Libertate religioasă

Martin Luther figurează printre marile personalităţi ale lumii noastre. Dintre personalităţile născute în Germania, doar Einstein, Bach și Beethoven îl depășesc pe Martin Luther ca notorietate.

„Pentru mine, creștinismul solicită încetarea muncii în cursul zilei de duminică. Este vorba despre mult mai mult decât a merge la Biserică”.Aceasta este declaraţia Celestinei Mba, concediată de către angajator pentru dorinţa ei de a avea duminica liberă în vederea participării la serviciile de închinare.

Henric al VIII-lea a declanşat un lanţ extraordinar de evenimente în anii 1530, când a ales să se desprindă de Biserica Romano-Catolică. Gestul lui, uluitor pentru acea vreme, l-a transformat în primul monarh european care a negat puterea papalităţii şi, totodată, în „Liderul suprem“ autoproclamat al bisericii din Anglia. Acest articol analizează de ce şi...

Doug Marlette realizează desenul animat cu papagalul Doris. Doris este pe cale să mănânce o ciocolată. Apoi aude: „Doris, sunt eu, conștiinţa ta! Lasă ciocolata.” Doris se uită în dreapta. Întreabă: „De unde știu că ești conștiinţa mea? Arată-mi ecusonul.” „Nu am un ecuson”, revine vocea. „Păi lasă  gluma, domnule! Știi ce poţi păţi dacă...

Indiferent ce se spune despre valoarea de predicţie a cuvintelor atribuite tradiţional lui Malraux: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, cert este că, după consumarea a aproape două decenii din acest secol, nu știm cu adevărat încotro ne îndreptăm.

Mărturisesc sincer că nu am luat în serios subiectul până când nu i-am auzit într-o seară vorbind pe această temă pe Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, și pe scriitorul Sorin Lavric.

În analele istoriei, secolul XX este secolul martirilor. Mai mulţi creștini au fost uciși pentru credinţa lor în acest secol decât în orice alt secol anterior.

Dacă privim sincer în jur și în noi înșine, descoperim că prăpastia dintre mentalitatea celor care apelează strict la rugăciune în detrimentul tratamentelor medicale și esenţa mentalităţii creștine nu este atât de adâncă pe cât pare. Însă ea rămâne o prăpastie.

O decizie administrativă a unei universităţi catolice din Statele Unite este un studiu de caz foarte relevant pentru a înţelege unul dintre cele mai actuale motive pentru care bisericile creștine eșuează în serviciul pe care îl aduc credincioșilor nepracticanţi din jurul lor.

În 1785, fondatorul american James Madison, foarte conștient de pericolele moștenite în alianţele religioase/politice ale Europei, care au generat conflicte și persecuţii constante timp de secole, scria: „În acest caz, religia fiecărui om trebuie lăsată pe seama... convingerilor și conștiinţei... Acest drept este, în natura sa, un drept inalienabil.”

Subiectul libertăţii de conștiinţă în istoria teritoriilor românești este unul delicat și paradoxal. Românilor le place să se considere o naţiune tolerantă, inclusivistă și ospitalieră.

Când reformatorul scoţian John Knox, discipolul lui Calvin, scria în 1560 în favoarea pedepsei cu moartea pentru eretici, el îl ataca mai ales pe Sebastian Castellio. John Knox nu știa atunci că îl ataca pe părintele ideii de libertate religioasă în creștinism.

Pe 28 august 2011 s-au împlinit 48 de ani de la faimosul discurs „I have a dream” (Am un vis), al lui Martin Luther King jr., faimosul pastor american.

Existenţa quakerilor și a baptiștilor în Rhode Island se datorează influenţei lui Roger Williams, care a susţinut cu hotărâre libertatea de conștiinţă.

Adventiștii consideră conceptul de libertate religioasă drept esenţial în misiunea lor. „Separarea dintre biserică și stat oferă cea mai bună ocrotire libertăţii religioase și este în conformitate cu declaraţia lui Iisus: «Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!» (Matei 22:21).“

Thomas Helwys a scris în 1611 cea mai timpurie mărturisire de credinţă baptistă și faimoasa sa lucrare „A Short Declaration of this Mistery of Iniquity“.

Pe continentul îmbătrânit de o religie irelevantă au apărut – pe lângă protestanţii luterani, calviniști și anglicani – arminienii.

Acea fatidică zi de 1 iunie 1660 nu era prima când Mary Dyer făcea drumul spre spânzurătoare. Data anterioară scăpase de moarte ca prin urechile acului.

Anabaptiștii reprezintă o ramură radicală a Reformei Protestante din secolul al XVI-lea, care milita pentru o reformă completă a bisericii.

Anglicanul James Madison, influenţat de prezbiterianul calvinist John Witherspoon, a colaborat cu baptiștii persecutaţi ai Virginiei pentru a impune conceptul libertăţii religioase și de...

În cartea „The Legacy of John Calvin“, David W. Hall împarte liderii în două categorii. Unii prevăd viitorul, iar ceilalţi îl schimbă. Calvin, spunea Hall, face parte din a doua categorie.