Site icon Semnele timpului

Vaccinul anti-COVID – riscuri și beneficii. Recomandări și precauţii

Bianca Voinescu
Vaccinul anti-COVID - riscuri și beneficii

Vaccinarea permite crearea unei apărări eficiente și de durată a organismului în faţa bolii. În confruntarea cu pandemia de COVID-19, momentan vaccinarea este una dintre soluţiile pe care știinţa le-a oferit omenirii, cu plusurile și minusurile ei.

Vaccinarea permite crearea unei apărări eficiente și de durată a organismului în faţa bolii. În confruntarea cu pandemia de COVID-19, momentan vaccinarea este una dintre soluţiile pe care știinţa le-a oferit omenirii, cu plusurile și minusurile ei.

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19

Sunt întrebări cărora cercetătorii le-au dat răspunsuri, însă există și alte întrebări la care se caută încă răspunsul.

Vom parcurge indicaţiile, contraindicaţiile și reacţiile adverse ale vaccinurilor anti-SARS-COV-2 aprobate în Uniunea Europeană.

Recomandări de vaccinare

Alegerea tipului de vaccin cu care cineva decide să se imunizeze se bazează pe disponibilitate (stocuri), preferinţe personale (în funcţie de numărul de doze pe care cineva e dispus să le facă), dar și pe evaluarea posibilităţii apariţiei unor reacţii adverse secundare, în funcţie de bolile preexistente ale celui în cauză.

În prezent, în Europa se recomandă vaccinarea tuturor persoanelor de peste 12 ani cu unul dintre cele patru vaccinuri aprobate (Pfizer- BioNTech – singurul care se administrează și la copiii de peste 12 ani; Moderna, Astra-Zeneca și Johnson&Johnson – cele trei din urmă, cu administrare recomandată persoanelor de peste 16 ani).

Pacienţii vulnerabili prin intermediul vârstei (peste 65 de ani) sau cu boli cronice asociate sunt primii care ar trebui să primească vaccinul anti-SARS-CoV-2. Bolile de inimă (hipertensiunea arterială, insuficienţa cardiacă, aritmiile cardiace etc.), bolile metabolice (diabetul, obezitatea etc.), cancerele (de organe sau de sânge) reprezintă doar câteva dintre indicaţiile ferme de vaccinare.

În SUA, Franţa, Germania și Israel deja s-a aprobat administrarea celei de-a treia doze de vaccin la un interval de 28 de zile de la doza a doua pentru persoanele cu imunitate scăzută prin boală sau prin medicamente imunosupresoare. Printre aceste persoane se regăsesc bolnavii care suferă de cancer și care urmează chimioterapie, cei cu limfoame sau leucemii, cu transplant de măduvă sau de organe, pacienţii cu infecţie HIV în stadiu avansat, pacienţii cu tratament imunosupresiv (de exemplu, cu prednison peste 20 mg/zi, mai mult de 14 zile etc.). De o importanţă majoră pentru persoanele mai sus amintite este momentul în care se realizează vaccinarea în raport cu administrarea medicaţiei imunosupresoare. Se recomandă amânarea administrării medicamentului imunosupresiv la un interval de două-patru săptămâni de la vaccinare. De asemenea, se recomandă amânarea vaccinării cu trei luni la pacienţii care au beneficiat de transplant.

Societatea de Reumatologie din SUA recomandă vaccinarea pacienţilor cu boli reumatologice și autoimune. Femeile însărcinate și cele care alăptează pot efectua vaccinarea cu oricare dintre cele patru vaccinuri aprobate. Protecţia oferită de vaccin s-a dovedit a scădea progresiv în următoarele șase-opt luni, mai ales la persoanele cu o imunitate scăzută, motiv pentru care s-a recomandat administrarea celei de-a treia doze după acest interval de timp. Adulţilor de peste 65 de ani, celor între 18 și 64 de ani, celor cu risc crescut de a dezvolta formă severă de boală din cauza afecţiunilor asociate li se recomandă efectuarea celei de-a treia doze pentru creșterea imunităţii. O altă categorie care primește această recomandare o reprezintă personalul medical sau rezidenţii din centrele sociale.

Contraindicaţii

Contraindicaţiile vaccinării anti-SARS-CoV-2 sunt reprezentate de anafilaxie (reacţie alergică severă care poate duce la asfixie, deces) și de reacţii alergice imediate (manifestate prin elemente eruptive de tip urticarian), apărute la o doză anterioară de vaccin anti-SARSCoV-2 sau la unul din componentele vaccinului. Roșeaţa la locul injectării după prima doză nu reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea dozei a doua.

Precauţii

Deși unele persoane cu boli asociate nu au contraindicaţii clare în ceea ce privește administrarea vaccinului anti-SARS-CoV-2, totuși recomandarea este ca administrarea acestuia să fie făcută cu precauţie, în colaborare cu medicii curanţi care le cunosc istoricul medical.

Pacienţii care suferă de purpură trombotică trombocitopenică (o afecţiune care presupune risc de coagulare a sângelui și de sângerare în același timp) trebuie să acorde o atenţie deosebită vaccinării, pentru că aceasta poate duce la exacerbarea bolii de bază. În această situaţie, este recomandată vaccinarea cu produse de tip ARNm, care au dovedit că prezintă mai puţine reacţii adverse trombotice.

De asemenea, pacienţii cu sindromul trombocitopeniei induse de administrare de heparină, în primele 90 de zile de la debutul bolii, au indicaţie de vaccinare mai degrabă cu ARNm decât cu vaccin de tip ADN.

