Poate învăţământul online să revoluţioneze educaţia?

101

Are învăţământul online potenţialul de a democratiza educaţia? Da, dacă ascultăm opinia a 60% dintre experţii intervievaţi într-un sondaj Pew Internet în parteneriat cu Elon University. Nu, dacă dăm crezare criticilor care spun că e-învăţământul nu poate atinge decât un segment limitat al populaţiei.

Lansarea platformei Coursera a fost primită cu ovaţii de publicul larg. Pentru prima dată, oricine de pe acestă planetă poate accesa cursurile marilor universităţi ale Statelor Unite, Stanford, Princeton, Duke, Georgia Tech și alte 12 instituţii de prestigiu, complet gratuit și lipsit de obligaţii. Tot ceea ce se cere este o conexiune stabilă la Internet.

Ca să nu se lase mai prejos, la doar două săptămâni de la lansarea Coursera, Universitatea Harvard și reputatul Institut de Tehnologie Massachussetts au anunţat că plănuiesc să investească 60 de milioane de dolari într-o platformă similară, numită edX. Ulterior o a treia platformă, Udacity, a anunţat că plonjează în învăţământul online.

Posibilitatea unei revoluţii la nivelul educaţiei, văzută acum ca fiind mult mai accesibilă, nu i-a lăsat indiferenţi pe analiști.

Învăţământul online „va exploda până în 2020”

O cercetare efectuată de Pew Internet în parteneriat cu Elon University a sondat opiniile a 1.021 de cercetători, experţi, observatori și utilizatori ai învăţământului online. Nu mai puţin de 60% dintre aceștia au fost de acord că sectorul educaţiei va fi zguduit de o explozie a învăţământului online, până în 2020.

În circa 8 ani, au spus experţii, societatea va „adopta în masă" învăţământul la distanţă și comunicarea prin teleconferinţe pentru a gestiona mai eficient resursele necesare învăţării.

Respondenţii sunt convinși că învăţământul online va avea același impact asupra sistemului educaţional pe care l-a avut mp3-ul asupra industriei muzicale sau Internetul asupra presei scrise.

Experţii nu prevăd o mutare completă a învăţământului în zona online, ci mai degrabă dezvoltarea unui învăţământ „hibrid" care va combina aspecte ale e-learning, cu orele „în persoană" și întâlnirile de grupă într-un campus universitar.

Simultan însă, 30% dintre respondeţi au fost de părere că învăţământul nu se va schimba prea mult până în 2020.

E-learning „îi ajută pe cei care se ajută singuri”

În general, criticii sistemului de învăţământ electronic spun că acesta nu va rămâne gratuit pentru multă vreme. Parteneriatul dintre Coursera și universităţile americane trebuie să facă profit, însă deocamdată nu se știe care este cea mai benefică modalitate pentru a ajunge acolo, spune Noliwe Rooks, profesor asociat la Universitatea Cornell, într-un editorial Time.

Un alt reproș adus sistemului de învăţământ electronic este că acesta adâncește, de fapt, prăpastia între cursanţii cu posibilităţi financiare și cei fără. Faptul că o conexiune stabilă la Internet este văzută ca principală cerinţă unei educaţii online nu este neapărat un avantaj, așa cum îl prezintă suporterii acestui tip de educaţie. De exemplu, în Statele Unite, conexiunea broadband la Internet este mult mai puţin răspândită în gospodăriile persoanelor cu venituri mai reduse.

Doar 35% din familiile cu venit anual de mai puţin de 25.000$ au acces la Internet, comparativ cu 94% din gospodăriile în care se câștigă peste 100.000$. În România, mai puţin de o treime dintre gospodării au acces la o conexiune broadband, indica o analiză Eurostat de la sfârșitul anului trecut.

În prezent, diploma de facultate rămâne încă cea mai sigură poartă de evoluţie de la o clasă socială inferioară la una superioară, e de părere Rooks. Până când societate nu va găsi metode creative de a face educaţia superioară online accesibilă maselor în mod sustenabil, e greu de crezut că, așa cum spunea Sebastian Thrun, directorul Udacity, până în 2050, în lume nu vor mai exista decât 10 universităţi tradiţionale.