Insomnia și pasărea lui Dumnezeu

Carolynn Yakush a moștenit de la bunicii ei cehoslovaci gustul pentru viaţa bună, iar de la mamă și din școlile creștine în care a învăţat, interesul pentru credinţă. Dar dorinţa după bani și o viaţă de lux a eclipsat, pentru mulţi ani, preocupările ei spirituale și religioase. Totuși, într-o bună zi, aproape fără să se...

Creștinii și povara îngrijorării

„Îngrijorarea nu golește ziua de mâine de mâhnire. Doar secătuiește ziua de astăzi de tăria ei”, spunea Corrie ten Boom, reliefând astfel un adevăr pe care ar trebui să și-l amintească toţi creștinii  încovoiaţi sub povara îngrijorării.

Invazia conspiraţiilor

Eliberarea de sub tirania conspiraţiilor se realizează printr-o informare adecvată şi echilibrată. Însuşi Iisus spunea că adevărul ne va face liberi.

Imaculata preconcepţie | Cine, ce știe cu adevărat despre creștini?

Statistici recente, vehiculate de presa internaţională, construiesc în mod perseverent o imagine tot mai negativă a creștinului și a creștinismului. Cât de fondată este această imagine și cum ar trebui să o trateze cei vizaţi de ea?

Pe urmele lui Iisus cel istoric: beneficii și pericole

Creștinismul ori este istoric, ori nu e. El pretinde că „Dumnezeu a acţionat decisiv în istorie, dezvăluindu-Se în evenimente externe, specifice, atestate în Scripturile Vechiului și Noului Testament”. Cel mai important din aceste evenimente a fost venirea lui Iisus ca Mesia, Hristosul Salvator. Cititorul obișnuit al Bibliei se raportează la informaţiile istorice de pe paginile ei...

Cum ne ajută rugăciunea de calmare în gestionarea emoţiilor vulcanice?

„Eu locuiesc în locuri înalte și în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite.” (Isaia 57:15)

Sufletul? O gură de aer!

„Sufletul” este un termen cu totul special. Din lipsă de spaţiu, nu-l tratăm aici filosofic sau știinţific, ci exclusiv în contextul teologiei biblice. Ba încă limităm și mai mult abordarea: numai din punct de vedere lingvistic, pe scurt.

Credinţa incognito și rateurile corectitudinii politice

Apelul lui Ioan Botezătorul – „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia Cerurilor este aproape!” – reușea să aducă evreii „din Ierusalim, din toată Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului” în deșertul unde predica profetul, pentru a-și mărturisi păcatele și a fi botezaţi. La două mii de ani distanţă, îndemnul „pocăiţi-vă” e îngropat sub un munte de asocieri peiorative.

Caz închis. După 32 de ani

„Chiar dacă ești întemniţat pe viaţă, tot e o perioadă scurtă. După care urmează revenirea lui Iisus. Trebuie să faci tot ce poţi mai bine în situaţia în care te afli.“ (Lindy Chamberlain)

Comoara ascunsă la vedere

Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găsește, o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără ţarina aceea. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Și, când găsește un mărgăritar de mare preţ, se duce de...

„Analfabeţi în materie de moarte.” Omul modern și pregătirea pentru o moarte „bună”

Suntem mai puţin familiarizaţi cu moartea decât oricare altă generaţie din istorie, iar acest lucru se reflectă atât în modul în care ne trăim viaţa, cât și în stângăcia cu care gestionăm momentele nedorite ale despărţirii de cei dragi.

Medalia de aur pentru locul patru

„Pilda semănătorului“ pare a fi cheia tuturor celorlalte pilde rostite de Iisus. Nu e tainică și nici parolată. Ci, pur și simplu, de la ea se pleacă. Dumiriţi și nu prea, apostolii și toţi cititorii de azi ai pildei sunt întrebaţi de Iisus Christos: „Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?“...

Tăcerea lui Dumnezeu

Renee James[1] avea 18 ani când a încetat să se mai roage. Dacă Dumnezeu tăcea, avea să tacă și ea. Se rugase ani în șir pentru vindecarea fraţilor ei, Sean și Niall, care sufereau unul de autism și celălalt de sindrom Down. Și niciun rezultat.

De 8 martie, despre mama și saga unei moșteniri nepieritoare

Nu am încă un an și jumătate și privesc încruntată spre fotograful necunoscut, cuibărită confortabil în braţele mamei. Mama are 21 de ani și câteva săptămâni și un zâmbet cald, abia schiţat, care topește în siguranţa lui toate fricile lumii.

Destinul credinţei în secolul al XXI-lea

Fizicianul și autorul britanic Paul Davies prevede un viitor în care nevoia de ghidare spirituală va fi mai puternică decât oricând, dar în același timp consideră că „orice religie care refuză să îmbrăţișeze descoperirile știinţifice nu va supravieţui în secolul al XXII-lea”1.

Acatistul – Pentru cine să ne ridicăm în picioare?

Jurnalul online al motorului de căutare Google ne descoperă că, pentru internauţii români, cel mai de interes subiect din domeniul religios în 2019 a fost rugăciunea.1

Supraaglomeraţi. De la cauze la soluţiile unei probleme cronicizate

Sleit de puteri, într-o luptă acerbă cu cronometrul, copleșit în mare parte din timp – iată o descriere în care se regăsesc tot mai mulţi creștini. Atunci când criza de timp a devenit noua normalitate, poate că avem nevoie de ceva mai mult decât de cunoașterea tehnicilor de gestionare a timpului.

Ce este rugăciunea?

Căile prin care dumnezeirea Se descoperă sunt Biblia, Iisus Hristos, natura și conștiinţa. Rugăciunea nu este revelatoare. Dacă nu este revelatoare nici pentru om, nici pentru Dumnezeu, ce este atunci rugăciunea?

Iisus, o nădejde mai bună

Cultul sfinţilor este o tradiţie foarte veche în creștinism. Numeroși creștini nu-și pot concepe religia fără apelul la sfinţi, cărora le cer povăţuire, ocrotire, vindecare și mijlocire.[1] Mai puţin preocupaţi de corectitudinea teologică, oamenii căută compania sfinţilor din pricina solitudinii, nevoilor, bolilor, temerilor, vinovăţiilor, dezamăgirilor.

Prioritate sau exclusivitate? Cui se roagă personajele Bibliei?

Miza identificării destinatarului rugăciunii este extrem de importantă și poate fi simplu indicată prin întrebarea: Ne putem aștepta ca rugăciunile să fie ascultate indiferent cui le adresăm?

Lecţiile visurilor frânte

„Dumnezeu este bun!”, spunem adesea. Mai ales atunci când, după ce ameninţa să derapeze primejdios, viaţa intră din nou în matca ei. Ce rămâne de spus (și mai ales de făcut) atunci când cele mai dragi visuri ale noastre ajung doar o mână de cioburi, pe care nimic nu le mai poate lipi?