„Frangela” sau „Merkollande”- cum merge noul motor franco-german?

57

Înainte de a se îndrepta spre summiturile internaţionale care vor avea loc la acest sfârşit de săptămână în Statele Unite, noul lider al Franţei şi-a numit primul ministru şi a ajuns, în cele din urmă, la Berlin, pentru prima sa întâlnire cu cancelarul german Angela Merkel.

Pentru prima întâlnire dintre François Hollande şi Angela Merkel, se preconiza că discuţia se va concentra pe apelul lui Hollande la schimbarea accentului pe stimularea creşterii economice, fără a avea însă cereri precise.

În ciuda vorbelor despre creştere, în fond, Hollande nu pare să aibă mult sprijin din partea grupului euro, ba mai mult, s-ar putea să fie nevoit să se angajeze el însuşi în programe de austeritate, în ciuda promisiunilor electorale. Deşi preşedintele Eurogrup, Juncker, a spus că Europa are nevoie de o dezbatere aprofundată asupra creşterii economice, el a mai precizat că actuala strategie de consolidare fiscală (de austeritate) „rămâne valabilă”, citează Economist. Miniştrii de finanţe au insistat ca două ţări salvate, Irlanda şi Portugalia, să continue cu programele lor de ajustare.

Merkel şi Hollande au oferit însă un spectacol bun de unitate, fiecare promiţând să păstreze legătura franco-germană puternică, şi amândoi fiind de acord să încerce să ajute Grecia să rămână în zona euro. Cei doi lideri au recunoscut existenţa unor „diferenţe”, dar au insistat că există loc pentru „un teren comun”.

Presa internaţională notează că a fost un start mai bun pentru liderul francez, decât cel făcut de Sarkozy, care, de asemenea, a zburat la Berlin, după inaugurarea lui. La preluarea funcţiei de preşedinte, Sakozy a încercat să lasă la o parte Berlinul şi să se îndrepte spre Spania, dar traseul soluţionării crizei datoriilor din zona euro a impus un tandem franco-german.

Epitetul „Merkozy”, folosit pentru a descrie o abordare de austeritate pentru stabilizarea zonei euro, abordare impusă de Merkel şi Sarkozy, a mascat ceea ce în realitate a fost de multe ori o relaţie problematică. Angela Merkel l-a susţinut în mod deschis pe Sarkozy în campania electorală, dar ea şi Hollande, care are o personalitate măsurată şi raţională, ar fi o pereche mai bună, cel puţin după temperament.

Însă, convingerile ideologice diferite ale celor doi îşi pun amprenta asupra soluţiilor pe care le consideră a fi cele mai eficiente pentru ieşirea din criză.

Poziţia Angelei Merkel este în momentul de faţă uşor şubrezită de victoria socialiştilor şi ecologiştilor, în cel mai dens populat land, Renania de Nord-Westfalia, dar şi pe plan european, de rezultatul scrutinului din Franţa şi Grecia.

Având în vedere că social-democraţii germani solicită şi ei, acum, completarea pactului fiscal de austeritate bugetară cu măsuri de relansare a economiei, Hollande pare să aibă mai multe şanse să ajungă la un compromis în favoarea lui.

Numai că dincolo de promisiunile electorale şi dorinţa francezilor de a da drumul la curea, realitatea este că Franţa a promis să reducă deficitul bugetar la 3% din PIB până în 2013, un deziderat care nu poate fi îndeplinit fără măsuri de austeritate. Mai mult decât atât, alte ţări, precum Spania, Portugalia sau Italia vor urma modelul, căutând soluţii să renunţe la politica bugetară severă. Un eşec al Franţei ar compromite fatal stabilitatea cu greu obţinută şi menţinută de cuplul Merkozy.

Pe moment, Germania rămîne ţara model, garantul stabilităţii în spaţiul euro, şi singura ţară mare din zona euro, în care criza nu a declanşat încă o schimbare de guvern. Cu toate acestea, lucrurile se pot schimba radical în 2013, când Angela Merkel va candida pentru un nou mandat.