Abuzul din copilărie modifică ireversibil ADN-ul

301

Se ştie ce impact psihologic au asupra dezvoltării ulterioare a copiilor diferitele probleme cu care se confruntă aceştia în perioada copilăriei, precum abandonul, neglijenţa sau abuzul de orice fel. Un studiu recent arată că aceste probleme afectează şi reţele întregi din ADN.

Studiul, efectuat de o echipă de cercetători de la Universitatea canadiană McGill, a fost publicat într-un volum special al publicaţiei Proceedings of the National Academy of Sciences. Cercetătorii au descoperit că perioadele dificile schimbă ireversibil ADN-ul, acoperindu-l cu chimicale denumite grupuri metil (metilaţiune).

Până acum se cunoştea că anumite experienţe sociale au impact pe termen lung asupra stării de bine fizic şi psihic, dar nu se cunoştea în ce fel îşi pune amprenta acest impact în organismul uman. Acum, această cercetare revoluţionară vine să confirme că trumele din copilărie determină şi procese biologice care afectează structura organismului uman.

Iar datorită acestui studiu, cercetătorii au o înţelegere mai largă a proceselor ce au loc şi pot preveni şi trata tulburările şi afecţiunile ce apar ca urmare a acestor probleme.

Protecţia copilului, misiune imposibilă?

Cele mai recente rapoarte ale Direcţiei Generale de Asitenţă Socială şi Protecţia Copilului, date publicităţii săptămâna aceasta, colorează o situaţie extrem de gravă. Numai în prima jumătate a acestui an, peste 5.600 de copii au fost abuzaţi, neglijaţi sau exploataţi, cele mai multe cazuri fiind înregistrate în familie şi în mediul rural.

Potrivit datelor centralizate, în perioada ianuarie-iunie 5.665 de minori au suferit abuz fizic, emoţional sau sexual, au fost neglijaţi, exploataţi prin muncă ori pentru comiterea de infracţiuni.

O privire mai atentă arată că atitudinile şi comportamentul faţă de copii au inclus abuzuri de toate felurile (emoţional, sexual, trafic), chiar din partea celorlalţi membri ai familiei (670 de copii dintre cei 716 înregistraţi ca fiind abuzaţi emoţional au fost agresaţi în familie), care au atras după sine un număr mic de măsuri. Din aceste 716 cazuri înregistrate, doar 129 de cazuri au inclus scoaterea copilului din familie, iar în nouă cazuri s-a decis plasamentul în regim de urgenţă, cu ordonanţă preşedinţială.

Aproximativ 3.960 de copii au fost neglijaţi de cei care îi aveau în grijă, fie că aceştia au fost părinţii (3.903 cazuri), reprezentanţii serviciilor rezidenţiale (9) sau asistenţii maternali profesionişti (două cazuri).

Un număr îngrijorător de mare îl constituie şi copiii care au fost abandonaţi. Tot în prima jumătate a anului, aproximativ 768 de copii au fost abandonaţi în maternităţi şi în unităţi sanitare. Din nefericire, doar pentru 264 dintre ei (34,37%) a fost posibilă întoarcerea în familie. Restul au fost plasaţi în familia extinsă (cinci cazuri), în grija asistenţilor maternali (288), în centre de plasament (31) sau în centre de primire în regim de urgenţă (12).

În domeniul studierii abuzului şi neglijării copilului, cercetarea românească se află într-un stadiu incipient. Din acest motiv, la nivel naţional nu există statistici bine documentate ci doar estimări relative ale acestui fenomen. Însă studiul realizat de organizaţia Salvaţi Copiii în anul 2000 indică următoarele forme de rele tratamente asupra copilului: abuz emoţional 90%, abuz fizic 75%. Peste 12% din copii au declarat ca li s-a întâmplat să fie atinşi în părţile intime ale corpului, fără voia lor şi, implicit, au fost expuşi riscului unui abuz sexual.