Constrâns de sărăcie, Peter Schlemihl, protagonistul unei nuvele fantastice germane, primește oferta de a-și ceda umbra în schimbul unei pungi din care banii nu se termină vreodată. Curând află că schimbul a fost unul păgubos și că umbra, departe de a fi doar un fenomen optic, e o condiţie importantă a integrării într-o societate pe care n-o mai poate frecventa decât la adăpostul întunericului. Ancorată într-o realitate pe care n-o poate metaboliza prea ușor, generaţia milenialilor trăiește reversul experienţei lui Schlemihl: s-a pricopsit cu o a doua umbră, care n-o părăsește nici măcar pe versanţii zilelor bune.

Majoritatea milenialilor se declară afectaţi de stres, resimţind efectele acestuia la nivel fizic, emoţional și comportamental, potrivit unui studiu recent, efectuat de compania Lhasa OMS, care a chestionat 2.000 de americani, cu vârste între 18 și 37 de ani.

În timp ce 80% dintre mileniali simt stresul de mai multe ori pe săptămână, 40% spun că stresul a devenit o experienţă zilnică, iar trei sferturi dintre cei chestionaţi cred că viaţa este mult mai stresantă decât a fost în trecut.

Solicitaţi să indice motivele pentru care viaţa li se pare atât de stresantă, milenialii au amintit datoriile financiare (78%), competitivitatea de pe piaţa muncii (76%), costul ridicat al asistenţei medicale (70%) și viitorul ţării (64%), dar și cel al planetei (61%).

La nivel personal, sursele de stres cu care se confruntă sunt banii (74%), presiunea legată de muncă (65%), echilibrul dintre viaţa personală și profesie (56%) și sănătatea mintală (55%).

Doar 12% din mileniali își rezervă timp pentru activităţi pe care le consideră relaxante, în timp ce 1 milenial din 5 admite că nu are un sistem de sprijin la care să apeleze atunci când se simte copleșit.

Milenialii spun că nu reușesc să gestioneze în mod eficient stresul, care îi afectează la nivel fizic, emoţional și comportamental. Printre efectele fizice ale stresului sunt enumerate oboseala, insomnia, epuizarea fizică, agitaţia și intensificarea migrenelor, în timp ce, dintre efectele secundare ce apar pe palier emoţional, sunt raportate anxietatea, sentimentul că sunt copleșiţi, iritabilitatea, lipsa motivaţiei și depresia.

Izolarea socială, comunicarea defectuoasă, schimbările în dietă, abuzul de alcool și droguri și lipsa angajamentului sunt comportamente comune adoptate de mileniali ca reacţie la stres, potrivit studiului.

Peste jumătate dintre mileniali declarau că au avut cel puţin o noapte albă din cauza stresului în ultimele 30 de zile (comparativ cu 25% dintre cei peste 67 de ani sau cu 37% dintre membrii generaţiei baby boomers), arată studiul Stress in America, efectuat în 2012.

Explorarea cauzelor pentru care o generaţie – care beneficiază de avantaje la care bunicii ei nici n-ar fi putut să viseze – este totuși măcinată de stres nu poate fi un demers simplu, câtă vreme termenul de milenial acoperă ca o umbrelă indivizi foarte diferiţi, din cele mai diverse spaţii geografice și culturale. Totuși, specialiștii spun că milenialii seamănă mai mult unul cu altul decât cu generaţiile mai vârstnice aparţinând aceluiași model socio-cultural. Exemplul cel mai relevant este cel al Chinei, unde, sub influenţa internetului și a urbanizării, milenialii prezintă trăsături similare cu cele ale omologilor occidentali, precum încrederea în sine și centrarea pe propria persoană.

O parte dintre răspunsuri ar putea fi găsite, probabil, analizând stresorii numiţi de tineri, dar și activităţile în care aceștia obișnuiesc să se refugieze pentru a se relaxa.

Stresul de a fi lip(s)it de telefon

O parte dintre motivele pentru care tinerii se stresează pot părea cel puţin superficiale generaţiilor care au avut de înfruntat războaie, dictaturi sau crize economice de anvergură.

Astfel, un sondaj realizat de compania de cercetare și marketing OnePoll a descoperit că 1 milenial din 5 este mai stresat de numărul de like-uri (ne)primite la postările de pe reţelele de socializare decât de o ceartă cu partenerul.

