Principiile pe care se clădește familia rămân valabile la mii de ani de la încheierea primei căsătorii, iar aplicarea lor poate ajuta familiile să înflorească, da, chiar și în secolul XXI. Întrucât astăzi relaţiile disfuncţionale și violenţa domestică sunt probleme care macină numeroase familii, mulţi se întreabă dacă mariajul mai este o opţiune demnă de luat în calcul.
Familia fericită și secretul ei
Satisfacerea nevoilor celuilalt înainte ca el să își dea seama că le are – aceasta este una dintre definiţiile pe care le-a primit dragostea. În relaţia părinte-copil operează acest tip de dragoste: părinţii își hrănesc copiii înainte ca aceștia să devină prea flămânzi (și prea morocănoși totodată) sau schimbă scutecul bebelușului înainte ca el să se simtă incomod.
Singurătatea îi poate face pe oameni triști, răniţi, chinuiţi și egoiști, în timp ce viaţa de familie le oferă oportunităţi de a experimenta dragostea, comunicarea, înţelegerea și cooperarea. Partenerii de viaţă își pot satisface reciproc nevoile de apreciere, confort, ajutor, protecţie, încurajare și afecţiune. În fiecare ocazie în care ne ajutăm partenerul să se simtă iubit, ne fortificăm relaţia, după cum, de fiecare dată când acţionăm egoist, producem daune relaţiei.
Secretul fericirii, au descoperit psihologii, nu constă în a avea tot ce ne dorim, ci în a oferi celor din jur ceea ce au nevoie pentru a fi fericiţi. Cel mai bun loc în care putem să simţim bucuria iubirii pline de generozitate este cadrul vieţii de familie, pentru că aici ne cunoaștem foarte bine unii pe alţii.
Mai bine doi decât unu
Dacă un partener este bolnav, celălalt îi poate oferi îngrijire. Dacă unu dintre cei doi se simte obosit, celălalt poate prelua o parte din sarcinile care revin în mod obișnuit partenerului. Atunci când un cuplu se confruntă cu o provocare, există două minţi care se pot concentra asupra problemei. Dacă ni se întâmplă lucruri bune, starea noastră de bine este amplificată de faptul că avem cu cine ne împărtăși bucuria, iar când tragedia ne sfâșie lumea este o mângâiere să avem pe cineva pe umărul căruia să plângem.
Provocarea cu care se confruntă multe familii din zilele noastre este izolarea părinţilor de copii în lumile virtuale create de tehnologie. Oamenii se lasă ghidaţi adesea de ceea ce cred ei că este cel mai bine pentru ei în momentul respectiv, în loc să se gândească la ceea ce este mai bine pentru partenerul și familia lor în prezent și în viitor.
Familia, fărâmă din strălucirea lui Dumnezeu
„Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18), a spus Dumnezeu, chiar înainte să o creeze pe Eva. El i-a dat omului instituţia căsătoriei și ne-a proiectat să funcţionăm mai bine împreună. Cei care trăiesc în cuplu sunt mai fericiţi, mai sănătoși, cu un nivel socio-economic mai bun și mai rezistenţi la provocările vieţii decât cei care trăiesc singuri.
Cu toate acestea, familia reprezintă mai mult decât suma beneficiilor pe care le oferă; căsătoria ne oferă o perspectivă asupra caracterului lui Dumnezeu.
„Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi” (1 Ioan 4:7,12).
Ori de câte ori facem un gest iubitor, devenim exponenţi ai iubirii lui Dumnezeu. Dragostea nu înseamnă să faci lucruri spectaculoase pentru celălalt; ea se manifestă mai degrabă prin gesturi, cuvinte și acţiuni mărunte presărate în ochiurile unei zile: „Mulţumesc pentru cămașa mea curată!”; „Vrei să-ţi pregătesc o gustare?”; „Ce pot face să te ajut?”; „Mă bucur că sunt soţia ta/soţul tău!”).
Intenţia lui Dumnezeu cu privire la familie și căsătorie a fost crearea unui loc în care să ne putem bucura de faţete ale iubirii Lui. Este vorba de o stradă cu două sensuri – cu cât primim mai mult din iubirea altruistă și iertătoare a altei fiinţe umane și cu cât dăruim mai mult același tip de dragoste partenerului și copiilor noștri, cu atât mai clar înţelegem dragostea lui Dumnezeu pentru noi.
Și cu cât înţelegem mai mult dragostea lui Dumnezeu pentru noi, cu atât mai ușor Îl iubim pe El și îi iubim pe ceilalţi.
„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit” (1 Corinteni 13:4-8).
Cu cât înţelegem mai mult dragostea lui Dumnezeu pentru noi, cu atât mai ușor Îl iubim pe El și îi iubim pe ceilalţi.
Atunci când îi punem pe alţii pe primul loc, descoperind ce anume le împlinește nevoile și ce îi face să se simtă iubiţi, ne dezvoltăm compasiunea, altruismul, smerenia, curajul și răbdarea și începem să ne maturizăm.
„De când sunt părinte, am învăţat foarte multe!” spune David. „Trezitul în miez de noapte pentru a avea grijă de un copil agitat mi-a dat peste cap priorităţile. Dar îmi doresc să fac tot ce este necesar pentru ca fiica mea să se simtă iubită, în siguranţă și fericită. Nu mai sunt cea mai importantă persoană din universul meu, iar acest lucru a schimbat perspectiva pe care o aveam asupra vieţii.”
Tocmai de aceea, Iisus a spus: „«Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.» În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii” (Matei 22:37-40).
Mai mult decât iubire. Nevoia de angajament
Nu este suficient doar să iubești. Dumnezeu a creat căsătoria pentru că a dorit ca noi să experimentăm angajamentul și loialitatea în cadrul ei.
