Paște

Niciun istoric serios nu se îndoiește de faptul că Iisus a trăit în primul secol în Palestina și a murit crucificat. Controversele încep când este luată în discuţie învierea.

„Atunci toţi ucenicii L-au părăsit și au fugit." Cu doar câteva cuvinte, evanghelistul Marcu deschide cititorilor săi perspectiva unui abis cunoscut: îndoiala. Nu durează însă mult și, același evanghelist al acţiunii arată cum această îndoială devine, paradoxal, primul pas spre o credinţă de nezdruncinat.

Într-o izbutită traducere românească al cărei autor îmi este necunoscut, poetul César Vallejo scria într-un poem al său: „Un om cerșește-un codru uscat de pâine, / Altul culege din gunoi hrana de mâine, / Un altul zace-n frig, tușește, scuipă sânge. / Pot eu vorbi de Infinit lumii ce plânge?”

Patimile şi învierea lui Iisus Christos sau Paştele creştin se individualizează cu uşurinţă în tabloul aglomerat al credinţelor şi ideilor religioase universale. În niciun alt sistem religios nu se regăseşte ideea sacrificării unei persoane divine ca intermediar unic şi suficient prin care Dumnezeu se apropie de om şi omul se apropie de Dumnezeu.

Privită în ansamblu, această întrebare sună ca un strigăt de durere, ieșit din străfundul fiinţei umane în mijlocul întunericului incertitudinilor și al îndoielilor. Însă în această întrebare stă concentrat de fapt un ciorchine de întrebări. Ne vom opri asupra celor esenţiale și de folos pentru a ne deschide mintea, în lumina învăţăturilor Celui ce deţine...

Pentru unii învierea lui Iisus Christos este un eveniment simbolic, iar pentru alţii subiectul nu are importanţă, pentru că revenirea la viaţă este imposibilă din punct de vedere ştiinţific. Totuşi, creştinismul afirmă că Iisus este viu, deşi a fost răstignit şi a murit.

În zilele morţii şi învierii lui Iisus Christos au avut loc cel puţin alte zece evenimente, bulversante pentru orice şedinţă de redacţie, pentru că aduceau în prim plan, într-un interval foarte scurt de timp, dimensiuni şi domenii diferite, fapte unicat cu implicaţii istorice. 

Poveștile de dragoste au abilitatea de a ne cuceri prin detaliile unei frumuseţi mereu proaspete, de a umbri incertitudinile legate de trăinicia lor, de a introduce pe ușa din faţă speranţa că, într-o zi, vom trăi și noi scenariul uneia dintre ele și că semnătura eternităţii va rămâne lizibilă pe el.

A fost moartea lui Iisus sfârșitul unei vieţi extraordinare sau doar începutul unei vieţi fără de sfârșit pentru cei care cred în El? Cât timp...

Ideile creștinismului devin tot mai puţin plauzibile, susţine autorul Richard Tarnas într-una din cărţile sale, care oferă o privire de ansamblu asupra gândirii occidentale. Pentru Tarnas, existenţa lui Iisus din Nazaret, „petrecută cu două milenii mai devreme într-o naţiune primitivă și obscură”, nu mai poate fi luată în serios. Vorbind despre moartea lui Iisus, Tarnas...

De-a lungul secolelor, sacrificiul lui Dumnezeu-Fiul și planul divin al salvării omului au creat mai multe dileme și crize și au ridicat mai multe întrebări decât ne-am putea imagina. Iar răspunsurile oferite au dezvăluit mai multe implicaţii ale crucii (și ale istoriei trăite înainte și după ea) decât ne-am obișnuit să credem că există, fie...

Socrate este înconjurat de discipoli în ziua morţii, dar discută senin cu ei despre nemurire. Iisus însă, cu doar câteva ore înainte de moarte, Își roagă discipolii să nu Îl lase singur. Socrate bea cupa cu otravă grabnic și bucuros, fără spaimă sau îndoieli, în timp ce Iisus, tulburat, Îi cere Tatălui să îndepărteze, dacă...

Iisus Hristos este cu siguranţă cea mai fascinantă și mai controversată persoană din istoria umanităţii, dacă privim la modul în care a fost înţeles de-a lungul istoriei gândirii creștine. Dar cum S-a înţeles Iisus pe Sine?

„Nu este oare atât de trist că ne putem aminti de orice altceva în afară de Hristos și că nu uităm nimic atât de ușor cum Îl uităm pe Acela de care ar trebui să ne amintim?” (Charles Spurgeon)

„Numai Dumnezeu are voie să mă trezească.” (Eric-Emmanuel Schmitt)

Învierea lui Hristos este evenimentul care oferă adevărata speranţă istoriei omenirii și naturii afectate de păcat.[1]

„Cine umblă în întuneric și n-are lumină să se încreadă în Numele Domnului și să se bizuie pe Dumnezeul lui!” (Isaia 50:10)

În timpurile biblice, se numea judecător acela care judeca procesele dintre oameni (Exodul 18:21-26), ca și astăzi. Anumiţi judecători mai proeminenţi, în secolele care s-au scurs de la moartea lui Iosua și până la înfiinţarea regatului Israel, au fost în același timp și duci, voievozi, cneji, care au condus diverse triburi evreiești la luptă împotriva...

Sfânta Scriptură Îl numește pe Iisus: „Domnul”, adică Stăpânul. Acesta este un titlu de respect pe care sclavii, în Antichitate, îl dădeau stăpânilor lor; subordonaţii se adresau astfel superiorilor lor; miniștrii – faţă de suveranii lor; chiar și soţiile, faţă de soţii lor; fiicele, faţă de taţi; fraţii, faţă de fratele mai mare sau faţă...

Mântuirea nu este un concept descoperit odată cu creștinismul. În sens larg, mântuirea înseamnă salvare de orice pericol, sau din orice situaţie adversă.[1]

Pentru cel care acceptă ca reală consemnarea biblică despre viaţa lui Iisus, miza este alegerea unui răspuns faţă de gestul Mântuitorului de a-Și oferi viaţa. Ce înseamnă să primești jertfa lui Iisus? Cum ni se aplică ea nouă? În ce fel devine ea parte a vieţii noastre?