De fapt, lipsa de popularitate pe reţelele de socializare, descărcarea bateriei telefonului sau faptul că internetul merge prea lent capătă dimensiuni guliverice în raport cu factorii de stres pe care i-ar putea enumera generaţiile mai vârstnice.

Astfel, peste 40% dintre mileniali au raportat că spargerea ecranului telefonului reprezintă un incident mai stresant decât defectarea motorului mașinii, iar 30% cred că lentoarea internetului este de departe mai neplăcută decât blocajul în trafic. De asemenea, o treime dintre mileniali consideră stresul declanșat de moartea bateriei telefonului într-o zonă necunoscută mai greu de suportat decât cel pe care l-ar presupune descoperirea faptului că taxele le-au fost majorate nejustificat.

Rezultatele studiului sugerează nu doar că priorităţile generaţiilor se schimbă, dar și faptul că milenialii sunt legaţi ombilical de dispozitivele digitale, resimţind o nevoie aproape organică de a fi conectaţi la orice oră din zi și din noapte.

„Blestemul” mediului online

Milenialii au fost numiţi „nativi digital” pentru că au crescut într-o lume digitală, termenul fiind creat de consultantul în educaţie Marc Prensky, în anul 2001. Prensky susţine că nativii digitali au abilităţi de învăţare diferite de cele ale „imigranţilor digitali” și că ar gândi și procesa informaţia într-un mod fundamental diferit, afirmaţii care au stârnit vii controverse.

„Reţelele sociale sunt cu adevărat nucleul vieţii milenare”, spune Kerry Rheinstein, de la agenţia care studiază tendinţele consumatorilor Future Foundation, subliniind că aici este mediul în care generaţia milenialilor își face prieteni și ţine legătura cu ei, unde își petrece mare parte a timpului liber și își înfiripă relaţiile amoroase.

Realizările noastre par însă mai mereu frugale atunci când suntem expuși bombardamentului cu imagini decupate din viaţa scânteietoare a celorlalţi, acest contact permanent cu ceea ce credem că ar fi „opţiuni mai bune” decât cele din curtea noastră generând un sentiment peren de nemulţumire, avertizează Chloë Garland, fondatoarea serviciului de coaching Quarter Life.

Un studiu al companiei Delloitte a constatat că americanii din grupa de vârstă 18-24 de ani își verifică telefonul de 74 de ori pe zi, în timp ce peste 80% dintre mileniali declară că au telefonul cu ei în pat sau lângă pat în timpul nopţii, potrivit unui studiu efectuat de Pew Research Center.

În 2016, tinerii între 16 și 34 de ani din Marea Britanie petreceau 1.457 de minute pe săptămână navigând pe telefon, echivalentul a (puţin peste) 24 de ore, potrivit unui studiu realizat de Ofcom, autoritatea de reglementare din domeniul comunicaţiilor din Marea Britanie.

Pe măsură ce telefonul a devenit un apendice tot mai important, fluxul constant de informaţii a accentuat sentimentul de epuizare al unei generaţii care și-a dobândit deja renumele de generaţie obosită.

„Știrile proaste primite constant mă fac să mă simt incredibil de neliniștită. (…) Îmi provoacă anxietate și mă epuizează până în punctul în care îmi doresc să nu mă mai gândesc la asta, ceea ce nu este posibil, iar asta îmi dă un sentiment general de oboseală”, spune Maggie Tyson, creator de conţinut pentru un start-up de imobiliare.

În spatele stresului nostru cotidian poţi descoperi cu ușurinţă conectivitatea permanentă pe care o oferă social media, susţine Graham Davey, profesor de psihologie la Universitatea din Sussex. Alertele de știri, multitaskingul, tendinţa de a evalua succesul „în termeni metrici”, dictată de exemplele din lumea online sunt parte din viaţa celor care nu au trăit niciodată fără „blestemul social media”. Davey explică duritatea sintagmei folosite, amintind că studiile au reliefat legătura dintre imersiunea în universul digital și anxietatea și izolarea socială, dar și faptul că reţelele de socializare rescriu și pervertesc imaginea succesului.

