Pierderea unei fiinţe dragi presupune întotdeauna întreruperea unui echilibru, o schimbare majoră și o provocare pentru viitor și nu suntem niciodată pregătiţi pentru așa ceva. Iată câteva recomandări din partea psihologilor în direcţia aceasta.

Cum să faci faţă pierderii unei fiinţe dragi: Vremea întrebărilor

Cum o iei de la zero după pierderea unei persoane dragi? Cum îţi îndrepţi viaţa spre făgașul normalităţii? Cum să trăiești după ce moartea te-a despărţit de ce-ţi era mai drag? Cum să trăiești după ce, odată cu cel drag, a murit și o parte din tine?

Aproape în mod continuu ne pregătim. Ne pregătim pentru a avea o carieră de succes, un loc de muncă mai bun, pentru a fi mai eficienţi, pentru a câștiga mai mulţi bani și pentru multe alte lucruri. Dar niciodată nu ne pregătim pentru a ști să înfruntăm pierderile și nu orice fel de pierderi, ci pierderea unei fiinţe dragi. Și, dintr-odată, când nici nu ne așteptam, totul în jurul nostru se prăbușește și orice altă problemă pălește și dispare, lăsând loc celei mai urâte dintre acestea, moartea.

Până nu demult, se credea că durerea de inimă apare doar atunci când există o problemă de natură fizică, însă s-a demonstrat că există și durerea emoţională, care face la fel de multe ravagii.

Doliul este un teren nou și enigmatic, care aduce cu sine multe necunoscute și care trebuie gestionat în mod corect. Julia Samuel, psihoterapeut, spunea că putem trăi și chiar funcţiona cât de cât dacă ignorăm durerea, dar vom trăi o viaţă limitată din punct de vedere emoţional, deoarece ne vom folosi energia încercând s-o minimizăm, notează The Guardian.

Etapele doliului: cum ar trebui să înţelegi această etapă

Există diferite etape prin care trece fiecare persoană îndoliată. Prima este șocul sau momentul de impact, un timp în care nu realizăm ce s-a întâmplat, în care ne amintim cu precizie ultimele cuvinte, ulltimele momente petrecute împreună cu fiinţa dragă și, dintr-odată, vestea decesului care ne răsuna persistent în urechi.

Apoi urmează  etapa negării. Refuzăm să credem ceea ce s-a întâmplat, ne minţim că suntem bine și ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic.

În cea de-a treia etapă intervine furia, iar aceasta este ca o metodă de a lupta, de a te apăra. „De ce el? De ce ea? De ce, de ce, de ce?” De multe ori, această furie caută și un vinovat sau un destinatar și se poate îndrepta împotriva noastră, a celui decedat, a medicilor care au tratat persoana decedată și chiar a lui Dumnezeu. Există și o tendinţă de răzbunare, tocmai din cauza faptului că ne confruntăm cu imposibilitatea de a reveni la situaţia iniţială.

Citeşte şi: Implicarea creștinului în societate și ispita lui Iuda

În următoarea etapă apar tânguiala, plânsul, tristeţea. De-abia atunci realizăm ce s-a întâmplat, ne asumăm pierderea și o plângem cu tot sufletul. Șocul a trecut, negarea a dispărut, lăsând loc crudei realităţi.

A cincea etapă este depresia sau tristeţea. Este etapa în care suntem lipsiţi de orice energie și parcă de puterea de a merge înainte. Suntem apatici și total indiferenţi faţă de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Ultima etapă este acceptarea. Încet și în mod gradual, acceptăm pierderea, ne dăm seamă că trecutul este trecut și începem procesul de împăcare cu noi înșine și cu viaţa în general. Credinţa în Dumnezeu este vitală în aceste cazuri și de multe ori este un factor decisiv în reabilitarea persoanei îndoliate.

Ce poţi face tu pentru a trce mai uşor de momentul pierderii unei persoane dragi

Iată câteva sugestii practice, recomandate de psihologi, pentru a face faţă pierderii fiinţelor dragi:

– Plângi. Nu-ţi reţine lacrimile și plângi atât cât ai nevoie. Plânsul este o metodă de descărcare și nicidecum nu poate fi interpretat ca slăbiciune sau lipsă de credinţă într-un Dumnezeu atotștiutor. Biblia spune că Isus Hristos, a cărui credinţă în Tatăl era de netăgăduit, a suferit și chiar „I-au dat lacrimile” la vestea morţii prietenului Său, Lazăr.

– Nu te grăbi. Nu suntem toţi la fel, nu reacţionăm toţi la fel în faţa unei pierderi, nu o suportăm în același fel și nici nu ne vindecăm toţi în același ritm. Nu te grăbi să fii bine sau să-ţi demonstrezi puterea și tăria în faţa unei asemenea circumstanţe. Ia-ţi timp să asimilezi cele întâmplate, să gestionezi durerea și să-ţi planifici cât mai bine cu putinţă viaţa pe viitor.

– Vorbește despre ceea ce simţi. Dacă îţi înăbuși sentimentele nu înseamnă că suferi mai puţin sau că ești puternic, ci, din contră, îţi va fi și mai greu să faci faţă durerii. Vorbește cu cineva de încredere, cu cineva din familie, cu un prieten despre ceea ce simţi, despre cum te simţi, iar dacă vei găsi persoana potrivită, care să te mângâie și să-ţi spună un cuvânt bun, durerea nu te va mai apăsa atât de tare. Studiile au demonstrat că rugăciunea și încrederea în Dumnezeu sunt o soluţie viabilă în cazul durerilor sufletești. De aceea, Îi poţi vorbi lui Dumnezeu prin rugăciune, vărsându-ţi inima înaintea Lui. Biblia care, la rândul ei, oferă cuvinte încurajatoare și alinare, spune că „Dumnezeu […] ne mângâie în toate necazurile noastre.” (2 Corinteni 1:3, 4).î

– Fii atent la semnalele corpului. În momentul unei pierderi pot apărea dureri fizice și diferite alteraţii. Nu neglija sănătatea corporală, pentru că este vitală pentru sănătatea minţii și a sufletului.

– Învaţă să ceri ajutor. Ca și în cazul plânsului, a cere ajutor nu este un semn de slăbiciune.

 Ce pot face cei din jur

– Ascultă. Nu întotdeauna poţi ajuta printr-un cuvânt bun sau vreo încurajare, dar poţi fi de folos ascultând. Ascultarea este cheia, iar răbdarea cu cel care probabil îţi povestește pentru a zecea oară cât de importantă era persoana pierdută este vitală. Fii pregătit să asculţi ce are să-ţi spună persoana suferindă, pentru că aceasta este o metodă de ușurare sufletească.

– Fii sensibil. Fii sensibil la nevoile și la sentimentele persoanei în cauză. Nu încerca să forţezi ritmul conversaţiilor sau șirul emoţiilor pe care le trăiește. Încearcă să privești lucrurile cu empatie și astfel vei fi într-adevăr un sprijin pentru cel de lângă tine.

– Ajută. Oferă ajutor practic, indiferent dacă este vorba despre ascultare sau despre realizarea unor treburi casnice. Și aceasta este o metodă de a demonstra cât de mult îţi pasă de cel care suferă.

Durerea provocată de pierderea unei persoane dragi nu trece peste noapte și nici nu-i putem pune capăt la cerere. Însă pentru creștini există și mângâierea biblică, care oferă asigurarea unei lumi în care „moarte nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi” (Apocalipsa 21:3, 4). Încrederea în promisiunile divine ajută în mod cert la depășirea durerii pierderii unei fiinţe dragi.