Neaşteptata popularitate a „evangheliei prosperităţii"

750

Creştini şi seculari deopotrivă ironizează şi dezavuează acel tip de a predica „marea cu sarea" care a atras o mulţime de adepţi şi o gramadă de bani unor aşa-zişi teleevanghelişti, între care şi Pat Robertson, despre care Semnele timpului a scris recent.

Însă, deşi în mediul educat (indiferent de confesiune) astfel de predicatori nu sunt văzuţi cu ochi buni, totuşi mesajul lor, îmbibat de asigurări cu privire la prosperitatea de care se vor bucura cei care îl vor asculta şi urma întru totul, este surprinzător de popular în Statele Unite, şi nu numai. O analiză Christianity Today, focalizată pe ceea ce a fost numită „evanghelia prosperităţii", discută despre ingredientele succesului acestei teologii.

Scriitoarea Kate Bowler, profesor la Facultatea de Teologie Duke (SUA) susţine în cartea sa Binecuvântat: O istorie a Evangheliei Prosperităţii americane, că „evanghelia prosperităţii" este, cu certitudine, un rezultat al „culturii optimismului american". Bowler e convinsă că apetitul americanilor pentru discursurile motivaţionale este ceea ce a contribuit la împământenirea ideii că intenţia lui Dumnezeu pentru un creştin este, în mod obligatoriu, ca el să prospere din punct de vedere al sănătăţii şi din punct de vedere financiar. Şi că acest optimism ar fi fost alimentat de lucrările unor formatori de opinie precum Dale Carnegie, Napoleon Hill sau Norman Vincent Peale. Numitorul comun al filosofiei lor era accentul pus pe gândirea pozitivă şi pe vizualizarea succesului.

Mesajul de prosperitate transmis de astfel de predicatori se dovedeşte a fi cu precădere influent în rândul oamenilor săraci. „Iisus vrea să conduci noul model Nissan Navara 4×4. I-ar plăcea de asemenea să locuieşti într-o casă luxoasă…", s-a predicat într-o duminică într-o biserică din Soweto, Africa de Sud, conform Reuters. Paradoxal, în timp ce predicatorii le promit credincioşilor săraci o bogată revărsare de har din partea lui Dumnezeu, singurii care par sa se îmbogăţească sunt… predicatorii. „Dumnezeu nu vrea să fii sărac sau umilit, vrea să conduci o maşină nouă", a strigat predicatorul din Soweto la microfon, încântat de creșterea donaţiilor, relatează aceeaşi sursă.

În esenţă, evanghelia prosperităţii predică faptul că Dumnezeu răsplăteşte pe cine Îl iubeste, motiv pentru care bogăţia credinciosului este vazută ca un semn al unei binecuvântări speciale din partea divinităţii, care confirmă spiritualitatea creştinului. Iar unul dintre argumentele aduse în favoarea acestei concepţii este că, deşi bisericile tradiţionale susţin contrariul, Însuşi Iisus ar fi fost bogat. Altfel, spun adepţii acestei filosofii, ce rost ar fi avut ca Iisus să aibă un „contabil" – asa cum se spune că a fost Iuda Iscarioteanul, ucenicul care L-a tradat. Însă acest favor nu se obţine numai prin adoptarea unei atitudini de perseverenţă învingătoare, ci şi prin sacrificii financiare în folosul comunităţii religioase.

În opinia jurnalistului Andrew Brown de la The Guardian, această construcţie teologică poate fi considerată „o bătaie de joc la adresa creștinismului", iar „predicatorii care devin bogaţi spunând că succesul este o dovadă a favorii divine acţionează împotriva a ceea ce a i-a învăţat Iisus pe oameni". Nu doar jurnaliști, ci și lideri evanghelici constată că „aceste elemente ale învăţăturii despre prosperitate sunt practic identice cu 'gândirea pozitivă' și cu alte genuri de tehnici de 'auto-sugestie' care trebuie respinse" apreciază Deji Ayegboyin, liderul Convenţiei Baptiste Nigeriene, citat de BWA.

În ciuda mesajului atât de optimist pe care îl predică, evangheliştii prosperităţii nu sunt ocoliţi nici ei de probleme financiare. Los Angeles Times a publicat un articol despre falimentul Catedralei de Cristal din Los Angeles, atât de contrastant cu mesajul teleevanghelistului Robert H. Schuller (fondatorul Catedralei), care obișnuia să spună: „Dacă poţi visa (un lucru) atunci îl poţi obţine". În urma unei datorii de circa 55 milioane dolari, Catedrala a intrat în faliment.

În mod evident, teologia prosperităţii este extrem de provocatoare, pentru că pare în acord cu ideea, comună tuturor tradiţiilor creştine, că Dumnezeu doreşte şi lucrează pentru fericirea creştinilor. Totuşi, limitarea fericirii la sănătate şi avere rămâne încă departe de valorile prioritare ale creştinismului, aşa cum transpar ele din Biblie.