Când relaxarea nu reușește să reducă presiunea

În încercarea de a atenua stresul resimţit peste zi, milenialii se îndreaptă spre activităţi menite să-i relaxeze, cea mai frecventă dintre acestea fiind, potrivit studiului Lhasa OMS, vizionarea filmelor și a programelor de televiziune.

Tinerii americani urmăresc mai puţine programe în direct decât membrii generaţiei Z sau decât baby boomers, dar apelează la serviciile de streaming și la social media, compensând într-un mod excesiv, potrivit unui studiu recent al companiei Vision Critical.

Aproximativ 98% dintre mileniali spun că sunt afectaţi de sindromul born out, majoritatea declarând că folosesc servicile de streaming TV ca o modalitate de a face faţă stresului zilnic, arată și sondajul realizat de centrul de tratament psihiatric pentru tineri Yellowbrick.

Aceasta nu este cea mai rea dintre strategiile de reducere a stresului, susţine psihologul Leora Truba, care conduce Laboratorul digital de media și psihologie al Universităţii Pace, din New York. Pe de o parte, acest lucru este evident pentru oricine scrutează lista cu modalităţile alese de tineri pentru a evada de sub presiunea stresului cotidian – de la consumul de alcool și de droguri la navigarea pe internet, somn sau discuţii cu prietenii sau familia.

Pe de altă parte, faptul că milenialii apelează la un tip de tehnologie pentru a mări distanţa dintre ei și alt tip de tehnologie este emblematic pentru o lume din ce în ce mai conectată, spune Trub, avertizând că relaţia sănătoasă cu tehnologia se construiește printr-un efort voluntar.

Serviciile de streaming au darul de „a te transporta mental într-o altă lume”, afirmă Robin Nabi, profesor de comunicare la Universitatea din California. Deși televiziunea a fost dintotdeauna cunoscută ca o poartă de evadare din viaţa cotidiană, serviciile de streaming, care pun la dispoziţie sezoane întregi din emisiuni de divertisment sau filme împing experienţa evadării la un nivel nou, explică Nabi, concluzionând: „Dacă ceea ce urmărești este extrem de stimulant, atunci această surescitare ar putea să te conducă să te simţi mai stresat”.

Un studiu al Universităţii din Michigan a descoperit că vizionarea de tip binge (în exces) poate dăuna sănătăţii, diminuând calitatea somnului, sporind oboseala, cu efecte pe termen lung, precum modificări ale performanţei, tulburări cognitive, slăbirea sistemului imunitar și un risc sporit de a dezvolta boli cardiovasculare sau cancer.

În orice caz, sentimentul de relaxare indus de vizionarea programelor TV poate fi înșelător, observă psihologul Mihaly Csikszentmihalyi și profesorul de jurnalism Robert Kubey într-o lucrare comună, care inventariază mai multe studii pe acestă temă. Astfel, participanţii la sondaje menţionează adesea că televiziunea le-a absorbit energia, lăsându-i epuizaţi, dar și că au dificultăţi de concentrare mai mari după ce urmăresc programele de televiziune decât înainte, un efect raportat arareori de către cei care aleg relaxarea prin lectură. De asemenea, în contrast cu îmbunătăţirea stării de spirit menţionate de cei care fac sport sau se relaxează cu ajutorul unui hobby, „după ce se uită la televizor, starea de spirit a oamenilor rămâne aceeași sau devine mai rea decât înainte”.

Generaţia bornout

De fapt, ar fi foarte greu ca milenialii să se debaraseze de stres vegetând în faţa ecranului, când nici măcar vacanţa nu pare să mai fie un remediu pentru o generaţie ai cărei membri își descriu epuizarea în termeni care amintesc de sindromul burnout.

Anul acesta, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a introdus sindromul burnout în ultima actualizare a catalogului de boli din întreaga lume, definindu-l drept „un sindrom ce rezultă din stresul cronic la locul de muncă și care nu a fost gestionat cu succes” . Potrivit OMS, burnoutul se caracterizează prin „senzaţie de epuizare”, „cinism sau sentimente negative asociate muncii” și „eficienţă profesională redusă”.

Scriitoarea Anne Helen Petersen a popularizat ideea că milenialii se confruntă cu un tip special de burnout, articolul ei “Cum au devenit milenialii generaţia burnout” viralizându-se în scurt timp.

