evenimente imprevizibile cu impact asupra bugetului și să aibă o înţelegere solidă asupra pieţei la momentul contractării creditului.
Un proprietar de casă este, în medie, de 38 de ori mai bogat decât un chiriaș.
Antreprenorul David Bach este de părere că deţinerea unei case este o adevărată scară rulantă spre un statut financiar ridicat. În opinia sa, milenialii greșesc atunci când se arată dezinteresaţi de posibilitatea de a deveni proprietari, pentru că își diminuează șansele de prosperitate materială. Un proprietar de casă este, în medie, de 38 de ori mai bogat decât un chiriaș, spune milionarul, care și-a sporit averea cumpărând trei case ale căror preţ a crescut vertiginos.
Calculele lui Bach arată că 30 de ani petrecuţi în chirie înseamnă sute de mii de dolari cheltuiţi, pentru ca la final să nu deţii nimic, în timp ce aceeași sumă, investită într-un credit ipotecar, se finalizează după același interval de timp cu o proprietate pe care o poţi vinde sau deţine permanent. Antreprenorul crede că rata ipotecii nu ar trebui să depășească 30% din salariu, iar avansul dat pentru achiziţia unei locuinţe ar trebui să fie de minimum 10% din valoarea ei. Iar ceea ce e bine de reţinut este că visul de a deveni proprietar are șanse de a se materializa mai ușor dacă accepţi că prima casă nu este întotdeauna și casa visurilor tale, spune Bach.
Există și experţi care consideră că un credit ipotecar este doar aparent o investiţie bună. Pentru consilierul financiar Peter Mallouk, cumpărarea unei case echivalează de multe ori cu „o investiţie teribilă”, chiar și atunci când valoarea casei crește. Mallouk schiţează niște calcule pentru a-și susţine ideea, subliniind că diferenţa dintre valoarea chiriei și cea a creditului ipotecar, dacă e semnificativă și bine investită, va aduce aproape sigur pe termen lung beneficii financiare mai substanţiale decât achiziţionarea unei case.
Ideea e împărtășită și de antreprenorul Ramit Sethi, milionar și autor al bestsellerului I Will Teach You to be Rich, cu amendamentul că înainte de a lua o decizie e nevoie de un bilanţ foarte exact al propriei situaţii financiare și de analiza raportului dintre preţul mediu al chiriilor și al caselor în zona respectivă.
Un beneficiu major al creditului ipotecar poate fi totuși acela că el reprezintă un soi de economisire forţată, conchide Mallouk, subliniind însă că, atunci când e vorba de cea mai importantă achiziţie din viaţă, ar trebui nu doar să stăpânești foarte bine calculele matematice, ci să poţi face și estimări cât mai precise despre cum se vor derula lucrurile în următoarele două sau trei decenii.
Contrar înţelepciunii populare, este mai bine să stai în chirie și să economisești bani, susţine și Rich Arzaga, profesor la Universitatea din California, Berkeley. Locuinţa nu este o investiţie, cu toate cheltuielile pe care le generează (de la taxe la costuri de renovare), pe când statutul de chiriaș oferă libertatea de a investi eficient toţi acești bani.
După ce a examinat 250 de proprietăţi din SUA, calculând impactul financiar al deţinerii unei locuinţe, Arzaga a concluzionat că „100 % din timp este mai bine să închiriezi decât să deţii”.
Deși aceste calcule par să se aplice americanilor, nu și românilor, cele două tipuri de societăţi vor deveni surprinzător de apropiate în viitorul nu foarte îndepărtat, scria profesorul Marius Cruceru. De altfel, profesorul a tot revenit pe blogul personal la problema îndatorării, nu ca expert financiar, ci din propria experienţă de chiriaș de cursă lungă, care a reușit în final să achiziţioneze o locuinţă. Nu cu ajutorul unui credit, o idee pe care o dezavuează din cauza ghemului de complicaţii și riscuri, ci economisind și explorând idei creative. Pentru că, dincolo de drumul bătătorit care pare imposibil de ocolit, există mereu și alte căi, cum ar fi aceea a „sărăciei decente”, pe care mărturisește că a practicat-o decenii la rând – o alegere care i-a adus dividende în plan spiritual, dar și familial.
Faptul că nici măcar experţii nu au ajuns la un acord cu privire la utilitatea unui credit considerat printre cele mai sigure și, în orice caz, mai necesare ne face să ne întrebăm dacă există, cu adevărat, „datorii bune” – și, dacă da, care sunt criteriile pe baza cărora le departajăm de cele „rele”.
