Oricine poate înţelege în momentul de faţă că datoria Greciei este complet nesustenabilă. Deschiderea unor noi linii de creditare, fără alt fel de măsuri, nu ar însemna decât aruncarea banilor într-o gaură neagră și împovărarea mai departe a populaţiei. Acesta este însă felul în care Germania a înţeles să soluţioneze criza din Grecia.
Ideea unui alt treilea pachet de salvgardare a primit numai recenzii proaste. Cum ar putea 86 de miliarde de euro să ajute la restaurarea Greciei, când ţara are o datorie de peste 300 de miliarde, din care nu este în stare să plătească nici măcar un singur miliard? Economiștii sunt sceptici și cred că discuţiile din zilele acestea sunt doar pentru a trage de timp. Chiar și dacă se face o înţelegere pentru încă trei ani de măsuri de austeritate, experţii tind să creadă că banii ar putea fi un tampon până la retipărirea drahmei. Altfel, nu există nicio explicaţie și nici un scenariu în care un asemenea pachet poate servi Greciei în mod real.
Calculele arată că și într-o situaţie în care Grecia reușește să atingă 5 procente de creștere în PIB-ul nominal, iar dobânda la datorii ar fi de 2%, tot i-ar lua 20 de ani să reducă datoria sub 100% din PIB. De fapt, conform unor documente ale troicii „scurse” pe internet, în anul 2030 datoria Greciei va ajunge la un nivel în continuare nesustenabil de 118% din PIB, chiar după implementarea întregului pachet de reformă cerut anterior de troică. Problema este că după tot circul referendumului, premierul grec este gata, gata să se înhame la o astfel de înţelegere nebunească și catalogată drept „umilitoare” pentru Grecia, tocmai pentru că nu are niciun sens, decât acela de a fi o răzbunare din partea Germaniei și o lecţie pentru alţi posibili „dezertori” din zona euro.
Experţii au explicat deja cum implementarea măsurilor de austeritate, prin tăierea pensiilor și a salariilor și consolidarea fiscală a dus la o scădere a PIB-ului, pierderi din taxe și o datorie publică mai mare. Acum, Christian Odendahl, economist șef la think-tankul Centre for European Reform, avertizează că economia se va micșora cu 4,2% până în 2018, dacă se vor aplica noile măsuri de austeritate, printre care creșterea drastică a TVA-ului. Alţii sunt mai optimiști spunând că ajungerea la o înţelegere, și în consecinţă rămânarea Greciei în zona euro, va spori încrederea în guvernul de la Atena și va atrage investitori.
Aceste viziuni sunt pure speculaţii, mai ales comparate cu cifre reale despre scăderea economică din cauza austerităţii. Acesta este momentul în care Fondul Monetar Internaţional ar vrea să pună pauză aberaţiilor economice și ameninţă că îţi va retrage sprijinul pentru Grecia dacă liderii europeni nu se pun de acord asupra unei scutiri substanţiale a datoriilor pe care le are Grecia. Rolul FMI este crucial pentru orice acord de salvgardare, nu doar pentru o parte din finanţare, ci și pentru supervizarea ulterioară a ţării respective. Un nou acord pentru Grecia „trebuie să ne împlinească criteriile, iar una dintre acestea este sustenabilitatea datoriei”, a declarat un oficial al organizaţiei. Aceasta nu este prima dată când FMI atrage atenţia asupra nesustenabilităţii datoriei Greciei și cere ușurarea ei, urmată de restructurare.
Adoptând această politică agresivă, FMI se pune în coliziune directă cu creditorii europeni, care mai degrabă ar opta pentru o ieșire „temporară” a Greciei din zona euro, decât să ierte o parte din datorie. Germania, Franţa, dar și ţări precum Olanda și Finlanda se opun acordării unor termene mai ușoare Greciei, care nu ar fi susţinute de către publicul de acasă. FMI a acordat creditorilor europeni un raport despre datoria Greciei, insistând pe ștergerea unei părţi din datorie sau pe acordarea unui răgaz de 30 de ani, în care Grecia să nu plătească nimic. Oficialii europeni nu au inclus niciuna dintre propunerile FMI în tentativa de a ajunge la o înţelegere cu Atena. Acum, va fi cu atât mai greu să se ajungă la un consens, după anunţul FMI.
Foto: Wikimedia Commons
