Prozatorul Radu Petrescu definea cartea drept „un loc în care viaţa este mai densă“. Într-o epocă ispitită brutal de superficialitate şi de iluzia formelor fără fond, generaţiile tinere au nevoie de repere şi – de ce nu? – de reţete dovedite, care să le ofere şansa unei vieţi mai dense, nu mai aglomerate.
Nouăsprezece nume de primă importanţă ale vieţii culturale româneşti[1] au răspuns întrebării: Care sunt cărţile care v-au marcat viaţa în mod semnificativ? Răspunsurile s-au concretizat într-o apariţie editorială, la Editura Humanitas: Cărţile care ne-au făcut oameni, un volum editat de criticul literar Dan C. Mihăilescu.
Un posibil început, o simplă și sinceră deschidere
Volumul Cărţile care ne-au făcut oameni, după cum mărturiseşte însuşi editorul, ar putea să fie considerat o mare nedreptate făcută unui număr apreciabil de personalităţi ale culturii şi vieţii publice româneşti. „Nimic nu cred că ne împiedică să reedităm peste un an cartea, dar cu, să zicem, cincizeci de semnături. Tot ce am vrut deocamdată a fost o simplă şi sinceră deschidere. O minimă depliere de personalităţi, dintre cele mai diferite ca temperament, specializare şi forme de manifestare publică“ (p. 12).
O varietate de stiluri și abordări
După cum precizează în scrisoarea introductivă, editorul a lăsat mână liberă fiecărui participant să se exprime cât mai natural cu putinţă, astfel că volumul de faţă reuneşte o varietate de stiluri şi abordări, de opinii şi perspective. Aşa se face că, în timp ce actorul Victor Rebengiuc scrie telegrafic, enumerând succint, în mai puţin de o pagină, o listă de lecturi fundamentale, Ana Blandiana, Livius Ciocârlie, Gabriel Liiceanu sau Ion Vianu scriu câte zece pagini şi chiar mai mult, depăşind cadrul întrebării de la care porneşte cartea şi elaborând o filosofie a cărţii şi a lecturii care se naşte din însăşi experienţa autorilor.
„În cazul meu, cărţile au fost zeii copilăriei și ai adolescenţei… Am citit încă de la grădiniţă cu un nesaţiu aproape mistic… În dezumanizarea generală, în decreștinarea care ne desfigurează, credeţi-mă că așa ceva înseamnă foarte mult.“ Dan C. Mihăilescu
Lectura, mai mult decât cărţile
Când este vorba despre cărţile de căpetenie ale spiritului uman, Mircea Cărtărescu este de părere că, în lipsa fenomenului lecturii, simpla carte nu poate să însemne mare lucru: „Mai întâi a fost pentru mine plăcerea cititului, apoi obiceiul cititului, în fine, monomania cititului. Dar toate acestea sunt trepte inferioare ale actului de a citi. Abia când cititul a devenit pentru mine adicţie, am început să pătrund filosofia sa, care este lectura. În lumea lecturii nu mai citeşti cărţi, ci trăieşti sub enorma lor boltă…, aşa cum o catedrală este mai mult decât pietrele din care este făcută. Depăşind cititul către lectură, se poate spune că faci pasul de la zidar la arhitect“ (p. 29).
O schiţă a listei de bază
Compararea listelor şi a preferinţelor de lectură ale celor nouăsprezece personalităţi culturale prezente în acest volum formează un cumul de autori şi de lecturi în care cu greu se poate pune o ordine strictă. Lista următoare este doar o tentativă, cu toate difi cultăţile de rigoare, de a extrage ceea ce este esenţial din miile de opţiuni exprimate.
- Mai mult sau cel puţin Jules Verne
- Biblia
- Eminescu, Creangă, Caragiale
- Clasicii ruşi
- Shakespeare
- Legendele Olimpului
- Literatura de anticipaţie
Lista se opreşte aici nu din lipsă de material, ci din motive practice. Catagrafiile detaliate se regăsesc în carte. Ceea ce surprinde în textele semnate de diferiţii autori este faptul că, deşi scrisoarea de invitaţie nu le-a dat nicio sugestie, un număr semnificativ de semnatari au menţionat Biblia între lecturile de căpătâi, care pot să contribuie major la fasonarea lui homo intelectus.
Dan C. Mihăilescu este critic și istoric literar. A lucrat ca cercetător la Institutul de Istorie și Teorie literară „G. Călinescu“ și a editat suplimentul cultural Litere, arte & idei de la Cotidianul. A publicat 16 volume de eseuri, a tradus din Jean Francois Revel, Eugene Ionesco, Emmanuel Todd, Vladimir Bucovsky ș.a., a deţinut rubrici la revistele: Luceafărul, Transilvania, 22, Idei în dialog, România Literară, Ziarul de duminică, Dilema veche, Evenimentul zilei și Jurnalul naţional. Este cunoscut publicului larg în special prin emisiunea Omul care aduce cartea, care a fost difuzată de Pro Tv timp de 15 ani.
Se disting în pleiada de referiri la Sfintele Scripturi ale creştinismului amintirile pictorului Ştefan Câlţia: „Serile când părinţii ne citeau din Biblie erau vremurile când călătoream plutind peste cărări, ţarini fără Aici şi Dincolo!“ Iar vocea mamei pictorului se aude peste ani: „Când săruţi Sfânta Evanghelie…, nu te mai pleci apoi la icoane, în Cartea aceasta este tot şi pentru toţi“ (p. 38). Poeta Ana Blandiana îşi trece epistolele apostolului Pavel între scrierile de căpătâi. Profesorul Andrei Cornea aminteşte cărţile Geneza şi Ieşirea (Exodul), precum şi Evangheliile. Iar dacă Psalmii au fost fundamentali pentru regizorul Mihai Măniuţiu, editorul cărţii, Dan C. Mihăilescu, aşază Biblia alături de Shakespeare şi notează scurt: „Aici e TOTUL!“ (p. 91).
Puterea exemplului, sămânţa schimbării
Cărţile care ne-au făcut oameni sugerează că deprinderea lecturii este influenţată major de cei care au datoria şi şansa de a le pune copiilor o carte în mână (părinţii şi profesorii). Mai toţi autorii care s-au înscris în lista „oamenilor pe care i-a făcut cartea“ mărturisesc faptul că au beneficiat de o bibliotecă în care au descoperit fântânile înţelepciunii sub forma cuvântului scris. Iar cele 19 spovedanii literare indică valoarea unor lecturi diverse. Într-o lume care tinde spre specializare şi ultra-perfecţionare, lectura diversă reprezintă o provocare. Pentru că omul complet este un om care iubeşte nu doar literatura, ci şi teologia, filosofia, istoria, arta, poezia, ştiinţele etc. Oamenii care schimbă lumea sunt oameni care gândesc. Iar oamenii care gândesc sunt, neîndoios, oameni care citesc.