Un istoric de boală tromboembolică, tromboză venoasă, trombofilie sau anticoagulare cronică nu reprezintă o contraindicaţie, însă vaccinarea se va face cu precauţie.

Reacţii adverse ușoare și moderate

Toate tipurile de vaccinuri pot fi urmate de reacţii adverse ușoare și moderate, printre care amintim durerea, roșeaţa și tumefierea la locul injectării, dureri de mușchi, dureri ale articulaţiilor și de cap, oboseală, febră și frison. Acestea apar mai frecvent după a doua doză și ţin între 24 și 48 de ore. Vârstnicii și persoanele cu imunitate scăzută dezvoltă mai rar aceste tipuri de reacţii adverse. Vaccinul Johnson&Johnson a fost asociat și cu anxietate, tahicardie și sincopă.

Reacţii adverse severe

  1. Șocul anafilactic reprezintă o reacţie adversă severă, dar rară, care poate să apară o dată la un milion de vaccinări.
  2. Miocardita și pericardita (inflamaţia mușchiului și învelișului inimii) se corelează mai frecvent cu administrarea vaccinurilor de tip ARNm (Pfizer și Moderna). Majoritatea cazurilor descrise au fost ușoare sau moderate. Un studiu efectuat în Israel, pe 2,5 milioane de doze administrate, a raportat 54 de cazuri de miocardită, dintre care un deces prin șoc cardiogen. Un alt studiu, efectuat în SUA, pe 2,8 milioane de doze administrate personalului militar, a raportat 23 de cazuri de miocardită sau pericardită. Aceste tipuri de reacţii adverse pot să apară mai frecvent la adolescenţii și tinerii de sex masculin în prima săptămână după administrarea primei doze de vaccin.
  3. Sindromul Guillain-Barré și paralizia Bell (afecţiune neurologică manifestată prin amorţeli sau paralizii ale membrelor inferioare și superioare, dar și ale feţei) sunt mai frecvent corelate cu vaccinurile care se bazează pe utilizarea de vectori adenovirali (Astra-Zeneca și Johnson&Johnson). Un studiu efectuat în Europa, pe 51 de milioane de vaccinări, a raportat 227 de cazuri.
  4. Evenimente trombotice sau hemoragice (apariţia de cheaguri de sânge sau sângerări) sunt mai frecvent corelate cu vaccinurile care se bazează pe utilizarea de vectori adenovirali (Astra-Zeneca și Johnson&Johnson). Un studiu cu privire la evenimentele trombotice secundare apărute după administrarea vaccinului Astra-Zeneca, efectuat în Danemarca, a raportat o incidenţă ușor crescută a cazurilor de tromboză faţă de populaţia generală, motiv pentru care la 15 martie 2021 unele ţări din Europa au decis întreruperea administrării acestui tip de vaccin. Un alt studiu, efectuat în Marea Britanie, pe 291 de milioane de vaccinări, de această dată cu vaccinurile Pfizer și Astra-Zeneca, după prima doză, a raportat că la cei trecuţi prin boală sângerările apar de 3 ori mai frecvent, cheagurile venoase apar de 8 ori mai frecvent, accidentul vascular cerebral apare de 2 ori mai frecvent și infarctul de miocard apare de trei ori mai frecvent decât la cei vaccinaţi.

Studiile privind efectele post vaccinale anti-SARS-CoV-2 sunt încă în desfășurare. Scopul final vizează oprirea pandemiei, urmărind beneficiile, dar și reacţiile adverse, cu cât mai puţine victime umane. Vaccinurile nu vor pune imediat capăt pandemiei de coronavirus. Probabil că vom trăi cu acest virus în următorii ani. Însă vaccinurile reprezintă o parte esenţială a strategiei de reîntoarcere la normalitate.

Bianca Voinescu este medic specialist boli infecţioase, Spitalul Clinic „Dr. Victor Babeș“, București.

Bibliografie

  1. Emanoil Ceaușu (coord.), Tratat de boli infecţioase, Editura Medicală, București, 2020.
  2. Michelle Sholzberg, Grace H. Tang, Hassan Rahhal, Masaad AlHamzah et al., „Effectiveness of therapeutic heparin versus prophylactic heparin on death, mechanical ventilation, or intensive care unit admission in moderately ill patients with covid-19 admitted to hospital: RAPID randomised clinical trial“, în The BMJ vol. 375, p. 2400, 14 oct. 2021, https://www.bmj.com/content/375/bmj.n2400.
  3. Kathryn M. Edwards, Walter A. Orenstein, „COVID-19: Vaccines to prevent SARSCoV-2 infection“, Up to Date, 22 oct. 2021, https://www.uptodate.com/contents/covid-19-vaccines-to-prevent-sars-cov-2-infection?search=vaccination%20&source=search_result&selectedTitle=3~150&usage_type=default&display_rank=3.

Colecţia de articole cu contribuţii despre vaccin semnate de medici

(actualizare zilnică)

Articolele din secţiunea medicală a seriei de mai jos au fost revizuite de prof. univ. dr. Cristian Apetrei, care activează în Departamentul Boli Infecţioase și Microbiologie, Școala de Medicină și Școala Doctorală de Sănătate Publică, Universitatea Pittsburgh, PA, SUA, și de dr. Costel Atanasiu, virusolog, fost cercetător la Wistar Institute, Philadelphia, SUA.

Discutăm despre implicaţiile spirituale ale acestei măsuri de sănătate publică împreună cu:

Ekaterina Goncharova | Getty Images
Exit mobile version