Ce ar trebui să știm despre „datoriile bune” versus „datoriile rele”
Cea mai bună imagine pentru ceea ce înseamnă îndatorarea este mersul prin nisipuri mișcătoare, scrie Andrew Orvedahl, într-un articol care urmărește cu precizie de bisturiu alunecarea în zona incontrolabilă a datoriilor. Viaţa nu pare deloc rea atunci când nisipul îţi ajunge la glezne, dar cumpărăturile făcute pe credit te scufundă imperceptibil, până când îţi dai seama că mobilitatea a dispărut și că va fi nevoie de ani întregi de muncă pentru a lichida datoriile, notează Orvedahl.
Pentru ca haosul să fie complet, în scenă intră de regulă și nevoia de a îndulci presiunea termenelor și a datoriilor cu o nouă achiziţie, așa că, în cazul său, ceea ce a întrerupt căderea financiară liberă a fost în final refuzul băncilor de a elibera un al cincilea card de credit. „Cea mai milostivă decizie” pe care ar fi putut să o ia în cazul unui client incapabil să se mai controleze, așteptând o salvare miraculoasă în loc să își restricţioneze drastic cheltuielile, admite autorul.
Cea mai bună imagine pentru ceea ce înseamnă îndatorarea este mersul prin nisipuri mișcătoare.
Povestea lui Orvedahl seamănă izbitor cu alte mii de povești, care arată cât de vagă a devenit definiţia necesarului în generaţia noastră și cât de irezistibilă poate fi dorinţa de a avea ce ne dorim (dar și ceea ce avem nevoie) chiar acum, uitând că ne amanetăm, de fapt, un viitor despre care nu știm nimic.
Totuși, există datorii „bune”? În această categorie plasăm de obicei creditele ipotecare, împrumuturile pentru studii sau cele pentru demarararea sau extinderea unei afaceri. Totuși, contextul economic și social în care trăim a nuanţat mult distincţia dintre cele două tipuri de datorii, susţine Janet Alvarez. Prima întrebare pe care trebuie să ţi-o pui înainte de a te împrumuta este dacă povara pe care o pune pe umerii tăi datoria nu depășește cumva beneficiile. Dacă după rambursarea datoriei și plata dobânzilor (crezi că) vei rămâne cu mai mult decât ai primi folosind altfel sumele respective și dacă nu există ceva mai bun care ar putea fi obţinut cu investiţia respectivă de timp și de bani, atunci probabil împrumutul a fost unul justificat.
În general, se consideră că datoriile „bune” sunt cele care au potenţialul de a ne îmbunătăţi situaţia financiară și de a ne schimba viaţa în aspecte semnificative pentru noi, iar cele rele se concentrează pe obţinerea banilor pentru consum sau pentru bunuri care nu generează venit (achiziţia unei mașini poate fi foarte necesară, dar adevărul este că ea se devalorizează încă din momentul în care pleci cu ea acasă).
Orice datorie care exploatează dorinţa noastră de satisfacţie instantanee este, cu siguranţă, o datorie neperformantă.
Împrumuturile pentru educaţie reprezintă, în general, o idee bună, dacă luăm în calcul faptul că persoanele cu o diplomă de licenţă câștigă cu 66% mai mult de-a lungul vieţii comparativ cu persoanele nelicenţiate, potrivit cercetătorilor americani (în SUA, creditele ipotecare și cele pentru studii au dobânzi relative scăzute, iar dobânda plătită este deductibilă fiscal).
Chiar și așa, un credit pentru studii nu ar trebui contractat fără o analiză minuţioasă făcută în prealabil, scrie Chelsea Brennan, autoarea unui articol publicat de revista Forbes: viitorul loc de muncă va aduce un venit care să permită achitarea facilă a împrumutului sau poate că ar fi bine ca tânărul să se orienteze spre o altă profesie ori să urmeze cursurile unei școli mai puţin costisitoare? O regulă bună este aceea de a limita împrumutul la o sumă de 1,5 ori mai mare decât salariul estimat pentru primul an de muncă, spune Brennan.
Utilitatea unei datorii depinde de mult mai mulţi factori, inclusiv de situaţia financiară a unei persoane și implicit de sumele pe care își poate permite să le piardă. În funcţie de context, și de o serie de factori personali, unele datorii s-ar putea dovedi bune pentru unele persoane, dar toxice pentru altele.
