Sănătatea elevilor sacrificată pe altarul performanţei

1128

O cercetare recentă a demonstrat că elevii care au prea multe teme de făcut acasă riscă să se îmbolnăvească. Două ore pe zi ar fi în limitele optime. Constatarea poate naște controverse în România. Cu atât mai mult, cu cât, pe fondul eșecurilor repetate de la examenele finale, profesorii și părinţii au tendinţa de a le cere elevilor să muncească mai mult. Dar sănătatea lor mai contează?

Mulţi elevi au de făcut, în medie, câte trei ore de teme, iar asta nu este bine pentru sănătatea lor, spune Denise Pope, de la Stanford Graduate School of Education, unul dintre autorii studiului, citat de CNN. Ea a confirmat că a descoperit copii care lucrau uneori chiar și mai mult de atât, ajungând și la cinci ore pe zi.

Cercetarea s-a axat pe elevii care provin din clasa socială de mijloc, unde performanţa şcolară este considerată de obicei foarte importantă. Rezultatele au fost surprinzătoare: 56% dintre elevii chestionaţi au spus că temele sunt principala lor sursă de stres. Iar stresul este în strânsă legătură cu migrenele, ulcerul, extenuarea, insomnia sau pierderea în greutate, spune Denise Pope.

Cercetătorii au identificat părinţi care au solicitat profesorilor să le dea copiilor mai multe teme pentru acasă. Unii chiar au cumpărat culegeri, în afara cerinţelor profesorului, impunându-le copiilor să lucreze suplimentar. Denise Pope a primit însă și reclamaţii din partea unor părinţi care se plângeau că sunt weekenduri în care aproape că nu își văd copiii din cauza temelor în exces.

„În primul rând, responsabilitatea părinţilor este să se îngrijească de sănătatea copilului lor”, a spus Denise Pope. Părinţii trebuie sa fie motivatori și susţinători entuziaști, nu colegi de clasă sau corectori.”

Și atunci, câte ore ar trebui să fie alocate pentru teme? Un elev de liceu nu trebuie să stea mai mult de 2 ore pe zi pentru a-şi face temele. Iar pentru elevii de şcoală generală, 90 de minute ar trebui să fie suficiente, spune cercetătoarea.

Dar la școala primară? Răspunsul lui Denise Pope este în contrast cu ceea ce sunt obișnuiţi majoritatea părinţilor și profesorilor din România: „Nu există nicio corelaţie între teme și performanţa academică în școală primară.”

Ce spun și fac alţii?

Concluziile cercetătoarei americane ar putea fi contestate. Diminuarea volumului de teme sau chiar eliminarea lor la anumite vârste reprezintă o măsură inacceptabilă pentru mulţi dintre cei implicaţi în actul educaţional. Sunt specialiști care consideră că temele nu trebuie eliminate, ci sunt chiar necesare la vârste cât mai fragede. Ei susţin că acestea dezvoltă multe calităţi, precum responsabilitatea sau managementul timpului. Interesant este că una dintre ţările din topul educaţiei mondiale, precum China, a interzis temele pentru acasă pentru elevii din primele două clase. Se pare că tendinţele în anumite ţări sunt inverse decât cele pe care le sesizăm în România. La noi nu există încă un set de măsuri care să impună un echilibru între volumul temelor, vârsta elevilor și necesarul de timp alocat.

Nu doar asiaticii recurg la degrevarea programului școlar al elevului. Alte ţări au mers chiar mult mai în profunzime cu un astfel de demers. Cu rezultate surprinzătoare. Considerată ţara cu unul dintre cele mai performante sisteme de educaţie din lume, Finlanda și-a făcut o prioritate din a-și construi un sistem echilibrat. Experţii finlandezi susţin că testarea mai puţină sau diminuarea temelor pentru acasă au transformat Finlanda într-un model în educaţie. Aceasta nu fiindcă a făcut lucrurile mai bune decât alte ţări, ci pentru că le-a făcut altfel. Sistemul de educaţie finlandez este considerat un adevărat fenomen, deoarece acţionează în sens opus aproape la toate aspectele pe care le cunoaștem promovate în învăţământul românesc. Inclusiv la nivelul temelor. Acestea sunt aproape absente în Finlanda. Motivaţia este simplă. Se pleacă de la premisa că nivelul academic se atinge în activitatea de la clasă. Pentru finlandezi, sănătatea primează.

În România se fac declaraţii, nu schimbări

Decidenţii politicii educaţionale românești recunosc că există o problemă în privinţa suprasolicitării elevilor. În 2007, Avocatul Poporului se implica în dezbaterea legată de acest fenomen. Se constatase că se ajunsese ca un elev să muncească mai mult decât un adult, adică mai mult de opt ore într-o zi. În 2010, Ministrul Educaţiei recunoștea supraîncărcarea elevilor, care ajung deseori la psiholog din cauza stărilor de stres resimţite. Anii au trecut, iar situaţia a rămas așa cum o știm. Mai mult de atât, pe fondul examenelor de final, în care dezastrul se repetă anual, este previzibilă tendinţa profesorilor de a spori cantitatea de teme. Iar acum, acest exces va coborî spre vârstele tot mai fragede care se pregătesc pentru evaluările de final. Cine monitorizează ca temele care sunt date pentru acasă să se încadreze în limite rezonabile? Dacă performanţele elevilor vor continua să fie prioritare, iar școlile vor fi evaluate în funcţie de acest criteriu, este previzibil în ce sens se va dezvolta învăţământul românesc. Profesorii vor insista pentru obţinerea celor mai bune rezultate, iar elevii vor fi suprasolicitaţi. Se menţine același cerc vicios în care sănătatea elevilor contează cel mai puţin.

Dar părinţii unde sunt?

Poate că efectele nocive nu vor fi percepute imediat. Părinţi și profesori se pot bucura de succesul înregistrat de copii. Iar cei care muncesc mult vor fi consideraţi elevi exemplari. Colecţionari de diplome și rezultate școlare. Se mai gândește cineva cum vor arăta vieţile de adult ale acestor mici eroi? Și dacă merită să fie plătit preţul pentru a fi sacrificaţi pe altarul performanţei?

La aceste întrebări, nu doar profesorii trebuie să răspundă. Fiindcă nu doar ei sunt responsabili pentru programul supraîncărcat al elevilor. „Părinţii au intrat în nevroza școlară, tolerează presiunea socială, iar copiii au de suferit. Părintele trebuie să scape de fantasma copilului performer în favoarea realităţii unuia sănătos”, explică psihologul Andreea Dumitrescu. Aceiași părinţi își obișnuiesc copiii cu un ritm alert si obositor. „Practic, acest ritm de viaţă nu face altceva decât să pregătească un viitor „workaholic”, menţionează un alt psiholog, citat de Rider’s Digest România. Presiunii pe care o exercită societatea i se adaugă și cea a părinţilor, care adeseori se folosesc de copii ca să-și trăiască propriile visuri spulberate. Uitând că, într-un final, este posibil să le fi furat chiar viitorul.