Departe de a mai fi o curiozitate a spiritualităţii estice, meditaţia a ajuns să fie un leac bun la toate pentru omul postmodern, în special în societăţile dezvoltate precum Statele Unite, unde 40% dintre oameni meditează cel puţin săptămânal.

Andy Puddicombe este probabil al doilea cel mai faimos budist după Dalai Lama. Fost călugăr și om de marketing, Andy este dezvoltatorul aplicaţiei Headspace, care te ajută ca în zece minute de meditaţie pe zi să te bucuri de toate efectele benefice pe care meditaţia le promite: îmbunătăţirea calităţii somnului și rezolvarea problemei insomniei, gestionarea stresului și anxietăţii și în general îmbunătăţirea calităţii vieţii. Institutul de Cercetare și Exporare a Conștiinţei promite că meditaţia produce nu mai puţin de 141 de beneficii fizice, mintale, emoţionale și spirituale, de la lungirea telomerilor și vindecarea infertilităţii la vindecarea adicţiilor și a depresiei și stăpânirea legii atracţiei, pentru a atrage energii pozitive în viaţă.

Prin laicizarea meditaţiei, adică eliminarea elementelor vădit spirituale și distilarea ei într-o soluţie de zece minute care se potrivește tuturor, inclusiv scepticilor, aplicaţii precum Headspace reușesc să strângă zeci de milioane de utilizatori de pe tot globul. Puddicombe a fost invitat să facă turul televiziunilor americane, să ţină prelegeri TED și chiar să facă ședinţe private cu familiile magnaţilor IT, precum Bill Gates, fost sceptic care vede acum meditaţia ca pe un simplu exerciţiu pentru minte, la fel ca Sudoku. Deși nu se menţionează nimic despre budism, învăţăturile aplicaţiei sunt în esenţă un mozaic de idei budiste din mai multe școli de gândire. Într-un profil al companiei realizat de New Yorker, autoarea Lizie Widdicombe povestește o anecdotă despre cum Puddicombe a tradus învăţătura budistă a „adevărului suferinţei” drept „acceptare”, pentru că ideea suferinţei i-ar fi demotivat pe utilizatori.

Or, foarte mulţi apelează la meditaţie tocmai pentru a-și regăsi motivaţia necesară îmbunătăţirii vieţii profesionale și personale. De la băncile de pe Wall Street la sediul Google, la Banca Centrală Europeană și la Marina Statelor Unite, meditaţia este recomandată și folosită ca o cale ieftină de a îmbunătăţi productivitatea și performanţele. Sistemul medical din Marea Britanie oferă sesiuni de meditaţie pentru depresie, iar în presa britanică au început să apară voci care cer introducerea meditaţiei în școli. Puddicombe însuși a demarat procedurile necesare pentru a obţine aprobarea Administraţiei pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) ca programele sale de meditaţie să fie recomandabile de către medici pentru a trata o întreagă varietate de boli cronice, care sunt influenţate de sănătatea mintală. În aceste condiţii, unele persoane au început să se întrebe dacă meditaţia nu presupune cumva și riscuri despre care nu se vorbește și dacă studiile care s-au realizat până acum sunt suficiente pentru a motiva aceste iniţiative.

Experienţe nefericite

„Am început să am gânduri de genul:<<Lasă-mă să preiau controlul>>, combinate cu multă confuzie și teroare. Am avut o viziune despre moarte și am avut gânduri de suicid”, povestește un tânăr de 23 de ani care este „internat” într-un sanctuar de recuperare după meditaţie, condus de dr. Willoughby Britton. Michael, un alt tânăr de 25 de ani, era deja instructor de yoga când a ajuns la sanctuar. Experienţa lui a fost că în timpul cursului de meditaţie corpul său a încetat să mai digere mâncarea. Nu a putut să găsească niciun motiv medical pentru ce i se întâmpla și credea că a rămas „stricat” pentru totdeauna.