Și ceea ce nu ar trebui să uităm este că inclusiv datoriile bune stau pe o pojghiţă destul de subţire – a presupunerilor că ne vom atinge obiectivele financiare și că viitorul va urma o traiectorie similară cu experienţele trecutului, deși nimeni nu ne poate garanta ceva cu privire la asta.
Cum evadăm de pe tărâmul datoriilor „bune” sau neperformante
Dușman declarat al „cămătăriei moderne”, expertul financiar american Dave Ramsey crede că, atâta vreme cât ai chiar și datorii infime, nu poţi fi cu adevărat liber. Gazdă a unui program radio la („The Dave Ramsey Show”, al treilea cel mai urmărit la nivel naţional), Ramsey captează în fiecare săptămână atenţia a milioane de ascultători (inclusiv mileniali îngropaţi în datorii) care vor să găsească drumul spre libertatea financiară.
Dacă vrei să te eliberezi de datorii, singurul motiv pentru care poţi să vezi cum arată interiorul unui restaurant este acela că lucrezi acolo – deși sfaturile sale sunt tranșante și deloc aliniate spiritului consumerist al vremii, Ramsey a schimbat traiectoria multor vieţi, dacă este să dăm crezare fanilor săi. În orice caz, programul său de ieșire din datorii a fost preluat și predat pe scară largă, inclusiv de către biserici, școli și corporaţii.
Dacă vrei să te eliberezi de datorii, singurul motiv pentru care poţi să vezi cum arată interiorul unui restaurant este acela că lucrezi acolo.
Alcătuirea unui buget reprezintă prima condiţie a gestionării eficiente a datoriilor. Trebuie să știm unde merge fiecare bănuţ și să reducem orice cheltuială neesenţială – „mâncaţi fasole și orez, orez și fasole”, spune Ramsey, redând într-un mod plastic necesitatea de a rezista tentaţiei de a îndulci austeritatea cerută de rambursarea datoriilor. Celor care consideră prea dură această strategie de lichidare a datoriilor, expertul financiar le amintește că americanii (și parcă numai ei?) trăiesc o epidemie de îndatorare care seamănă cu dependenţa de droguri.
De altfel, a așterne cifrele pe hârtie se dovedește o tactică mai bună decât a face pur și simplu calculele în minte – oferă o imagine de ansamblu a situaţiei, fără să fie nevoie să ne bazăm pe ajutorul (deseori selectiv al) memoriei.
Economisirea a aproximativ 1.000 de dolari care să constituie un fond de urgenţă pentru evenimente neplanificate reprezintă un alt pas recomandat de Ramsey. Acesta nu este, în niciun caz, un cont care să fie accesat pentru cheltuieli neesenţiale, ci unul rezervat pentru urgenţe reale (cum ar fi repararea mașinii), în care suma economisită scade riscul de a contracta o nouă datorie.
Achitarea datoriilor folosind tactica bulgărelui de zăpadă – aceasta ar putea dura ani și ani de zile, dar Ramsey insistă că este esenţial să plătești toate datoriile acumulate, una câte una, începând cu cele mai mici. Atunci când o datorie este eliminată, satisfacţia acestei prime reușite reprezintă un imbold puternic pentru a ataca următoarea datorie.
Metoda bulgărelui de zăpadă rămâne cea mai eficientă modalitate de a lichida datoriile.
„Emoţia te-a înfundat în datorii și tot ea te va scoate din ele”, spune analistul financiar Derek Sall. Și pare că știe despre ce vorbește, pentru că această metodă de rambursare l-a ajutat să returneze în câţiva ani o suma cu 5 zerouri. Metoda bulgărelui de zăpadă rămâne cea mai eficientă modalitate de a lichida datoriile, spun și cercetătorii de la Harvard Business Review, explicând că motivaţia de a continua să plătești este augmentată de sentimentul de progres adus de achitarea datoriilor mici.
Unii experţi sfătuiesc clienţii cu rate mici ale dobânzii să își lase banii să lucreze în favoarea lor, plătind minimumul necesar și investind restul de bani. Nu toată lumea se simte în largul ei când vine vorba de investiţie însă, iar dacă nu vrei sau nu știi cum să investești, ar fi cu mult mai bine să îţi plătești masiv datoriile decât să irosești banii, punctează Danielle Harrison, fondatoarea companiei Harrison Financial Planning.