Dacă nu suntem hotărâţi să rămânem lângă cel pe care l-am ales, vom renunţa cu ușurinţă la relaţie în circumstanţe neprielnice. Dar, dacă schimbăm partenerul de fiecare dată când drumul în doi devine anevoios, vom rata ocazia de a-l înţelege pe cel de lângă noi și de a ne dezvolta abilitatea de a face faţă problemelor greu solvabile și nu vom reuși să ne maturizăm. În cele din urmă, vom descoperi că fiecare nou partener vine la pachet cu un set de probleme.
Angajamentul faţă de o persoană poartă în sine un mesaj al iubirii care rezistă de-a lungul vremii:
„Sunt aici, cu tine, până la capăt, orice s-ar întâmpla,la bogăţie și la sărăcie, în vremuri de boală sau de sănătate.”
Atunci când ne luăm un angajament faţă de cel de lângă noi, ceea ce facem, de fapt, este să promitem că vom căuta ce e mai bun pentru mariajul nostru, că suntem dispuși să facem tot ce e nevoie pentru a construi o relaţie indestructibilă și că ne vom investi timpul, eforturile, iubirea în acest scop.
Angajamentul este legat, de asemenea, de clădirea încrederii, de loialitatea faţă de partener și de decizia de a așeza dorinţele și nevoile lui pe același plan cu ale noastre, demonstrându-i astfel că ocupă cel mai bun loc în viaţa noastră.
Din păcate, într-o lume imperfectă, viaţa nu este deloc simplă, iar relaţiile se pot destrăma. Partenerii aleg drumuri diferite, copiii sunt separaţi de părinţi, vieţile tuturor sunt devastate. Chiar și atunci când rămânem singuri, Dumnezeu promite că ne va fi Tată (Psalmii 27:10) și Partener (Isaia 54:5), iubindu-ne, mângâindu-ne și sprijinindu-ne.
Imaginea de ansamblu a căsniciei
Dincolo de motivele expuse, mai există o altă raţiune pentru care Dumnezeu a creat căsătoria. În vremurile biblice, doi tineri care decideau să se căsătorească, se logodeau mai întâi, adică se promiteau unul altuia. Viitorul soţ putea chiar plăti un preţ pentru mireasa lui, apoi urma să pregătească o casă, construind-o cu propriile mâini, în așteptarea zilei nunţii.
Între timp, viitoarea mireasă se pregătea pentru nuntă, iar atunci când casa era gata, mirele venea să-și ia mireasa și avea loc sărbătoarea nunţii.
Iisus ne pregătește o casă și ne va duce acolo, ca să trăim cu El într-o lume a iubirii perfecte.
Iisus este Mirele nostru și El tânjește să fie cu noi. Ne iubește, ne-a ales, a făcut un legământ cu noi, unul care L-a costat totul. Și ne-a promis că vom fi împreună pentru totdeauna: „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi, după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi” (Ioan 14:1-3).
Iisus ne pregătește o casă și ne va duce acolo, ca să trăim cu El într-o lume a iubirii perfecte. Cei care Îl iubesc la rândul lor sunt „mireasa” Lui – credincioșii care însetează să fie cu El, Îl așteaptă, Îi sunt dedicaţi.
Aceasta este imaginea de ansamblu a planului pe care îl are Dumnezeu cu noi, un plan misterios și minunat deopotrivă, pe care începem să îl înţelegem doar întreţinând relaţii profunde, apropiate și iubitoare. Acesta este motivul pentru care căsniciile și familiile noastre contează atât de mult pentru El.
Citește și: Spiritualitatea cuplului | Cum să creșteţi împreună cu Dumnezeu
De fiecare dată când o relaţie se deteriorează sau se frânge, El plânge împreună cu noi. Aceste relaţii distruse aruncă umbre asupra imaginii pe care o avem despre un Dumnezeu iubitor. De fiecare dată însă când ne comportăm într-o manieră iubitoare, îi iertăm pe ceilalţi sau ne rezolvăm conflictele în mod pașnic și respectuos, suntem parte din planul Său iubitor și crâmpeie de cer străpung strălucitor lumea noastră.
Cum să creștem împreună în familia noastră
- Creaţi o listă, împreună cu membrii familiei, cu punctele forte ale fiecăruia. Poate că veţi include în listă atuuri precum: umorul, abilitatea de a rezolva conflictele, un spirit iertător, calitatea de a fi bun ascultător sau pur și simplu dibăcia de a repara un robinet care picură.
- Spune-i partenerului tău șapte calităţi pe care le apreciezi cu adevărat la el.
- Reflectaţi asupra faţetelor iubirii lui Dumnezeu și ale caracterului Său pe care oamenii le-ar putea vedea atunci când se uită la căsnicia voastră sau la familia voastră.
- Enumeraţi 10 lucruri pe care le puteţi face pentru ca partenerul sau copilul vostru să se simtă iubit și exersează-le în mod regulat.
- Gândiţi-vă la trei lucruri specifice pe care le puteţi face pentru a avea o căsnicie sau o familie mai bună, mai fericită, mai puternică.
- Gândește-te la modalităţi de a-ţi ajuta partenerul să experimenteze mai mult dragostea lui Dumnezeu prin intermediul iubirii pe care i-o oferi.
- Discutaţi despre modul în care membrii familiei voastre își pot pune la lucru abilităţile pentru un proiect de ajutorare – ar putea fi vorba de pregătirea unei mese pentru persoanele fără adăpost, de meditaţii oferite unui copil la o anumită materie sau de strângerea de fonduri pentru persoane din medii defavorizate.
Karen Holford este terapeut de familie cu experienţă în terapia ocupaţională și psihologia dezvoltării. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.