Care este religia adevărată? Are sens să aparţii vreunei religii dacă nu ai ferma convingere interioară că aceea este cea autentică?
La nivel global există 19 religii majore, divizate la rândul lor în 10.000 de grupări religioase. Fiecare grupare îşi arogă poziţia de deţinătoare a Adevărului. Dacă una deţine într-adevăr Adevărul, înseamnă că există cca 9.999 de grupări religioase false. Prin urmare, şansele individuale de a aparţine unei religii mincinoase sunt chiar foarte mari. Sunt însă voci conform cărora toate religiile te conduc spre Dumnezeu sau spre acel Mister care transcende realitatea palpabilă, singura diferenţă fiind că fac lucrul acesta pe căi diferite.
La nivel global există 19 religii majore, divizate la rândul lor în 10.000 de grupări religioase.
Altfel spus, în orice colţ al lumii oamenii nutresc acest simţământ al inefabilului în forme mai mult sau mai puţin asemănătoare şi, indiferent de religia aleasă, ajungi în final tot „acolo“. Unii au ajuns să se numească creştini, alţii musulmani, budişti sau hinduşi, dar, în esenţă – spun adepţii pluralismului religios – toate religiile te învaţă să fii bun, să îţi găseşti echilibrul şi sensul în viaţă şi, în consecinţă, toate sunt … bune.
Vinovate?
Mai cu seamă în societăţile occidentale, dezbaterea privind rostul şi locul religiei în spaţiul public scoate la lumină, prin discursul antireligios, numeroase exemple negative din istoria diverselor religii şi, în special, a creştinismului. Cei care doresc „purificarea“ spaţiului public de orice influenţă religioasă enumeră episoade precum Inchiziţia spaniolă, dictatura calvină de la Geneva, persecuţiile puritanilor din Lumea Nouă împotriva celor care nu credeau ca ei ş.a.m.d.
Îmbinată cu puterea politică, religia (creştină sau alta) a dus în repetate rânduri la grave încălcări ale libertăţii de conştiinţă şi nu numai. În fapt, cam toate religiile, odată ajunse majoritare într-o anumită arie geografică, au avut ocazia de a-şi demonstra potenţialul persecutor.
Evaluarea unei religii trebuie să aibă în vedere în primul rând preceptele şi ideile care o conturează.
Indiferent de gruparea religioasă la care te uiţi, vei găsi şi ipocrizie, fapte reprobabile, necinste, interese ascunse, minciună etc. Creştinii îi acuză pe musulmani de fapte de violenţă. Budiştii îi pot acuza pe creştini de războaie sângeroase în numele religiei.
Evaluarea unei religii – a oricărei religii – prin prisma istoriei sale şi a faptelor comise în numele ei poate conduce la o concluzie neplăcută: nicio religie nu e adevărată pentru că fiecare poate fi asociată cu persoane, fapte şi realităţi negative.
Dacă citeşti în Biblie porunca de a-ţi iubi vrăjmaşul şi de a întoarce răului bine, poţi trage o concluzie despre creştinism. Dacă te uiţi la crimele făcute de unii în numele lui Hristos, poţi trage o concluzie complet opusă cu privire la aceeaşi religie. De aceea evaluarea unei religii trebuie să aibă în vedere în primul rând preceptele şi ideile care o conturează. Modul greşit în care au fost folosite religiile de oameni şi grupuri cu interese diverse nu este criteriul după care poate fi identificată religia adevărată.
Pe de altă parte, merită subliniat că scoaterea religiei în afara spaţiului public nu a reprezentat niciodată garanţia respectării drepturilor şi libertăţilor individuale. A demonstrat-o clar regimul comunist, în care ateismul, ridicat la rang de politică de stat, s-a
îmbinat perfect cu încălcări flagrante şi brutale ale drepturilor omului.
Diferenţele contează?
Căutarea adevărată a religiei adevărate îl va aşeza pe căutător, inevitabil, în faţa unei realităţi categorice: între marile religii ale lumii există diferenţe colosale. În primul rând, în timp ce unele religii sunt monoteiste, altele implică închinarea la o multitudine de zeităţi.
Apoi, natura diverşilor zei este, iarăşi, diferită. Creştinii cred că Dumnezeu este o Fiinţă reală, inteligentă, atotputernică. În alte religii, nici măcar nu există o divinitate. Deosebiri există şi la nivelul concepţiilor vizavi de viaţa de după moarte. Contopire cu Infinitul, călătorie în Rai sau în Iad, înviere, transmigraţie a sufletului, reîncarnare, retragere a spiritului în dimensiuni extrasenzoriale, pendulare a sufletului între lumea materială şi cea spirituală – sunt doar câteva exemple din oferta spaţiului religios.
