Libertate religioasă

În analele istoriei, secolul XX este secolul martirilor. Mai mulţi creștini au fost uciși pentru credinţa lor în acest secol decât în orice alt secol anterior.

Dacă privim sincer în jur și în noi înșine, descoperim că prăpastia dintre mentalitatea celor care apelează strict la rugăciune în detrimentul tratamentelor medicale și esenţa mentalităţii creștine nu este atât de adâncă pe cât pare. Însă ea rămâne o prăpastie.

O decizie administrativă a unei universităţi catolice din Statele Unite este un studiu de caz foarte relevant pentru a înţelege unul dintre cele mai actuale motive pentru care bisericile creștine eșuează în serviciul pe care îl aduc credincioșilor nepracticanţi din jurul lor.

În 1785, fondatorul american James Madison, foarte conștient de pericolele moștenite în alianţele religioase/politice ale Europei, care au generat conflicte și persecuţii constante timp de secole, scria: „În acest caz, religia fiecărui om trebuie lăsată pe seama... convingerilor și conștiinţei... Acest drept este, în natura sa, un drept inalienabil.”

Cea mai grea persecuţie însă, un adevărat război de exterminare a creştinismului, a avut loc pe o durată de zece ani (303-313), timp în care s-au succedat nouă împăraţi.

Subiectul libertăţii de conștiinţă în istoria teritoriilor românești este unul delicat și paradoxal. Românilor le place să se considere o naţiune tolerantă, inclusivistă și ospitalieră.

Când reformatorul scoţian John Knox, discipolul lui Calvin, scria în 1560 în favoarea pedepsei cu moartea pentru eretici, el îl ataca mai ales pe Sebastian Castellio. John Knox nu știa atunci că îl ataca pe părintele ideii de libertate religioasă în creștinism.

Pe 28 august 2011 s-au împlinit 48 de ani de la faimosul discurs „I have a dream” (Am un vis), al lui Martin Luther King jr., faimosul pastor american.

Existenţa quakerilor și a baptiștilor în Rhode Island se datorează influenţei lui Roger Williams, care a susţinut cu hotărâre libertatea de conștiinţă.

Adventiștii consideră conceptul de libertate religioasă drept esenţial în misiunea lor. „Separarea dintre biserică și stat oferă cea mai bună ocrotire libertăţii religioase și este în conformitate cu declaraţia lui Iisus: «Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!» (Matei 22:21).“

Thomas Helwys a scris în 1611 cea mai timpurie mărturisire de credinţă baptistă și faimoasa sa lucrare „A Short Declaration of this Mistery of Iniquity“.

Pe continentul îmbătrânit de o religie irelevantă au apărut – pe lângă protestanţii luterani, calviniști și anglicani – arminienii.

Acea fatidică zi de 1 iunie 1660 nu era prima când Mary Dyer făcea drumul spre spânzurătoare. Data anterioară scăpase de moarte ca prin urechile acului.

Anabaptiștii reprezintă o ramură radicală a Reformei Protestante din secolul al XVI-lea, care milita pentru o reformă completă a bisericii.

Martin Luther figurează printre marile personalităţi ale lumii noastre. Dintre personalităţile născute în Germania, doar Einstein, Bach și Beethoven îl depășesc pe Martin Luther ca notorietate.

Anglicanul James Madison, influenţat de prezbiterianul calvinist John Witherspoon, a colaborat cu baptiștii persecutaţi ai Virginiei pentru a impune conceptul libertăţii religioase și de conștiinţă care a schimbat America și lumea pentru totdeauna. În 1740, între coloniile americane ale Coroanei britanice, Virginia era locul aristocraţiei posesoare de plantaţii, sclavi și servitori. Religia și administraţia civilă mergeau...

În cartea „The Legacy of John Calvin“, David W. Hall împarte liderii în două categorii. Unii prevăd viitorul, iar ceilalţi îl schimbă. Calvin, spunea Hall, face parte din a doua categorie.

Secolul al XVI-lea, un timp în care persecuţia religioasă și războiul erau frecvente, a fost martorul unor schimbări de proporţii. Una dintre vocile schimbării a fost Erasmus din Rotterdam, „un campion al păcii și al toleranţei religioase“.

Una dintre surprizele secolului al XX-lea în materie de libertate religioasă a fost Dignitatis Humanae Persona, prima declaraţie despre libertatea religioasă promulgată oficial de către Biserica Romano-Catolică în 1965, la sfârșitul celui de-al doilea Conciliu de la Vatican.

Aureliu Augustin (354-430) este cunoscut pentru experienţa creștină dramatică pe care a descris-o în Confesiuni și pentru gândirea teologică fertilă, care a marcat teologia până azi.

Pentru cartea „Scrisori incredibile despre Ian Hus“ îţi trebuie rezistenţă emoţională ca să ajungi la capătul lecturii, pentru că relatarea de tip reportaj te poate afecta.