Lucian Mihăilă

Observ adesea că, în faţa deciziilor care ne pot schimba traiectoria vieţii, zăbovim mai mult decât de obicei, suspendaţi între „ce este” și „ce ar putea fi”. Nu de puţine ori ezitarea vine la pachet cu nopţi nedormite, stres acumulat și o neliniște surdă.

Ni se întâmplă tuturor: simţim căldura unei cântări sau liniștea unei rugăciuni și avem impresia că dragostea lui Dumnezeu este acolo, vie și aproape. Dar dragostea adevărată nu se oprește la emoţie. Ea cere să se manifeste concret, modelând alegerile și acţiunile din viaţa de zi cu zi.

„Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc” (Proverbele 8:17).