Între marile religii ale lumii există diferenţe colosale.
În funcţie de religia căreia îi aparţine, un individ poate avea concepţii, credinţe şi practici dintre cele mai variate cu privire la viaţa de familie, sex, contracepţie, aspect fizic, vestimentaţie, relaţii cu aparţinătorii altor grupări religioase, originea omului, scopul fiinţei umane, roluri sociale, raportul dintre bărbat şi femeie, creşterea şi educarea copiilor etc. Insistând asupra diferenţelor dintre religii, iată un exemplu de diferenţă majoră între creştinism şi alte religii: în timp ce multe religii susţin salvarea fiinţei prin fapte, ritualuri, tehnici de retragere în sine etc., creştinismul afirmă că mântuirea prin fapte nu este posibilă, mântuirea fiind un dar de la Dumnezeu.
Concluzia este simplă. Diferenţele sunt atât de numeroase şi, uneori, atât de mari, încât nu se poate spune că a fi creştin şi a fi budist este totuna şi că, indiferent de religia pe care o alegi dintre cele două, vei ajunge în acelaşi punct terminus. Diferenţele impun deci evaluare, selecţie şi alegere conştientă a unei anumite religii.
Dar dacă m-am născut … așa?
Cineva născut în India are şanse mari să devină hindus, dar dacă s-ar fi născut în Arabia Saudită ar fi avut mai multe şanse să fi devenit musulman. O persoană născută în România are şanse serioase să aparţină Bisericii Ortodoxe.
Mulţi dintre cei educaţi într-o anumită tradiţie religioasă o îmbrăţişează şi pot crede sincer că aceea este religia adevărată. De cele mai multe ori, aparţinătorii unei religii nici măcar nu şi-au pus problema interogării şi evaluării propriei religii. Pur şi simplu, faptul că părinţii sau bunicii i-au îndrumat încă din copilărie spre o anumită biserică, sinagogă, templu sau moschee pare să fie suficient pentru a crede că aşa este corect.
Întrebarea care se naşte este însă următoarea: Cum este mai onest faţă de tine însuţi/însăţi? Să îmbrăţişezi o religie doar pentru că este religia părinţilor tăi sau să cercetezi „oferta“ de pe piaţă şi să alegi o religie ca urmare a unui proces riguros de evaluare şi selecţie?
Singura religie care contează…
„Dacă eşti creştin, nu trebuie să crezi că toate celelalte religii sunt pur şi simplu greşite în totalitate“[1], scria apologetul creştin C. S. Lewis. Similar, dacă eşti musulman sau hindus nu trebuie să presupui că toate celelalte religii sunt complet eronate. În orice religie poate să existe şi un sâmbure de adevăr. Lucrul acesta nu este însă suficient pentru a-ţi acorda votul şi a-ţi dedica viaţa unei religii.
Religia pătrunde atât de adânc în intimitatea vieţii individuale, încât alegerea ei ar trebui considerată o prioritate şi una dintre cele mai importante, dacă nu chiar cea mai importantă alegere pe care o facem în cursul vieţii, pentru că de ea depind toate celelalte alegeri pe care le facem.
Într-o lume în care par a nu mai exista bariere de comunicare şi în care informaţia a devenit un bun public, cunoaşterea diversităţii uluitoare şi imense a peisajului religios contemporan ne poate arunca în capcana concluziei grăbite că nu ar exista o religie adevărată.
Să fie oare posibil ca un anumit grup religios să deţină Adevărul, în timp ce restul omenirii, adică miliarde de oameni, să se înşele?
Este o întrebare bună pentru care se poate oferi cu greu un răspuns care să satisfacă toate cerinţele după dovezi ale raţiunii. Dar se poate ridica o contra-întrebare: Are vreun sens să aparţii vreunei religii dacă nu ai ferma convingere interioară că religia aceea este cea adevărată?
Multe, cele mai multe sau poate chiar toate religiile sunt bune, în sensul că pot aduce diverse beneficii în viaţa individului prin codurile etice pe care le impun. Dar în acelaşi timp nu toate religiile sunt bune, din moment ce singura religie care contează … este cea adevărată, care oferă răspunsurile corecte întrebărilor existenţiale, cea care te aşază în poziţia corectă de raportare faţă de Viaţă şi Moarte, cea care te conectează în mod real cu Sursa vieţii.
Te-ar putea interesa și: Stima de sine și religia – o relaţie complicată