Dr. Britton este profesoară de psihiatrie la Școala de Medicină a Universităţii Brown și autoarea „Proiectului Nopţii Negre”, un efort de a documenta, analiza și publica efectele adverse ale practicilor contemplative. „Nu suntem suficient de serioși și de onești în studierea practicilor contemplative”, spune ea, o critică pe care o extinde studiilor extrem de limitate care subliniază efectele pozitive ale meditaţiei. În experienţa sa, spune Britton, înţelegerea meditaţiei ca metodă strict pentru reducerea stresului și îmbunătăţirea productivităţii, „pentru că asta este ceea ce are valoare pentru americani”, restrânge ipotezele știinţifice la întrebările „acceptabile pentru a fi finanţate”, adică cele care promit să dea răspunsuri pe care vrem să le auzim.

„Ajută la îmbunătăţirea relaţiilor? Reduce cortizolul? Mă ajută să lucrez mai bine? Acestea sunt întrebările lucrative. Iar când studiile arată că meditaţia satisface aceste interese, rezultatele sunt viguros raportate publicului. Ce se întâmplă când meditaţia creează o experienţă care duce la incapacitatea de a te concentra la muncă, la depresie, la ruperea relaţiilor? Având în vedere monstrul economic care stă în spatele mișcării mindfulness, nu există o miză pentru explorarea efectelor adverse ale meditaţiei”, conchide Britton, care a văzut pe propria piele cât de greu este să obţină fonduri pentru proiectul său.

Claire, o tânără de 37 de ani, a fost trimisă într-un resort de meditaţie pentru trei zile, împreună cu colegii săi. „Iniţial, mi s-a părut relaxant, dar spre finalul cursului am început să mă panichez.” Meditaţia i-a readus în conștiinţă amintiri din copilăria traumatică ce au generat o serie de atacuri de panică. „Am avut o cădere și am petrecut trei luni într-un spital de psihiatrie. A fost un episod depresiv cu elemente psihotice și episoade disociative”, mărturisește Claire. La aproape cinci ani de la incident, Claire în continuare se internează periodic în spital și este dependentă de alcool.

La o cercetare mai amănunţită, aceste experienţe nu par să fie chiar așa de unice. Forumuri pe internet abundă de persoane care caută sfaturi după ce meditaţia le-a provocat atacuri de panică sau după ce au început să audă voci. În cartea lor The Buddha Pill, psihologii Miguel Farias și Catherine Wikholm își exprimă îngrijorarea faţă de lipsa de interes știinţific pentru efectele adverse ale meditaţiei și subliniază în mod special lipsa studiilor controlate. „Terapia mindfulness poate avea efecte negative chiar și dacă o practici doar 20 de minute pe zi. Este greu de spus cât de obișnuite sunt aceste experienţe, pentru că cercetătorii nu le-au măsurat,” spun cei doi.

Realitatea este că puţini dintre cei care fac meditaţie astăzi sunt conștienţi că la origine meditaţia era rezervată doar călugărilor celor mai experimentaţi. Shinzen Young, un popular învăţător budist, explică pe blogul său ce înseamnă „noaptea neagră” în contextul experienţei budiste: „Aproape oricine duce meditaţia la un anumit nivel va trece prin perioade de emoţie negativă, confuzie și dezorientare… ceea ce se poate întâmpla și în psihoterapie sau în alte terapii de creștere. Eu nu m-aș referi la aceste experienţe ca „nopţi negre”. Aș rezerva termenul pentru un fenomen mai rar. În tradiţia budistă, ne referim la asta ca la „căderea în Puţul Vidului”, ceea ce presupune o pătrundere autentică și ireversibilă în Gol și Non-eu. În loc de a fi împlinit… se petrece opusul. Într-un sens, este geamănul rău al iluminării. Este ceva serios, dar totuși se poate gestiona cu ajutorul unui învăţător competent. În unele cazuri, poate dura luni sau chiar ani pentru a se metaboliza, dar în experienţa mea rezultatele sunt mai mereu pozitive.”

În concluzie, conform studiilor recente, a căror rigurozitate este contestată de unii, meditaţia poate avea efecte pozitive, dar nu este pentru toată lumea, iar pilula de 10 minute pe zi care se ia fără supravegherea unui „învăţător competent” te poate predispune unor riscuri extrem de serioase. Pe site-ul Centrului Naţional pentru Medicină Complementară și Alternativă, la rubrica „efecte secundare și riscuri” este menţionat că „meditaţia este considerată a fi sigură pentru persoanele sănătoase. Există rapoarte rare care arată că meditaţia poate cauza sau poate înrăutăţi simptomele persoanelor cu probleme psihice, dar acest efect nu a fost studiat riguros.”

