Biserică

Pentru cei familiarizaţi cu rolul jucat de către Constantin cel Mare în evoluţia creștinismului, libertatea religioasă acordată creștinilor reprezintă elementul de referinţă care l-a recomandat să fie inclus în calendarul sfinţilor. Însă, partitura pe care a reprodus-o a fost de fapt un cântec de sirenă pe care suntem nevoiţi să îl interpretăm și astăzi.

În tinereţe, am urmat cursurile unei universităţi din Brisbane, Australia, care se afla la două ore distanţă de casă. Aveam o prietenă în oraș și rămâneam uneori la ea, pentru a evita să fac naveta în fiecare zi.

Care este motivul meu de a mă alătura unei biserici sau de a rămâne într-o biserică? De ce vreau să transfer moștenirea mea spirituală copiilor mei, de ce îmi invit prietenii la biserică? Sau ce motive am când zic „nu” în faţa oricăror invitaţii legate de biserică?

În anul 1961, Londra este locul de debut al piesei de teatru „Luther”, scrisă de John Osborne (1929-1994). Autorul nu-şi propune redarea vieţii lui Luther din punct de vedere istoric, iar întreaga piesă e doar un pretext pentru promovarea ideilor ce frământau mintea de căutător disperat a lui Osborne.

„Am părăsit biserica, dar nu și credinţa." Acesta pare a fi mottoul tot mai des utilizat în societatea secularizată de astăzi. Milenialii sunt primii care spun aceasta, dar nu și singurii. O scrisoare trimisă către o biserică abandonată impresionează prin conţinut, sensibilizează prin mesaj și avertizează bisericile de pretutindeni să ia în serios apelul.

Îmi amintesc și acum cât de mult m-a intrigat Cocoșatul de la Notre-Dame, filmul de animaţie produs de Disney. Nu mi-a atras atenţia cocoșatul care se legăna pe frânghie și nici povestea confruntării sale cu răul, ci rolul jucat în toată această istorie de biserica Notre-Dame. Esmeralda este nevoită să fugă, pentru a evita să...

„Mă interesează Iisus, nu o biserică.” Am auzit acest lucru de multe ori și chiar m-am surprins vorbind astfel în anumite perioade din viaţa mea.

În cazul popularului conflict dintre biserică și tineri, nu e posibilă decât o singură concluzie. Nu e greu de aflat ce ne lipsește. E greu de acceptat. Și de-o parte, și de cealaltă.

Modul în care este crescut un copil din perspectiva educaţiei religioase poate avea impact asupra practicării închinării. De aceea se vorbește astăzi despre problema neimplicării tinerilor în viaţa religioasă sau despre bisericile lipsite de copii și tineri. Fundamentul pe care se așază religia în viaţa unui copil sau a unui tânăr este esenţial. Rezumarea strict...

„Căderea în păcat a perturbat totul, inclusiv creierul” – un adevăr pe care trebuie să-l recunoaștem pentru ca biserica să poată răspunde constructiv nevoilor celor care suferă de boli mintale.

Încercând să descrie o biserică moartă precum cea pe care a fost chemat să o slujească, pastorul Chris Lewis folosește imaginea unei mașini răsturnate în șanţ, acoperită de iarbă, cu motorul nefuncţional și câteva cadavre în portbagaj.

Schimbarea socială nu se implementează deci prin intermediul politicului, pentru că politicul nu are acces la rădăcinile culturii unei societăţi.

Istoria protestantismului este în cele din urmă o reflexie a luptelor naturii umane. Ne străduim să ne lăsăm conduși de Dumnezeu, dar tendinţa noastră de a merge în direcţia opusă explică multe dintre contradicţiile pe care le trăim. De-a lungul celor peste 500 de ani de la protestul lui Luther, protestantismul s-a diversificat continuu, iar unii...

O legendă urbană spune că Biserica s-a opus cu vehemenţă disecţiei pe cadavre prin decrete medievale de interdicţie sau de limitare a acestei practici. Biserica ar fi frânat, astfel, dezvoltarea medicinei și a chirurgiei. Istoria infirmă însă această percepţie.

Biserica se referă la nevoia noastră de comuniune, de a învăţa să avem părtășie cât încă suntem aici pe pământ și la slujirea celor din jurul nostru.

Oare ce simte Iisus astăzi, când privește la biserică, dacă omul, o fiinţă creată, limitată și la rândul ei păcătoasă, este dezamăgit când privește la ea?

Cum se face că religia nu mai este percepută ca un aspect important în definirea propriei identităţi? Privind fenomenul din perspectiva procesului de secularizare, tendinţele actuale ar părea uşor de înţeles şi explicat.

Umorul de situaţie al lui Ion Luca Caragiale, descris prin replica cetăţeanului turmentat „Eu cu cine votez?“1, capătă în societatea recentă un caracter tragico-dramatic. Întrebarea care o precedă interoghează sensul actului electiv manifestat prin vot liber, universal, egal și secret: De ce să votez?

Nu mediul sau circumstanţele, ci concepţia cu privire la semnificaţia vieţii este fundamentală pentru cursul vieţii pe care o trăim. Viaţa rămâne tributară valorii pe care o are în oglinda minţii. Modul în care trăim este mesagerul vizibil al omului interior, invizibil. Orice formă de faptă se naște din credinţă și orice formă de credinţă...

În miezul frământărilor polarizante legate de mediu, creștinii s-au trezit prinși în tensiunea dintre convingerea că mediul se va degrada continuu, ca semn al iminentei Apocalipse, și necesitatea de a avea un comportament proactiv în protejarea mediului.

„S-ar fi zis că trăiam ca într-o poveste cu zâne. Şi lucrul cel mai minunat era că ştiam, oricât de greu de crezut ar părea asta, că povestea era adevărată. Nimic din greutatea detenţiei nu mă atingea. Frica de necunoscut nu mă mai tulbura şi nici faptul că, după trei zile de la arestare, nimeni...