Cum poţi ajuta cu adevărat pe cineva care suferă de depresie
Ni se întâmplă de multe ori ca, faţă în faţă cu emoţiile puternice ale celuilalt – fie bucurie intensă, fie durere sfâșietoare –, să nu știm să reacţionăm. Și, dacă în cazul bucuriei celălalt poate trece mai ușor peste incapacitatea noastră de a ne sincroniza la simţămintele lui, pentru că acestea sunt o consolare în...
Ce poate și ce nu poate face dieta pentru depresie
Un om care suferă de depresie este, cel mai probabil, și un om sătul peste cap de sfaturi de la prieteni, de altfel bine intenţionaţi, care îi trimit tot felul de articole online care promit să conţină încă un secret pentru vindecarea depresiei. Din postura cuiva care a trăit particularităţile acestei boli, pot să vă...
Apelul la noutate. Cum poate fi greșit dacă lucește?
A argumenta făcând apel la noutatea unei idei, la ceea ce ea inovează într-un domeniu nu este neapărat greșit. Gânditorul vizionar Alvin Toffler a lansat frumoasa expresie „nostalgia viitorului”, ce arăta preţuirea sa pentru aventura pe care ne-o promite viitorul, pentru năzuinţa unora dintre noi de contopire cu timpul nou, in statu nascendi.
Rezilienţa, un scut invizibil în faţa problemelor
Când prietenii te uită, dar străinii îţi dau o mână de ajutor, lumea pare, dintr-odată, un pic mai frumoasă. Este experienţa pe care a trăit-o P.J. Robins, tatăl unei fetiţe cu autism, atunci când o mulţime de străini au apărut rapid la petrecerea micuţei, la care nu dorise nimeni să participe.
Eșecul schimbării. O perspectivă biblică
Pentru claritatea și eficienţa argumentării, vom restrânge definiţia schimbării la acele transformări care afectează obiceiurile de viaţă și de muncă. Obiceiurile stau cel mai des în calea reușitei și a performanţei.
Respingerea doare la propriu. Ce e de făcut?
Au trecut mai bine de 10 ani de la primul meu interviu de angajare, soldat în câteva zile cu clasicul: „Ne pare rău, te-ai descurcat excelent, dar am ales pe altcineva.” Dincolo de acest moment memorabil, au urmat şi alte uşi închise: de angajatori, de oameni care nu mi-au împărtăşit interesul, de grupuri în care...
Când frica de moarte nu te lasă să trăiești
Anecdotic, se spune că teama de a vorbi în public este cea mai puternică frică a omului, după frica de moarte. Toată lumea zâmbește la această ordine de priorităţi, însă nimeni nu contestă și nici nu prea discută despre frica plasată în fruntea clasamentului.
Ziua de mâine este astăzi
Să ajung întâi acolo unde îmi doresc. O să vină apoi și timpul schimbării. Atunci o să fiu mai atent la lucrurile care nu sunt chiar în regulă în viaţa mea. Deocamdată, mai pot aștepta.
Cum să te împaci cu trecutul? A treia opţiune între uitare și regret
Trecutul are prostul obicei de a-i arunca ocheade prezentului în cele mai neașteptate momente. Și, atunci când prezentul le ignoră, își crește șansele de a repeta trecutul, în viitor.
Epidemia concentrării pe propria persoană
Într-un timp caracterizat de neliniști, nesiguranţe și anxietate cvasigeneralizată, manierele în care înţelegem să avem grijă de viaţa noastră emoţională și de sănătatea noastră mintală îmbracă tot mai des forma unor tendinţe care vin și pleacă în valuri, multe luând cu ele banii, timpul și speranţele noastre și lăsându-ne într-o stare cel puţin la fel...
Auditul unei mame care nu (mai) are chef să se joace
„Dar ţie chiar îţi place să te joci așa cu copiii?”, m-a întrebat o prietenă dragă, mamă cu experienţă. Întrebarea ei făcea aluzie la existenţa unui univers paralel în care era posibil ca unei mame bune să nu îi facă plăcere să se joace cu copiii. Nu a fost nevoie să treacă foarte mult timp...
„Iubește-te pe tine însuţi!” și cultura grijii personale
Tot mai prezent în discursul contemporan, termenul self-care desemnează preocuparea pentru nevoile și echilibrul personal. Sub deviza: „Iubește-te pe tine însuţi!”, această cultură a grijii personale pretinde că deschide drumul spre iubirea autentică a celorlalţi.
„Spune doar o vorbă!”
Puterea cuvintelor este deopotrivă o taină și o banalitate. Prin forţa lor, cuvintele pot fi cea mai letală armă inventată vreodată sau cel mai eficient medicament.
Prietenii care ne apropie de cer
Atât experienţa personală, cât și numeroase studii confirmă că prieteniile autentice sunt o sursă esenţială de echilibru și stare de bine, iar cultivarea lor contribuie semnificativ la sănătatea noastră fizică și emoţională.
De ce este iertarea cea mai puternică dovadă de iubire
Iertarea? Există răni care par imposibil de uitat și nedreptăţi care cer răzbunare. Din fire, inima omului se agaţă de resentimente și caută echilibru prin pedeapsă. Și totuși, în mijlocul durerii, există o forţă care schimbă logica omenească: iubirea lui Dumnezeu.
Femeia care a îndrăznit să bată la uși închise
Între visul din inima lui Gladys Aylward și împlinirea lui se întindea un abis de neparcurs, pe care ea l-a trecut de dragul oamenilor fără viitor, privind doar spre Acela care le promitea unul.
Omagiu pentru viaţă, când viaţa nu i-a lăsat aproape nimic
Pierderea sănătăţii și incapacitatea de a o recăpăta sunt experienţe profund transformatoare. Corpul devine brusc mai mult decât o anexă a minţii, așa cum este tratat când toate merg bine, iar mintea devine prizoniera lui.
Răbdare și rezilienţă
Când mă gândesc la răbdare și rezilienţă, îmi vin în minte multe povești de viaţă și nume care inspiră. Printre acestea, una strălucește cu o intensitate aparte: Anne Frank.
De la basm la realitate | O călătorie spre fericirea care contează
Încă dinainte să învăţ să citesc, am început să iubesc poveștile nemuritoare. Aș fi vrut să le ascult zilnic. În vacanţele de vară, o rugam insistent pe sora mea mai mare, norocoasa ce deslușise tainele alfabetului, să îmi citească încă una, și încă una.
Viaţa noastră, cu toate telefoanele pe masă
Telefonul stă cu faţa în jos pe masă. Nu scoate niciun sunet. Și totuși, fiecare om din încăpere îi simte prezenţa, la fel cum simţim în ceafă privirea cuiva.
Cât de autentic trăiesc?
Îmbrăcată în detalii, orice poveste de viaţă poate fi interesantă. Când intri în detalii, dintr-o relatare comună sau mediocră, cuprinsă în câteva cuvinte, povestea devine o destăinuire. Îmi dau seama că povestea mea nu face excepţie, deși adesea mi s-a părut că trăiesc banal și formal.
