Biserică

În cazul popularului conflict dintre biserică și tineri, nu e posibilă decât o singură concluzie. Nu e greu de aflat ce ne lipsește. E greu de acceptat. Și de-o parte, și de cealaltă.

Modul în care este crescut un copil din perspectiva educaţiei religioase poate avea impact asupra practicării închinării. De aceea se vorbește astăzi despre problema neimplicării tinerilor în viaţa religioasă sau despre bisericile lipsite de copii și tineri. Fundamentul pe care se așază religia în viaţa unui copil sau a unui tânăr este esenţial. Rezumarea strict...

„Căderea în păcat a perturbat totul, inclusiv creierul” – un adevăr pe care trebuie să-l recunoaștem pentru ca biserica să poată răspunde constructiv nevoilor celor care suferă de boli mintale.

Încercând să descrie o biserică moartă precum cea pe care a fost chemat să o slujească, pastorul Chris Lewis folosește imaginea unei mașini răsturnate în șanţ, acoperită de iarbă, cu motorul nefuncţional și câteva cadavre în portbagaj.

Schimbarea socială nu se implementează deci prin intermediul politicului, pentru că politicul nu are acces la rădăcinile culturii unei societăţi.

Istoria protestantismului este în cele din urmă o reflexie a luptelor naturii umane. Ne străduim să ne lăsăm conduși de Dumnezeu, dar tendinţa noastră de a merge în direcţia opusă explică multe dintre contradicţiile pe care le trăim. De-a lungul celor peste 500 de ani de la protestul lui Luther, protestantismul s-a diversificat continuu, iar unii...

O legendă urbană spune că Biserica s-a opus cu vehemenţă disecţiei pe cadavre prin decrete medievale de interdicţie sau de limitare a acestei practici. Biserica ar fi frânat, astfel, dezvoltarea medicinei și a chirurgiei. Istoria infirmă însă această percepţie.

Biserica se referă la nevoia noastră de comuniune, de a învăţa să avem părtășie cât încă suntem aici pe pământ și la slujirea celor din jurul nostru.

Oare ce simte Iisus astăzi, când privește la biserică, dacă omul, o fiinţă creată, limitată și la rândul ei păcătoasă, este dezamăgit când privește la ea?

Cum se face că religia nu mai este percepută ca un aspect important în definirea propriei identităţi? Privind fenomenul din perspectiva procesului de secularizare, tendinţele actuale ar părea uşor de înţeles şi explicat.

Umorul de situaţie al lui Ion Luca Caragiale, descris prin replica cetăţeanului turmentat „Eu cu cine votez?“1, capătă în societatea recentă un caracter tragico-dramatic. Întrebarea care o precedă interoghează sensul actului electiv manifestat prin vot liber, universal, egal și secret: De ce să votez?

Nu mediul sau circumstanţele, ci concepţia cu privire la semnificaţia vieţii este fundamentală pentru cursul vieţii pe care o trăim. Viaţa rămâne tributară valorii pe care o are în oglinda minţii. Modul în care trăim este mesagerul vizibil al omului interior, invizibil. Orice formă de faptă se naște din credinţă și orice formă de credinţă...

În miezul frământărilor polarizante legate de mediu, creștinii s-au trezit prinși în tensiunea dintre convingerea că mediul se va degrada continuu, ca semn al iminentei Apocalipse, și necesitatea de a avea un comportament proactiv în protejarea mediului.

„S-ar fi zis că trăiam ca într-o poveste cu zâne. Şi lucrul cel mai minunat era că ştiam, oricât de greu de crezut ar părea asta, că povestea era adevărată. Nimic din greutatea detenţiei nu mă atingea. Frica de necunoscut nu mă mai tulbura şi nici faptul că, după trei zile de la arestare, nimeni...

Vorbind despre condiţia umană cu un umor autocritic și poate autoironic, unul dintre popularele cântece gospel americane rezumă o nefericită combinare a reperelor în viziunea creștină. Titlul imnului este „This Old House” („Casa cea veche”) și în esenţă afirmă: „Nu ne permitem să reparăm casa cea veche” întrucât „mergem acasă la Domnul.”

Separarea bisericii de stat este întâmpinată cu entuziasm de către cei care apreciază libertatea de conștiinţă. Dar această separare poate avea și ramificaţii mai puţin fericite.

În luna noiembrie 2014, Smithsonian Magazine a inclus-o în topul celor 100 cele mai semnificative personalităţi americane ale tuturor timpurilor și pe Ellen White, cofondatoarea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

„Asemenea sclaviei și apartheidului, sărăcia nu este naturală. Este ceva produs de om și ceva ce poate fi învins și eradicat prin acţiunea fiinţelor umane. (...) Învingerea sărăciei nu este un act de caritate. Este un act de dreptate.”[1] (Nelson Mandela)

Occidentul se uită astăzi cu greu la cei de la care a primit acel set de valori care i-a prescris masiv cultura. Noi avem catedrale goale și biserici preschimbate în terenuri de sport. Ei încă își pierd viaţa pentru credinţa lor, ca în timpul bisericii primare.

Peste trei sferturi din populaţia României se consideră persoane religioase. Cum se manifestă această identitate religioasă la nivelul atitudinii faţă de biserica majoritară, dar și la nivelul atitudinii faţă de cultură, în general, aflăm din Barometrul Actualităţii Românești, realizat de INSCOP Research, la comanda Laboratorului de Analiză a Războiului Informaţional și Comunicare Strategică (LARICS), din...

Metafora bisericii-spital este atât de populară în mediul neoprotestant, încât face ca ipocrizia participanţilor la serviciile divine să iasă și mai mult în evidenţă. Așa obișnuiam să cred, până într-o zi, în care am putut să văd, cu ochii mei, opusul.