În săptămâna care a început sub semnul morţii tragice a președintelui polonez, notând apoi seismul din China, erupţia vulcanului islandez a părut un nou semn fatidic. Poate aţi auzit expresia „parcă vine sfârșitul...”

 Mass media românească a acoperit întreg spectrul, de la sperietoarea întru creșterea audienţei până la informarea pur tehnică, fără dram de apocaliptică. Semnele timpului a scris încă din 22 martie (vezi articol aici).

Ce uimește, privind retrospectiv, este faptul că nimeni nu a prevăzut impactul uriaș al activităţii vulcanice asupra întregii lumi. Da, s-au făcut prognoze, s-au exprimat temeri și riscuri în baza statisticii. S-a spus ce ar putea fi, dar nimeni nu a spus exact ce va fi.

Și ce a fost? A fost prima știre timp de câteva zile – dintr-o dată s-au făcut cenușă toate știrile despre corupţie, polemică politică, fărădelegi. În plan extern, global, efectele au fost unice, mai mari decât cele de la 11 septembrie: s-a închis spaţiul aerian deasupra Europei, s-au blocat peste 100.000 de curse internaţionale pe aeroporturi din întreaga lume (la data redactării); s-au înregistrat pierderi de miliarde de euro în industria transporturilor aeriene. Forţa majoră a fost sintagma cheie.

De ce nu s-au văzut toate acestea dinainte? Pentru că, pe cinstite, nu știm viitorul pas cu pas. Observăm tendinţe, identificăm semne ale vremurilor, dar nu știm ce vom scrie mâine. Și nici nu speculăm. În plus, vrem să judecăm evenimentele în context, fără reducţionism, fără izolarea de context. În final, în cuvintele lui Iisus, cel mai bine se vede retrospectiv (Ioan 16:4).

Fapt este că reperele pentru evaluarea stării lumii se înmulţesc. Înainte de decembrie 2004 nu se vorbea de tsunami. Acum, la orice cutremur în apropiere de o coastă maritimă, se verifică imediat alerta de tsunami. Înainte de vulcanul din Islanda nu se vorbea de închiderea spaţiului aerian. Dacă singurul precedent era dat de terorism, de acum vedem altfel. Zilele acestea, cel mai important risc pare a fi reactivarea celuilalt vulcan, Katla (cei doi vulcani au „funcţionat” întotdeauna împreună, consecutiv). Este fratele mai mare… Până atunci monitorizăm al doilea val de cenușă.

Erupţia lui Eyjafjallajokull este ultimul semn. De mâine (cine știe?) poate deveni penultimul. Importante sunt contextul, semnificaţiile. Direcţia.

Foto: Fridgeirsson