Sindromul burnout nu se limitează la persoanele care lucrează în medii foarte stresante, ci, în cazul acestei generaţii, a devenit trăsătura definitorie, susţine scriitoarea.

„Nu este o afecţiune temporară: este condiţia milenialului. Este temperatura noastră de bază. Este muzica noastră de fundal. Este felul în care merg lucrurile. Este viaţa noastră”, subliniază Petersen.

Milenialii anului 2019 se luptă cu nevoia de a se „optimiza”, așa încât să echilibreze toate compartimentele vieţii lor, demers în care eșuează constant. Și aceasta în ciuda faptului că nu mai sunt adolescenţii de altădată – cei mai tineri au deja 22 de ani, iar cei mai vârstnici gravitează în jurul vârstei de 38 de ani, comentează Petersen, insistând că aceste provocări nu sunt unele trecătoare, ci mai degrabă sistemice.

Un pas în plus, o satisfacţie în minus

Colapsul pe care-l presupune starea de burnout diferă de epuizare, deși este legat de aceasta, subliniază Petersen. „Epuizarea înseamnă a merge până în punctul în care nu mai poţi continua; burnoutul presupune să ajungi în acel punct și să te târăști mai departe, zile, săptămâni sau ani.”

Mai rău de atât, sentimentul de satisfacţie de după finalizarea unei sarcini istovitoare nu poate fi gustat niciodată. „Epuizarea resimţită în procesul de burnout combină tânjirea intensă după etapa finalizării sarcinii cu sentimentul chinuitor că aceasta nu e tangibilă, că există întotdeauna o altă cerinţă (…) care nu poate fi adusă la tăcere. Te simţi prăbușit atunci când, deși ţi-ai epuizat toate resursele interioare, nu te poţi elibera de tendinţa compulsivă de a merge înainte, indiferent ce se întâmplă”, explică Josh Cohen, un psihanalist specializat în burnout.

Deși ţine sub control sarcinile de serviciu, viaţa personală plutește în derivă,  mărturisește jurnalista Radhika Sanghani, admiţând că reușește să rămână pe linia de plutire doar sacrificând prietenii și familia, într-un crescendo al vinovăţiei și epuizării.

Faptul că persoana nu mai reușește să întrevadă capătul acestei situaţii tensionate este principalul simptom al sindromului burnout specific milenialilor, afirmă psihoterapeutul Beverly Hills.

Printre simptomele burnoutului milenial se numără stresul, insomnia, cinismul, epuizarea emoţională, sentimentul de inadecvare, mânia și chiar durerea fizică, precum și un sentiment perpetuu de nefericire, spune Hill. Potrivit psihoterapeutului, afecţiunea e cauzată de „așteptările excesive ale părinţilor, carierei și societăţii”. În plus, social media exacerbează această stare prin presiunea pe care o pune asupra tinerilor de a trăi o versiune cât mai bună a vieţii, ceea ce „duce la frica de eșec și, în același timp, la frica de succes”.

Josh Cohen remarcă la pacienţii săi o atitudine ambivalentă – pe de o parte, dorinţa de a se izola și de a așeza distanţă între ei și fluxul continuu de zgomot, iar, pe de alta, „frica de a apăsa întrerupătorul, indiferent dacă e vorba de dispozitivele electronice sau de minte în sine – dacă pierdem ceva?”.

Mesajul pe care milenialii l-au primit de timpuriu de la părinţii lor, acela că pot face orice dacă se străduiesc destul, are de-a face cu burnoutul generaţiei mileniale, susţine Cohen, explicând că efectul pervers al acestui mesaj este acela că induce destinatarului sentimentul că nu face niciodată tot ceea ce ar putea/ar trebui să facă.

Acest mesaj este „amplificat în fiecare moment prin idealurile de frumuseţe, împlinire, talent și gust – case, corpuri, familii sau locuri de muncă perfecte – care ne vânează din paginile revistelor, ecranelor TV și fluxurilor de social media”.

În același timp, acest mesaj întâlnește pe teren o realitate mult mai pietroasă – tinerii de astăzi par a realiza mai puţin decât părinţii lor. În anii ’80, la terminarea facultăţii, un tânăr putea să obţină un credit și un apartament mic, exista o siguranţă mai mare a locului de muncă, ceea ce înseamnă că markerii maturizării erau ușor de identificat, dar și de atins (deţinerea unei locuinţe, căsătoria, nașterea copiilor), spune psihiatrul James Arkell. Aceste repere ale maturităţii fiind atinse la vârste tot mai puţin tinere, mulţi dintre mileniali simt că bâjbâie pe un teren necunoscut, fără indicii despre momentul în care vor ajunge la liman, adaugă Arkell.

