De ce să le pese creștinilor de mediul înconjurător
„Știinţa și religia sunt două dintre cele mai puternice forţe de pe Pământ și ar trebui să se reunească pentru a salva Creaţia.” (Harvard Wilson)
Uitaţi de oameni, dar nu și de inima Lui
Într-o lume marcată de nedreptăţi și indiferenţă, exemplul lui Iisus Hristos definește iubirea aproapelui și rămâne reperul iubirii active, care se apleacă asupra celor marginalizaţi, restabilind demnitatea și valoarea fiecărei fiinţe.
Generozitatea: chipul liber al dragostei
Ni se întâmplă tuturor: simţim căldura unei cântări sau liniștea unei rugăciuni și avem impresia că dragostea lui Dumnezeu este acolo, vie și aproape. Dar dragostea adevărată nu se oprește la emoţie. Ea cere să se manifeste concret, modelând alegerile și acţiunile din viaţa de zi cu zi.
Kate Lindsay: când visul este mai mare decât dificultăţile
Anul 1870. Kate Lindsay stătea în faţa profesorului de greacă pentru cel mai important examen din viaţa ei.
Sabia Domnului și sabia lui Ghedeon
De ce au strigat cei 300 de oameni ai lui Ghedeon „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!” (Judecători 7:20) în timp ce înconjurau oastea uriașă a madianiţilor și a aliaţilor lor? Nu ar fi fost suficient „sabia Domnului”? La urma urmei, Scriptura vorbește despre „Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte” (Psalmii...
Care este planul lui Dumnezeu pentru mine?
Mulţumesc de întrebare! Este frumoasă și provocatoare, dar nu-ţi pot oferi o reţetă, deoarece reţetele sunt personalizate.
Confesiune: în căutarea scopului ultim
Este important să ai un scop în viaţă, dar nu este suficient. Contează enorm care îţi este scopul.
Ca să-mi isprăvesc alergarea
Rost, rostire, rostuire... „rostul” românesc și derivatele lui. Un cuvânt mai generos în limba noastră decât sinonimele „sens”, „scop”, „semnificaţie”, după cum îl prezintă Constantin Noica în volumul din 1970, Rostirea filosofică românească.[1]
Scopul care apare când îl atingi
Îmi place să privesc în urmă. Când sunt pe munte, poate fi și un pretext ca să mă odihnesc, însă o fac și ca să văd pe unde am trecut, cât am urcat.
O poveste despre imperfecţiune și har
Uneori cred că m-am născut cu o lupă în mână. Una prin care scrutez critic tot ce fac și ce spun și care augmentează necruţător fiecare imperfecţiune.
Franz Hasel | Arma îngerului păzitor
În cele mai grele momente ale vieţii, Franz Hasel s-a rugat: „Doamne, dacă voi fi atacat, nu voi avea niciun mijloc de apărare. Va trebui să mă încred în Tine. Viaţa mea e în mâinile Tale.“
Doctor în comunism
Este ușor să remarci curajul într-o lume în care lașitatea și obedienţa sunt la ele acasă. Unde cuvântul altuia, susţinut de o bâtă, este acceptat fără a fi pus la îndoială. Și în momentul acela, o persoană care se opune, care vede situaţia altfel și are curajul să se ridice și să vorbească devine vizibilă,...
Cum să transformi rugăciunea într-un dialog cu Dumnezeu
Vrei să te rogi, dar nu știi de unde să începi? Iată un ghid util care să te ajute în această călătorie a rugăciunii.
„De ce alţii Îl iubesc pe Iisus altfel decât noi?”
Viaţa de credinţă este frumoasă doar atunci când este vie și când bucuria de a fi împreună cu ceilalţi la închinare devine contagioasă.
Sunetele spun slava lui Dumnezeu
Anul 1685 a oferit lumii doi dintre cei mai mari compozitori ai ei: Johann Sebastian Bach și Georg Friedrich Händel. Prezenţa marilor subiecte biblice în capodoperele creaţiei lor nu...
Poduri înșelătoare și rugăciuni mai bune
Punţile par să fi fost pentru români emblema stresului existenţial. În faţa unei situaţii-limită, românul, în înţelepciunea sa populară, recomandă chiar și un pact cu diavolul, dar, spune tot românul, doar până se trece „puntea”.
Când tot ce îţi rămâne este rugăciunea
„Tot ce pot face este să mă rog și să sper.” Cu aceste cuvinte am încheiat un articol despre infertilitate. După ani de căsnicie fără niciun semn de sarcină, am făcut unul dintre puţinele lucruri pe care le puteam face pentru a procesa ideea că soţia mea și cu mine s-ar putea să nu avem...
Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!
M-am născut într-o familie adventistă. Asta însemna destul de multe, inclusiv sentimentul că propria tradiţie religioasă reprezintă singurul adevăr.
Cred în Dumnezeu și când tace
Nu am avut experienţa unei convertiri cu tunete și fulgere, ci mai degrabă Dumnezeu mi S-a descoperit ca „un susur blând și subţire“. (1 Împăraţi 19:12).
Cum te protejezi cu adevărat de manipulatorii religioși
ă devenim mai sceptici sau mai atenţi atunci când avem de-a face cu mesaje religioase pare a fi prima măsură la care apelăm pentru autoapărare. Însă, atunci când este absolutizat, scepticismul mai degrabă ne izolează decât să ne protejeze. Ce fel de protecţie este cu adevărat eficientă?
De ce există suferinţa?
Poate că nu-ţi dai seama, dar suferinţa ta face parte dintr-o mare dramă care se desfășoară de milenii pe scena lumii noastre.
