Cultură

Cu ani în urmă, am căutat să răspund într-un editorial ST la întrebarea: „Cât să crezi din ceea ce citești?” În ultimul timp, mă încearcă tot mai des o altă întrebare: „Cât din ceea ce credem am citit?”

Dintre sute de colinde compuse și cântate de Crăciun, unul a reușit nu doar să supravieţuiască mai bine de două secole, ci și să-și transmită mesajul de speranţă în toate colţurile lumii.

Cărţile pentru copii și desenele animate ascund mai mult decât poveţe de viaţă, de moralitate sau mesaje precum: „Binele triumfă întotdeauna asupra răului." Unele dintre acestea au conotaţii politice, sociale și istorice, în vreme ce altele ascund mesaje subliminale cu tentă sexuală, discriminatorie sau chiar malefică.

„Și cine poate să spună omului ce va fi după el sub soare?” (Eclesiastul 6:12)

Îţi place acum, dar te va înnebuni mai târziu. E muzica aceea care te delectează în primele ocazii în care o asculţi, după care nu mai reușești să ţi-o scoţi din minte. Realizezi că te-a acaparat abia atunci când începi să o fredonezi, fără să conștientizezi în diverse contexte.

Pe rând asistent universitar (matematică), businessman prolific, apoi cineast cu producţii apreciate internaţional și, mai nou, scenarist de film, Attila Pelli și-a descoperit vocaţia în 2018, când timpul i s-a oprit în loc privind o statistică.

Iubesc cărţile așa cum iubesc oamenii, iar dacă sunt sinceră cu mine însămi, uneori găsesc în compania cărţilor puţin mai mult confort decât în preajma semenilor mei.

„Niciun om nu poate fi numit neprietenos dacă Îl are pe Dumnezeu și are compania cărţilor bune.” (Elizabeth Barrett Browning, poetă britanică)

Nu voi putea separa niciodată gustul copilăriei de cel al cărţilor. S-au amestecat așa cum o fac culorile din ţesături, într-o devălmășie de real și himeric, de dulce și amar, de bucurie și vinovăţie.

„Un cititor trăiește o mie de vieţi înainte de a muri, a spus Jojen. Omul care nu citește niciodată nu trăiește decât una.” (George R.R. Martin)

Cititorul care plonjează în labirintul de hârtie și cerneală al filelor de carte și savurează fiecare cuvânt pare să fie pe cale de dispariţie.

Istoria nu arată ca în filmele de la Hollywood. Oricât de truistică ar putea suna afirmaţia, ea încă este o surpriză, cel puţin parţială, pentru mulţi, care își imaginează că, deși istoria nu e chiar ca în filme, e totuși destul de aproape de reprezentările dramatice.

„Școala este locul în care copiii învaţă că trebuie să citească. Acasă este locul în care învaţă să se îndrăgostească de citit”[1], concluzionează autoarele unui ghid pentru cultivarea plăcerii de a citi la copii de toate vârstele. Este evident că un copil care beneficiază de resurse și de modele bune de urmat poate deveni pasionat...

„Nu-mi pot aminti cărţile pe care le-am citit mai mult decât mesele pe care le-am mâncat; chiar și așa, ele m-au făcut.” (Ralph Waldo Emerson)

Poate că facem parte din comunitatea fără graniţe a cititorilor fascinaţi să colinde splendidele teritorii dintre copertele unei cărţi. Sau poate că obiceiul de a citi s-a fracturat cândva, sub greutatea urgenţelor și priorităţilor unei vieţi în care se respiră precipitat, sub tirania acelor de ceasornic. Putem însă reface oricând traseele acestei călătorii „de nicăieri...

La vârsta de 9 ani, micul Dante s-a îndrăgostit incurabil de Beatrice Portinari, o „domnișoară” cam de aceeași vârstă, a cărei imagine avea să-l urmărească pentru tot restul vieţii, inspirând unul dintre cele mai celebre personaje feminine ale literaturii universale.

„Întreaga lume admite fără ezitare sau dezacord că invenţia lui Gutenberg este, incomparabil, cel mai mare eveniment din istoria lumii profane.“ Mark Twain

Anul 1685 a oferit lumii doi dintre cei mai mari compozitori ai ei: Johann Sebastian Bach și Georg Friedrich Händel. Prezenţa marilor subiecte biblice în capodoperele creaţiei lor nu...

Renașterea carolingiană trebuie înţeleasă ca o „reformare și reconfigurare a tuturor popoarelor de sub domnia lui Carol, în vederea creării unui teritoriu creștin în structurile sale instituţionale, conduita morală și convingerile personale.“

La vârsta de 34 de ani a mișcat naţiunea americană printr-un discurs despre cel mai mare vis al său. La 35 de ani a fost laureat cu Nobelul pentru Pace. La 39 de ani și-a încheiat viaţa subit, lăsându-și visul moștenire generaţiilor următoare.

Alienarea individului în societatea urbană modernă este una dintre marile teme abordate critic de mulţi artiști.