Niciodată nu mi-am dorit să fiu vegetariană, ba chiar îmi dădeam ochii peste cap când mi se sugera o asemenea schimbare. În urmă cu câţiva ani, soţul meu a încercat să mă convingă de nevoia schimbării dietei, dar răspunsul meu a fost întotdeauna un „nu” răsunător, urmat de întrebarea: „De ce m-aș priva de ceva ce îmi place?”
Crescând în Brazilia, în special în sud, unde la masa de prânz de duminică se mănâncă în fiecare familie churrasco (carne marinată, pusă pe grătar cu ajutorul unor frigărui lungi), nu-mi puteam imagina un fel de mâncare gustos care să nu conţină carne. Această dietă era o parte importantă a culturii mele și ulterior a identităţii mele.
Dacă vrei să gătești churrasco, nu vei învăţa la nicio școală culinară tehnica de pregătire, care este transmisă din generaţie în generaţie. În mod tradiţional, bărbaţii din casă se ocupă de grătar și de pregătirea cărnii, iar femeile pregătesc garnituri – orez, manioc fiert, sos vinaigrette și farofa, care este făină de manioc prăjită și condimentată.
Când mâncarea este gata și masa așezată, toţi ai casei se adună pentru masa de prânz, care este asezonată cu discuţii foarte zgomotoase și băuturi răcoritoare pline de zahăr.
În timpul săptămânii, nimeni nu are timp să pregătească churrasco, dar carnea și lactatele ocupă în continuare un loc important în preparatele braziliene. Un meniu obișnuit în timpul săptămânii începe cu o ceașcă de lapte cu ciocolată și cu un sandviș din pâine de tip baghetă umplută cu brânză și carne. La prânz – principala masă a zilei – se consumă orez alb, fasole pinto sau neagră, salată, cartofi prăjiţi și carne la alegere – fie roșie, cum ar fi o friptură de vită, fie carne albă, cum ar fi o bucată de piept de pui sau (rareori) pește. Cina constă într-un burger, o pizza sau o plăcintă cu brânză și carne procesată.
În afară de orez, fasole și ocazional salată, dieta mea a constat timp de 25 de ani în carbohidraţi rafinaţi și zahăr, grăsimi saturate, produse animale și alimente procesate.
Am fost supraponderală? Niciodată. Am avut întotdeauna o greutate relativ stabilă. Având în vedere că mâncam în mod regulat trei mese pe zi și m-am menţinut mereu slabă, credeam că mă descurc de minune. Prietenii mei îmi spuneau mereu cât de nedrept era că puteam mânca orice și să rămân la aceeași greutate.
Desigur, nu era totul perfect. Mergeam la medic – aproximativ o dată pe săptămână – cu tot felul de simptome neplăcute: migrene, dureri lombare, dureri în gât, febra fânului, sinuzită, crampe menstruale, senzaţia de mâncărime a pielii. Toate erau simptome pe care medicamentele fără prescripţie medicală le pot rezolva cu ușurinţă.
Diagnosticul a fost întotdeauna acela de „stres”. Fiecare vizită la medic însemna o nouă cheltuială la farmacie, de unde luam de multe ori antibiotice – probabil unul dintre principalele motive pentru care am avut o relaţie atât de proastă cu propriul intestin.
Înainte de a ne muta în Australia, în 2019, eu și soţul meu am decis să facem investigaţii medicale amănunţite, cât încă mai beneficiam de asigurare medicală integrală. Am petrecut întreaga zi în spital, supuși examinărilor de tot felul, iar la sfârșitul zilei ne-am întâlnit cu medicul pentru interpretarea rezultatelor. Nu ne-a spus nimic surprinzător: aveam colesterolul și trigliceridele ridicate și alte câteva rezultate nesatisfăcătoare, dar, din fericire, nicio afecţiune majoră.
Îmi amintesc că nu am luat rezultatele prea în serios, până când medicul a subliniat că, odată cu mutarea într-o ţară străină, accesul la asistenţă medicală va fi mai dificil. Nu vom mai avea asigurare de sănătate cu acoperire completă, astfel încât vizitele regulate la medic vor deveni destul de costisitoare.
Citește și: Nutrienţi esenţiali în dieta vegetariană
După ce am ajuns în Australia, ne-am făcut mulţi prieteni în biserică, iar ei urmau o dietă vegetariană sau vegană. Nu ne-au forţat niciodată să ne schimbăm modul de a mânca și nu ne-au judecat pentru alegerile noastre alimentare. Fiind înconjurată de atât de mulţi oameni care, asemenea mie, iubeau mâncarea și deciseseră să elimine lactatele sau carnea din alimentaţia lor (în principal din motive de sănătate), influenţa lor a devenit din ce în ce mai puternică.
La un moment dat am ajuns să am mai multe vegetale decât carne în farfurie. Și, în același timp, mâncarea avea un gust foarte bun. Dar, în mod ciudat, nu mă simţeam excelent după fiecare masă. Adesea eram balonată, așa că am ajuns contrariată – la urma urmei presupuneam că aceasta trebuie să fie o dietă sănătoasă. „Iar dacă este sănătoasă, ar trebui să mă facă să mă simt bine, nu?” mă gândeam eu.