Diferenţa dintre meditaţie și rugăciune

În mod tradiţional, rugăciunea a fost prima formă de „mindfulness” (dacă îmi este îngăduit să mă exprim foarte lax) care a fost studiată pentru impactul asupra organismului, cu rezultate surprinzătoare. Rugăciunea ne poate ajuta să rezistăm tentaţiilor, poate să scadă riscul de demenţă, temperează mânia şi scade agresivitatea, ajută la recuperarea fizică și psihică, deși nu este clar nici până în ziua de azi care sunt mecanismele care generează aceste răspunsuri în organism. Asta este și din cauză că este greu să faci studii controlate în acest domeniu, la fel ca în cazul meditaţiei, ambele practici definind categorii prea largi pentru a fi catalogate și studiate corect.

Andrew Newberg, medic la Universitatea „Thomas Jefferson” și director de cercetări la Institutul Marcus pentru Sănătate Integrativă, și-a dedicat viaţa cercetării neurofiziologiei religiilor și practicilor spirituale, precum rugăciunea și meditaţia. Corelările neurale fac imposibil de negat beneficiile acestor practici, spune el. Zeci de studii au subliniat diferenţe de tipul „înainte-după” rugăciune sau meditaţie în sistemul nervos vegetativ, care controlează relaxarea și excitarea, în activitatea parasimpatică, ce poate descrește tensiunea și pulsul inimii, metabolismul și respiraţia. Măsurătorile hormonale și ale funcţiilor imune au subliniat schimbări în nivelul cortizolului, noradrenalinei, endorfinelor și hormonilor de creștere. Schimbări s-au mai înregistrat și în lobii frontal și parietal, în talamus, în sistemul limbic și în materia cenușie și albă în anumite zone ale creierului. Cu toate acestea, descoperirile spun foarte puţin despre cauză și mecanism. „Concluzia este că nu știm cum să abordăm aceste practici pentru fiecare individ în parte. Știm că toate aceste practici afectează creierul, dar fiecare îl afectează puţin diferit și nu putem face niciun fel de recomandări terapeutice, deocamdată,” spune Newberg.

În ciuda similarităţilor între beneficiile acestor practici, rugăciunea nu a prins la public așa cum a făcut-o meditaţia pentru omul postmodern. Este ușor de înţeles cum o practică menită să îţi concentreze atenţia și să îţi golească mintea de toată încărcătura informaţională și anxietăţile pe care le generează expunerea online pare într-adevăr croită să se muleze perfect pe nevoile momentului. Și nu doar asta, dar se mulează perfect și pe obsesia dezvoltării de sine și promite rezultate fenomenale în doar 10 minute. Este o altfel de evanghelie a prosperităţii pentru omul postmodern, relativ, sceptic și care nu vrea să se implice spiritual. În forma ei golită de spiritualitate, meditaţia este un ritual pentru cei care nu se roagă și o practică comunală pentru individualiști. Este non-doctrinară și non-prescriptivă, cu o insistenţă pe compasiune și înţelegerea celuilalt, fiind astfel o practică extrem de „corectă politic” și neproblematică. 

Cu toate acestea, ca și rugăciunea în creștinism, meditaţia în budism este doar una dintre rotiţele care „fac sistemul să se învârtă” și care împreună sunt menite să ajute omul în căutarea sa după sens. Chiar și mici detalii excentrice pot juca un rol vital, dar care nu este evident pentru necunoscători. Fiecare decide să facă abstracţie de părţile plictisitoare sau ciudate ale unei religii cu un anumit risc. Meditaţia nu este un ceva care nu duce la nimic. Este un drum menit să te ducă la o întâlnire cu sinele, ceea ce pentru mulţi poate fi o aventură periculoasă. Nu oricine este pregătit să își confrunte demonii, iar la această întâlnire vocea mieroasă din telefon care te ajută să adormi în 10 minute își va demonstra cu vârf și îndesat limitele.