Constituirea unui fond de urgenţă care să acopere cheltuielile necesare pentru a trăi 3-6 luni este pasul care urmează după lichidarea tuturor datoriilor, cu excepţia creditului ipotecar, spune Ramsey. Aceasta reprezintă o plasă de siguranţă pentru situaţiile de criză majoră, care devin mult mai ușor de traversat dacă sunt finanţate integral din economii. Deși suma care trebuie economisită pare mare, realitatea este că, odată ce datoriile au fost lichidate, este nevoie doar de disciplină pentru ca banii direcţionaţi în trecut băncii să fie redirecţionaţi spre acest fond de economii.
De fapt, după lichidarea ultimei datorii, economisirea, chiar dacă sumele puse deoparte nu sunt semnificative, ar trebui să devină un stil de viaţă.
Achitarea creditului ipotecar este ultimul pas spre eliberarea de datorii, așa că ar trebui să-l faci mai degrabă mai devreme decât mai târziu. Cu cât se alocă mai mulţi bani pentru această datorie, cu atât pot fi salvaţi mai mulţi bani pe care îi înghit dobânzile. Iar liniștea pe care o dă sentimentul că nu mai datorezi nimic și ești în realitate proprietarul casei în care locuiești nici măcar nu are preţ.
Eliberarea (chiar și) de „datoriile bune”, sănătate curată
Oricât de anevoioasă s-ar dovedi rambursarea datoriilor, la capătul acestei călătorii recompensele psihologice sunt incredibile, spun specialiștii.
Conform unui inventar al evenimentelor stresante, realizat în 2009 de Society of Occupational Medicine, „îndatorarea peste mijloacele de rambursare a datoriei” a primit un scor de 82/100 la bărbaţi și 86/100 la femei.
O datorie financiară mare în raport cu resursele financiare disponibile se asociază cu un nivel mai ridicat de stres și depresie, cu tensiune arterială diastolică mai mare și cu o stare de sănătate autodeclarată mai rea, a concluzionat un studiu publicat în 2013.
Stresul reprezintă un factor determinant într-o serie de afecţiuni medicale, de la boli cardiovasculare la diabet, dar oamenii raportează mai puţine simptome fizice și o stare generală mai bună după ce reușesc să își achite datoriile, spune psihologul Carole Stovall.
Stresul financiar „mușcă din sufletul unei persoane” într-un mod foarte diferit de cel în care o afectează alte segmente ale vieţii.
Stresul financiar continuu are impact asupra tuturor organelor, inclusiv asupra creierului, însă lichidarea datoriilor elimină teama și stresul, afirmă profesorul de psihiatrie Gail Saltz. După un anumit nivel financiar, banii nu ne fac mai fericiţi, dar cu cât se acumulează datoriile, cu atât se diminuează fericirea, spune Saltz.
Într-o societate a abundenţei, e ușor să legi achiziţiile de promisiunea fericirii, însă realitatea este că fericirea e fagocitată de derapajele financiare prilejuite de cursa achiziţiilor mai mult sau mai puţin necesare. Chiar dacă există un anumit impact emoţional al achiziţiei, realitatea este că ne așteptăm să obţinem cu mult mai multă fericire decât ne livrează în realitate un bun adjudecat, declară profesorul de psihologie Ryan Howell. Pe de altă parte, stresul financiar „mușcă din sufletul unei persoane” într-un mod foarte diferit de cel în care ne afectează alte segmente ale vieţii noastre, susţine Howell.
Evenimente dramatice, imposibil de controlat, ne pot împinge în datorii, dar realitatea este că unele dificultăţi financiare ţin de o gestionare necorespunzătoare a resurselor financiare. Nu toţi cei care trăiesc fără datorii sau care se concentrează pe achitarea lor în mod responsabil sunt bogaţi, dar probabil că majoritatea au o mentalitate puţin pliabilă pe sloganurile societăţii de consum. Sunt aceia care știu că nu au economisit nimic cumpărând un produs la promoţie de care nu au nevoie, aceia care practică incomoda disciplină financiară în loc să cedeze cheltuitului compulsiv, care înţeleg că datoriile, chiar și cele „bune”, vin la pachet cu limitarea opţiunilor pe care le vor avea în viitor. Și, mai ales, sunt aceia care își gândesc inteligent achiziţiile, conștienţi că moneda în care se face plata nu e dolarul, nici leul, ci viaţa însăși.
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.