Din nou, Biserica Catolică este în atenţia presei, odată cu publicarea rezultatelor unei anchete referitoare la implicarea unor preoţi australieni în abuzuri sexuale asupra copiilor.

O comisie regală de anchetă din Australia a audiat mii de supravieţuitori și a investigat şcolile, orfelinatele, armata, asociaţiile de tineret sau cluburile sportive implicate, fiind convocată după aproape 10 ani de presiuni din partea victimelor. S-au înregistrat 4.444 de fapte de pedofilie care au fost semnalate autorităţilor bisericii. Acestea sunt atribuite unui procent de 7% dintre preoţii catolici australieni, acuzaţi de abuzuri sexuale asupra copiilor pe o perioadă de aproximativ 6 decenii, fără ca suspiciunile să ducă la investigaţii, potrivit cifrelor publicate de comisia respectivă. Vârsta medie a victimelor era de 10 ani, pentru fete, şi 11 ani, pentru băieţi. Dintre 1.880 de pedofili suspectaţi, 90% sunt bărbaţi. Ordinul St John of God Brothers este suspectat de cele mai grave abuzuri, 40% dintre membrii săi fiind acuzaţi de pedofilie.

„Între 1950 şi 2010, în ansamblu, 7% dintre preoţi au fost posibili autori” de abuzuri sexuale asupra copiilor, a declarat Gail Furness, avocata ce a prezidat lucrările comisiei. În unele dieceze, proporţia a ajuns la 15%. „Mărturiile sunt similare şi deprimante. Copiii au fost ignoraţi sau, mai rău, pedepsiţi. Acuzaţiile nu au făcut obiectul niciunei anchete”, a adăugat Furness. Singura măsură adoptată a fost aceea că preoţii au fost mutaţi. „Parohiile şi comunităţile unde au fost transferaţi nu le cunoșteau trecutul. Documentele au fost distruse.”

Cel mai înalt reprezentant al Bisericii Catolice din Australia, cardinalul George Pell, fost arhiepiscop de Melbourne şi de Sydney, devenit între timp ministrul de finanţe al Vaticanului, a fost audiat de comisie cu privire la reacţia sa la acuzaţiile de pedofilie în rândul preoţilor din statul Victoria în anii 1970. „Permiteţi-mi să vă spun, pentru început, că nu mă aflu aici să apăr ceea ce nu poate fi apărat”, a declarat acesta, după ce a jurat cu mâna pe Biblie că va mărturisi adevărul în faţa a 15 presupuse victime. A recunoscut că „biserica a făcut greşeli enorme şi încearcă să le repare, dar în multe locuri, cu siguranţă în Australia, biserica a ascuns lucruri, a dezamăgit oameni”. Trebuie precizat că însuși cardinalul a fost acuzat de abuzuri când era arhiepiscop de Sydney, în 2002.

Recent, Biserica Catolică australiană a înfiinţat un Consiliu al Adevărului, Dreptăţii şi Vindecării pentru a gestiona plângerile. „Aceste cifre sunt şocante, tragice, sunt imposibil de apărat”, a declarat directorul acestuia, Francis Sullivan, în faţa comisiei, care își continuă investigaţia. Sullivan a descris abuzul ca pe un „eșec masiv” al Bisericii Catolice și ca pe o corupere a Evangheliei. „Ca membri ai Bisericii Catolice ne plecăm capul în rușine”, a continuat oficialul australian.

Victimele au reacţionat la datele publicate, avertizând că, deși sunt extrem de șocante, cifrele subestimează amploarea fenomenului. Bernard Barrett, un cercetător în domeniul abuzului asupra copiilor, a declarat că cifrele sunt doar un indicator cu privire la numărul minim de agresori. „Oamenii cred că este o cifră exactă, când, în realitate, este doar orientativă. Biserica a acoperit o mulţime de abuzuri, așa cum a procedat timp de 2.000 de ani”, este concluzia fermă a lui Barret.

Având în vedere dimensiunile statistice ale fenomenului, un supravieţuitor al abuzului, Damian De Marco, a declarat că este sceptic în ceea ce privește dorinţa bisericii de a se schimba. În opinia sa, ceea ce s-a întâmplat în Australia nu reprezintă o excepţie, ci un fenomen întâlnit și în alte biserici catolice din întreaga lume. De Marco consideră că, atâta timp cât încă nu s-au schimbat cauzele culturale profunde ale abuzului (cum ar fi celibatul sau o preoţie exclusiv masculină), premisele continuării abuzului persistă.