Un puzzle mai complicat

În ţesătura stresului permanent pe care-l resimt milenialii se adună mai multe fire, iar unul dintre acestea este cel al reculului notabil al empatiei.

Un studiu al Universităţii din Michigan a înregistrat „cea mai mare scădere a empatiei după anul 2000”, unul dintre autorii studiului, Sara Konrath, precizând că tinerii de astăzi au „cu 40% mai puţină empatie decât omologii lor de acum 20 sau 30 de ani, potrivit testelor standard de măsurare a acestei trăsături de personalitate”.

Cercetătorii Sara Konrath și Edwin O’Brien cred că lipsa empatiei și centrarea pe sine sunt interconectate, etichetând generaţia tânără drept „una dintre cele mai centrate pe sine, narcisiste, competitive, încrezătoare în sine și individualiste din istoria recentă”.

Narcisismul milenialilor (o etichetă pe care unii experţi au criticat-o, dar pe care membrii generaţiei și-au asumat-o) ar putea veni și din efortul depus de părinţii din anii ’70 de a le insufla copiilor mai mult respect de sine, în încercarea de a le netezi drumul spre succes. A fost vorba de o „greșeală onestă”, apreciază Roy Baumeister, profesor de psihologie la Universitatea de Stat din Florida. „Primele constatări au arătat că, într-adevăr, copiii cu stimă de sine ridicată s-au descurcat mai bine în școală. (…) Doar că am aflat mai târziu că respectul de sine este un rezultat, nu o cauză”, spune Baumeister.

La rândul său, psihologul Jean Twenge subliniază că e mai sănătos să le transmiţi copiilor că îi iubești decât să-i convingi că sunt cei mai buni.

De altfel, o imagine foarte bună despre sine augmentează dezamăgirea tinerilor care constată că lumea nu-i tratează așa cum merită, punctează Sean Lyons, unul dintre autorii cărţii Managing the New Workforce: International Perspectives on the Millennial Generation, susţinând că „această generaţie are cele mai mari șanse de a avea așteptări neîmplinite în ceea ce privește cariera și cele mai scăzute niveluri de satisfacţie cu privire la stadiul în care se află cariera”.

Cu cât tinerii găsesc soluţii mai devreme la problema stresului cu care se confruntă, cu atât viitorul bunăstării lor mintale sună mai bine, afirmă psihologul Lisa Orban, subliniind vulnerabilitatea creierului la stresul din anii de tinereţe.

Vorbind despre epidemia de anxietate care bântuie milenialii, Twenge identifica, între cauzele acestui paradox, focalizarea pe obiective precum banii și imaginea, așteptările nerealiste, gravate pe convingerea că pot fi absolut orice își doresc, precum și pierderea ancorelor psihologice și sociale din trecut.

Dar și pierderea ancorelor religioase, susţine psihiatrul James Arkell, care surprinde efectele acestei realităţi asupra generaţiei tinere: „Particularitatea credinţei religioase este aceea că prezintă valoarea persoanei ca fiind una intrinsecă, mai degrabă decât bazată pe imagine sau performanţă. Pe măsură ce ne îndepărtăm de o societate bazată pe religie, tinerii privesc spre cariera lor pentru a-și valida valoarea.”

Poate că soluţiile la epidemia de stres care a lovit o generaţie, dar și societatea în ansamblul ei nu sunt simple, dar nici extrem de complicate. Doar că ele sunt greu decelabile în ritmul alert, nebunesc, al vieţii moderne.

Întrebat dacă are o soluţia la criza prin care trec milenialii, psihiatrul James Arkell a răspuns, după o pauză lungă, menită să imprime greutate unui remediu deloc pretenţios: „Puteţi merge mai repede și mai repede și mai repede și să nu ajungeţi nicăieri. Uneori, este important să îţi accepţi viaţa așa cum este acum, chiar dacă nu e încă locul în care ţi-ai fi dorit să fii.”