Unii recurg la pornografie pentru stimulare sexuală sau în scopuri educaţionale, în ideea de a „condimenta“ viaţa sexuală. Însă, deși intenţia poate fi bună, în loc să ajute, pornografia poate distruge o căsnicie.
În viaţa cuplului căsătorit, relaţia intimă este parte a complexului de factori responsabili pentru fericire. Din pricina mai multor factori de presiune, spun specialiştii, mai ales la început de drum, partenerii pot ajunge atât de preocupaţi şi stresaţi de „tehnicile corecte“, încât să îşi piardă naturaleţea şi spontaneitatea.
Dar această disfuncţie, arată statisticile, apare şi în cazul celor care sunt de mai mulţi ani împreună. Obişnuinţa, rutina, problemele casnice, creşterea copiilor şi micile obiceiuri proaste pot aduce orice cuplu în această ipostază. În acest context de multe ori se instalează inhibiţia.
Inhibiţiile, între normalitate și abuz
Inhibiţiile sexuale pot fi temporare sau permanente. Unele sunt valide şi sănătoase, pe când altele pot deriva din ignoranţă, lipsă de educaţie sexuală sau mituri. Minnu Bhonsle, doctor psihoterapeut şi consilier, şi Rajan Bhonsle, doctor, consultant în medicină sexuală şi consilier, conduc împreună un centru de terapie pentru cupluri.
Este perfect normal, afirmă cei doi consilieri, ca orice persoană să se elibereze de inhibiţii precum cele legate de dezbrăcatul de faţă cu soţul/ soţia, implicarea într-un act sexual normal, sinceritatea faţă de partener, ideea de a fi proactiv în relaţia intimă.
Cu toate acestea, continuă consilierii, partenerii trebuie să aibă inhibiţii în ceea ce priveşte actele sexuale dăunătoare, precum sex anal, sadism, masochism, folosirea unui limbaj abuziv, implicarea altor persoane în actul sexual sau folosirea pornografiei înainte sau în timpul actului sexual.
De-a lungul experienţei lor în consiliere, soţii Bhonsle au observat că cele mai multe probleme sexuale derivă din folosirea pornografiei în viaţa cuplului.
Deşi pornografia îi poate dezinhiba pe bărbaţi faţă de normele dintr-o relaţie şi din societate (pe femei în schimb, le inhibă). Ele nu mai pot să fie deschise faţă de soţii lor într-un contact intim, deoarece nu se mai simt potrivite, adecvate, bune, pentru ce îşi doresc ei.
Pentru mulţi, pornografia este amuzament fără repercusiuni. Dar dr. Mary Anne Layden, psihoterapeut şi director de educaţie al Centrului de Terapie Cognitivă de la Universitatea Pennsylvania Health System, subliniază că în cei 13 ani de când tratează cazuri de violenţă sexuală, nu a întâlnit niciun caz în care să nu fi fost implicată pornografia.
Abuzul sexual, la doar un click distanţă
Încă din anii 1980 s-au realizat studii care au arătat că pornografia predispune sau intensifică predispoziţia deja existentă în unii bărbaţi de a viola femei, subminându-le totodată inhibiţiile interioare sau sociale care i-ar opri să comită asemenea acte. Principalul motiv pentru care pornografia reuşeşte să reducă inhibiţiile interioare care i-ar opri pe bărbaţi să comită acte de viol este că îi determină să perceapă femeia ca obiect sexual.
Dacă bărbaţii cred că femeilor le place să fie violate, aşa cum văd de multe ori în filmele pentru adulţi, atunci nu mai au nicio reţinere să violeze. Sociologii Diana Scully şi Martha Burt au arătat, încă din anii 1980, că majoritatea violatorilor cred în miturile legate de viol. Aproximativ 65% dintre violatorii implicaţi în studiu credeau că femeile au cauzat violul, prin felul în care s-au îmbrăcat, iar 60% dintre făptași se credeau nevinovaţi.
Solicitarea unui bărbat ca soţia lui să iniţieze tot felul de activităţi sexuale, pentru că „toată lumea face asta azi“, cu pretextul „o să îţi placă, am văzut eu în filme“, înseamnă, de asemenea, transformarea femeii într-o sumă de părţi ale corpului, puse la dispoziţia bărbatului. Cu alte cuvinte, aceeaşi percepere a femeii ca obiect sexual.
Cea mai bună experienţă sexuală se întâmplă atunci când fiecare partener protejează intimitatea celuilalt.
De fapt, studiile de caz au relevat faptul că lipsa comunicării este singura cauză a majorităţii inhibiţiilor care apar în cuplu şi comunicarea este şi cel mai bun remediu. Pentru oricine se află într-o relaţie conjugală, la orice stadiu al relaţiei, comunicarea este ancora de salvare. Mulţi consilieri de cuplu fac împreună cu clienţii lor exerciţii în care soţul şi soţia trebuie să încerce să definească exact ce îi deranjează şi ce le face plăcere, până când nu mai există nicio barieră psihologică în a spune partenerului de viaţă ceva anume.
Spulberând mitul conform căruia „pornografia rezolvă problemele intime ale cuplului“, specialiştii susţin că libertatea sexuală nu presupune acceptarea unor acte sexuale care cauzează disconfort fizic sau psihic unuia dintre parteneri şi care trec peste limitele de respect faţă de propria persoană.
Cea mai bună experienţă sexuală se întâmplă atunci când fiecare partener protejează intimitatea celuilalt, când există respect reciproc, modestie, dragoste, grijă şi fidelitate. În caz contrar, sexul devine, cum descria scriitorul englez Aldous Huxley, „un maniac, luptându-se în întuneric cu un alt maniac“.