Nu știam că dieta omnivoră deficitară, pe care o urmasem atât de mult timp, și folosirea excesivă a antibioticelor au influenţat microbiomul meu intestinal, care nu mai era populat cu bacteriile potrivite pentru a descompune anumite alimente.
Dieta omnivoră deficitară, pe care o urmasem atât de mult timp, și folosirea excesivă a antibioticelor au influenţat microbiomul meu intestinal.
După câteva luni în care m-am obișnuit cu diversitatea delicioasă a dietei pe bază de plante și am ascultat câteva prezentări despre impactul semnificativ al alimentelor asupra sănătăţii, am hotărât să mă ocup serios de ceea ce mănânc. M-am înscris într-un Program complet de îmbunătăţire a sănătăţii (CHIP), destinat persoanelor interesate de prevenirea și chiar remisia bolilor cronice prin schimbarea stilului de viaţă.
Înainte de a începe programul, mi-am făcut un test de sânge, am fost cântărită și mi s-a calculat indicele de masă corporală (IMC). Chiar dacă nu mai gătisem carne de luni de zile, încă aveam colesterolul ridicat.
Mă consideram fără speranţă, dar am decis să continui programul, pentru că, deși mă temeam că voi avea rezultate proaste la ultima analiză de sânge, mă simţeam minunat. Pentru prima dată aflam ce înseamnă o viaţă fără durere. Fără dureri de cap, fără balonare și cu atât de multă energie! Chiar și misterioasa mea alergie cutanată a dispărut. Soţul meu urma programul împreună cu mine și încetase să mai sforăie; ulterior, și eu am început să dorm mai bine. Am simţit că trecerea de la consumul de carne la consumul de alimente pe bază de plante mi-a oferit multe beneficii pentru sănătate.
În prelegerile pe care le urmăream nu numai că am învăţat despre impactul incredibil al alimentaţiei asupra sănătăţii, dar am simţit efectele pe care le aveau alimentele vegetale asupra corpului meu.
Șaptezeci la sută din celulele sistemului nostru imunitar sunt localizate în intestin.
Am început să înţeleg că sunt esenţiale fibrele și că beneficiile lor merg dincolo de mișcările intestinale regulate. Șaptezeci la sută din celulele sistemului nostru imunitar sunt localizate în intestin. Pentru a avea un intestin sănătos și, ulterior, un corp sănătos, trebuie să ne hrănim microbiomul intestinal cu cel mai bun combustibil: fibrele. Iar fibrele se găsesc doar în alimentele de origine vegetală.
Mesele bogate în fibre ne ajută să ne protejăm de supraalimentare. De asemenea, previn o serie de boli cronice. Cercetările au arătat chiar că unele tipuri de fibre solubile sunt eficiente în scăderea nivelului de colesterol, ceea ce s-a întâmplat și în cazul meu.
Mi-am făcut a doua și ultima analiză de sânge, primind rezultatele câteva zile mai târziu: toate valorile erau normale. Nu mai aveam un nivel ridicat de colesterol. Totul se datora dietei mele vegetariene; o dietă plină de fibre și complet lipsită de alimente inflamatorii precum produsele de origine animală, zaharurile rafinate și grăsimile saturate.
Atunci am înţeles că nivelul ridicat de colesterol și toate simptomele de care obișnuiam să mă plâng medicului nu erau cauzate doar de carne, de lactate și de ouă, ci și de zahăr, de alimentele prăjite și procesate care îmi plăceau atât de mult. După ce am trecut la stilul de viaţă vegetarian, am eliminat toate acele alimente inflamatorii, iar corpul meu s-a vindecat singur.
Probabil cunoști pe cineva care are o dietă îngrozitoare și spune: „Dacă mor, cel puţin voi muri fericit.” Obișnuiam să râd și să dau din cap aprobator la auzul acestei afirmaţii. Dar astăzi îmi dau seama că, mâncând toate acele lucruri nesănătoase, nu îmi permiteam să trăiesc o viaţă plină sau fericită.
Probabil cunoști pe cineva care are o dietă îngrozitoare și spune: „Dacă mor, cel puţin voi muri fericit.”
Mulţi oameni cred că churrasco, puiul prăjit, cartofii prăjiţi și băuturile carbogazoase sunt parte din fericirea pe care o gustăm în viaţă. Dar toate aceste alimente nu ne fac mai fericiţi. Ele ne omoară încet, făcându-ne nefericiţi din cauza energiei scăzute, a digestiei proaste, a migrenelor, alergiilor respiratorii și a altor probleme care, pe termen lung, ar putea provoca diabet, cancer și probleme cardiace.
După ce am făcut toate aceste schimbări, mi-am promis să nu mă mai simt rău niciodată. Urmez dieta vegetariană pe care nu mă gândeam că o voi adopta vreodată și, după cum îţi închipui, nu mi-e dor deloc de consultaţiile medicale.
Juliana Muniz este redactor la revista Adventist Record și are o pagină de Instagram cu reţete vegetariene, Que Comida é essa? O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.